Omul obişnuieşte să dea cadouri unei persoane iubite. Şi este de asemenea un obicei să nu iubeşti pe cineva care are o lipsă. De aceea, într-un “timp al Torei” nu este loc pentru gânduri despre corectare. Aşadar, când omul pleacă de la adunare, ar trebui să fie ca în ultimele trei din “Cele optsprezece Rugăciuni ”. Din acest motiv, toţi vor simţi plenitudinea.

 (Rabaş, “Art.17, Part.2, 1984-,,Agenda Adunării 1“”).

Omul a primit tot ce are. El nu are nicio deficiență, nimic de umplut, nimic de corectat. Cu aceasta, părăsește adunarea prietenilor.

Comentariu: Foarte des ajungem la această stare după o lecţie, dar în timpul zilei începem să o pierdem.

Răspunsul meu: Este rău. Trebuie să reziști la asta; caută o modalitate de a face asta. Aceasta este munca ta.

Din KabTV „Ultima Generație”, 13.06.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea trupească, observăm legi de dezvoltare bine definite. Și lumea spirituală funcționează conform unor legi clare. Așadar, de ce în perioada de pregătire nu găsim nici măcar o singură lege, nici un punct de sprijin? Chiar și conceptul de timp devine vag și nedefinit.

Răspuns: Este de înțeles că încă nu înțelegi unde te afli, precum un nou-născut care tocmai a venit pe lume. Plângerile tale cu privire la această lipsă de înțelegere sunt, de asemenea, de înțeles. Singurul lucru care nu este clar este: de ce nu înțelegi că tocmai aceasta este ordinea gradelor spirituale ascendente?

Un copil, din necunoaștere va ajunge în cele din urmă la înțelegere. Stările intermediare în care nu suntem capabili să discernem ce se întâmplă și trecem prin senzații neclare și vagi, acestea sunt exact cele care indică progresul. Unele lucruri ne sunt neclare, în timp ce altele devin mai mult sau mai puțin clare. Nu există altă cale de a crește. Chiar și cele mai clare lucruri din lumea noastră sunt departe de a fi cu adevărat clare. Și la fel este și mai târziu în lumea spirituală.

Dar aici, vorbim despre dezvoltare. În lumea noastră, la nivelurile mineral, vegetal și animal, nu există o dezvoltare adevărată. Doar răzuim straturi din natura acestei lumi, dezvăluind puțin mai mult din starea în care ne aflăm deja. Și chiar și atunci, nu suntem cu adevărat conștienți de asta; încercăm doar să ne împlinim puțin și să ajungem să fim și mai goi. Asta nu se numește dezvoltare.

Claritatea și evidenta sunt o iluzie. Dacă ne-ar fi cu adevărat clar ce trebuie făcut, nu am fi comis atâtea acțiuni prostești până acum. Dimpotrivă, este o prostie să credem că trăim într-o lume pe care o înțelegem. Deloc.

Mai degrabă, la fel ca bebelușii și copiii mici, și noi suntem conduși de senzații confuze; nu înțelegem ce se întâmplă și suntem prinși în asta. Cu toate acestea, treptat începem să dezvăluim situația făcând eforturi și cerând înțelegere de la un grad superior, de la Forța superioară, astfel încât Ea să vină, să ne umple și să strălucească pentru noi.

Aceasta este singura formă posibilă de avansare, adevăratul proces de creștere spirituală. Nu există altă cale.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/6/11, Scrierile lui Rabaș – Art.19, 1989-De ce se numește Șabat-ul, Șa-Bat (Șin-Bet), în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este fericirea din perspectiva Cabala?

Răspuns: Fericirea din perspectiva Cabala înseamnă a-L face fericit pe Creator.

A-L face fericit pe Creator înseamnă a simți că Îi aduci plăcere, că Îl faci fericit pentru că atunci când El se uită la tine, El se bucură. Simți cum El se bucură de tine; aceasta este cea mai măreață stare posibilă! Nici măcar nu știu cum să o transmit.

Poate că este comparabil cu sentimentul când părinții sunt fericiți pentru copiii lor. Am simțit-o eu însumi, am experimentat-o prin copiii și nepoții mei și pot spune că este o mare bucurie când părinții tăi sunt fericiți pentru tine.

Dar cu Creatorul, este la un nivel complet diferit!

În Cabale, există o conexiune duală, reciprocă: Creatorul se bucură de faptul că noi ne bucurăm să-L facem fericit și suntem fericiți datorită acestui lucru.

Ne unim cu El, și prin urmare, sentimentele sunt dublate; se contopesc într-unul singur. Se dovedește că atât eu, cât și El, simțim același lucru. Adică, simţirea fericirii Lui și a mea sunt inseparabile.

Întrebare: Cum Îl putem face fericit pe Creator?

Răspuns: Creatorul este noi toți împreună în deplină măsură, în armonie, fuziune, conexiune interioară emoțională și conștientă. Noi, cei care suntem uniți cu toate inimile și mințile, suntem Creatorul. Când totul se reunește într-un singur întreg, îl percepem ca fiind Creatorul. Prin urmare, Creatorul este atins tocmai în acest fel – prin conexiunea noastră unii cu alții.

Întrebare: Cum poate omul să fie fericit fără să aibă nicio idee cine sau ce este Creatorul? Cum poate cineva să tindă spre El?

Răspuns: Creatorul trebuie revelat! Lipsa de înțelegere, incertitudinea ne sunt date tocmai pentru a-L putea revela pe Creator. Dacă ar fi deja cunoscut, omul ar exista într-o stare spiritual-animalică, la fel cum trăim într-o stare animală în această lume. Adică, trebuie să atingem singuri această nouă stare, să o creăm în noi înșine, folosind instrumentele care ne-au fost date! Dar omul se sculptează și se modelează pe sine.

Se pare că omul ia materia și începe să lucreze cu ea. Și treptat, din materia minerală din interior, începe să se formeze o materie vie: vegetativă, apoi animală, apoi umană. Apar tot felul de variații și metamorfoze.

Rezultă că persoana însăși construiește în interiorul ei această întreagă structură, conexiune, combinații infinite! Toate acestea sunt Sfirot, Sfirot, Sfirot. În cele din urmă, devine ADN, toate aceste proteine, spirale, lucrurile pe care le observăm în biologie.

Dar toate acestea sunt la un nivel superior: nivelul scopului în care omul nu numai că modelează și construiește conform legilor naturale, ci și dezvăluie aceste legi el însuși și le implementează! În esență, este o operă creativă uriașă. Și de aceea omul intră în această operă, și se numește opera Creatorului.

Nu există o plăcere mai mare decât atunci când omul creează toate acestea în interiorul lui! Și aceasta ne așteaptă pe fiecare dintre noi!

Întrebare: Care este diferența de fericire între a primi de la Creator și a-I da Lui?

Răspuns: Nu contează. Chiar și a primi de la Creator înseamnă mai mult decât a-I da Lui, dacă este de dragul unificării și contopirii în asemănare cu El.

Din Lecția zilnică de Cabala din 19.06.2016, „Formula cabalistă a fericirii – care este secretul?”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabaliștii scriu că sarcina noastră este să ne unim și să ne adunăm din nou într-un singur sistem numit „Adam”. Deocamdată, suntem numiți „Bnei Adam” – „Fiii lui Adam”, adică părțile sale, consecințele sale.

Pentru a ne aduna într-un sistem conectat, trebuie să îndeplinim toate acțiunile posibile, astfel încât, pe de o parte, să ne dăm seama că suntem incapabili să ne unim singuri și să fim dezamăgiți de toate acțiunile pe care le-am putea întreprinde. Pe de altă parte, nu trebuie să pierdem din vedere scopul.

Se pare că ne îndreptăm spre scop în două direcții. O direcție este așa-numita „linie stângă”: dezamăgirea completă față de propriile noastre forțe, incapacitatea de a reuși pe cont propriu. Iar cealaltă direcție este înțelegerea faptului că este totuşi posibil cu ajutorul Creatorului, dar trebuie să-I cerem corect.

A cere corect înseamnă a ne uni între noi în cererea noastră. Acest lucru se realizează prin eforturi reciproce de a ne uni și eforturi reciproce de a-I cere Creatorului. Drept urmare, dacă Îl dezvăluim cu adevărat pe Creator și ne conectăm cu El, vom urca la nivelul Său, următorul nivel al realității. Pentru a ajunge la aceasta, ne străduim să ajungem chiar la acel sistem al lui Adam din care am decăzut, ne-am destrămat, ne-am împrăștiat și acum încercăm să ne reasamblam.

Creatorul ne conectează preliminar aducându-ne în grupuri. Nu simțim acest lucru; nu vedem influența Lui asupra noastră. Mai târziu vom descoperi că așa funcționează de fapt, totul vine de sus, „Nu este nimeni în afară de El”. Dar ceea ce ni se cere este rugăciunea, o cerere ca El să o facă.

Este imposibil să ajungem la această cerere fără să fi încercat totul, fără să fi făcut tot ce ne stă în putere, chiar și dincolo de puterile noastre. Trebuie să încercăm să ne unim iar și iar, chiar dacă de fiecare dată ne vom descoperi într-o și mai mare distrugere, separare și dispreț unii față de alții.

O astfel de revelație a adevăratelor noastre calități egoiste ar trebui să ne întristeze pe de o parte, dar să ne și bucure pe de altă parte. Să ne întristeze pentru că suntem departe de scop; să ne bucure pentru că dezvăluim cât de departe suntem de scop.

Adică, în aceasta, încep de fapt să dobândesc lumina din interiorul întunericului, să dezvălui care este adevăratul scop. Cu cât este mai mare starea de conexiune din care cad, cu atât încep să apreciez mai mult acea stare și să înțeleg că sunt în afara ei.

Și așa, continuă până când se adună măsura deplină (Se’a) a aspirației mele către scopul în care va exista cu adevărat conexiune. Dar la început, nu aveam această măsură: mi s-a spus să acționez și așa am făcut. Am repetat fraze mecanic, am cântat, am citit, am studiat împreună cu toată lumea, ne-am adunat în grupuri de zece, dar totul nu provenea din inimă.

Poate că mi se părea că făceam ceva de fapt. Dar în realitate, cu fiecare pas mă conving din ce în ce mai mult că toate acestea sunt nesincere, nu vin din adevărata mea dorință. Gura și inima mea nu sunt aliniate: inima simte dorințe egoiste, iar gura rostește cuvinte frumoase despre conexiune, despre unitate.

Acest lucru trebuie să continue până când începem să încercăm cu adevărat să ne unim. Chiar dacă vorbim incorect, simțim incorect, tot trebuie să fim împreună. Și apoi va veni momentul când Creatorul va vedea că suntem nesemnificativi, mici, dar am făcut tot ce ne stă în putere: Am încercat să ne unim, am încercat să ne adunăm, și prin urmare, am ajuns la o stare la care El trebuie deja să ne răspundă.

Apoi vom descoperi că El ne adună împreună în grupuri de zece și este revelat între noi ca fiind calitatea dăruirii, calitatea conexiunii. Aceasta este calitatea inițială pe care o atingem, lumina nivelului Nefeş, cea mai mică lumină, cea mai mică conexiune altruistă. În această măsură începem să simțim Creatorul, prezența Sa invizibilă, ascunsă în noi, între noi, dar nu în fiecare dintre noi individual, ci între noi.

Această iluminare care apare între noi se numește Zohar, lumina superioară, strălucirea superioară. Firește, aceasta este încă incompletă, o iluminare foarte mică, dar cu toate acestea, ea strălucește deja în noi.

Din Congresul din Moldova din 6.09.2019, „Dizolvarea în Prieteni”, Lecția 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin urmare, dacă vrem să lucrăm doar de dragul Creatorului și nu pentru noi înșine, este o muncă grea, deoarece trebuie să luptăm împotriva Kliului pe care Creatorul l-a creat.

Din această muncă provin toate lipsurile despre care învățăm, cum ar fi plecarea luminilor, spargerea vaselor, Kduşa, Tuma’a, Sitra Ahra [cealaltă parte] și Klipot (Rabaş, Articolul 26, „Ce înseamnă “Cel care se pângărește pe sine este pângărit de sus” în muncă?”).

Întrebare: Se spune că lucrarea care nu este în beneficiul propriu este o muncă grea, deoarece trebuie să luptăm împotriva Kliului creat de Creator.

Ce fel de muncă ar trebui să facem astfel încât distrugerea să se întâmple nu extern, mai ales acum, în perioada „dintre strâmtori”, ci mai degrabă între noi, în munca noastră interioară?

Răspuns: Trebuie pur și simplu să persistăm în aceasta și să nu ne fie teamă să cerem iar și iar din interiorul Kelim ale noastre, conexiune, adeziune și așa mai departe. Asta facem deja, doar că trebuie să fim mai activi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 22/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o zicală: „Cine se roagă pentru prietenul său, i se raspunde primul.”

Dacă omul care se roagă pentru un prieten vede că prietenul primește, dar el însuși nu, indică acest lucru un fel de defect, sau este normal?

Răspuns: Dacă omul vede că prietenul investește multă energie, participând la toate acțiunile pe care le face grupul, atunci înțelege că aceasta este munca prietenului. Și opusul este de asemenea, adevărat.

Trebuie să simțim unde trebuie să fim cu adevărat.

Fiecare dintre noi și toți împreună trebuie să fim în centrul dorinței pentru Creator, atunci când toate dorințele noastre se adună, se unesc și sunt îndreptate către El. Acesta este cel mai important lucru.

Din partea a 3-a a Lecţia zilnică de Cabala 22/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul se joacă cu omul. Care sunt regulile jocului?

Răspuns: Regulile jocului sunt: Creatorul are o singură intenție – să aducă omul mai aproape de El.

El cultivă dorințe egoiste în interiorul omului, iar el începe să simtă o împovărare a inimii, confuzie și greutate. Deodată i se pare că întreaga lume este împotriva lui, că are mulți dușmani, multe obstacole în calea sa și că el însuși este obosit, confuz, poate chiar oarecum bolnav.

Pe scurt, simte o multitudine de perturbări, atât externe, cât și interne.

În realitate, acestea nu sunt deloc tulburări; mai degrabă sunt straturi suplimentare ale dorinței de a primi, în care are o nouă oportunitate de a se conecta cu Creatorul.

De obicei, aceasta vine odată cu o tulburare neașteptată, o frică bruscă de oameni sau de autorități.

Creatorul Se îmbracă în toate aceste mijloace ale lumii noastre, în toate aceste forme. Omul începe să le perceapă ca un copil mic care se teme de tot ce există în lume.

În acel moment, el trebuie să se întărească prin cărți, mediu și studiu și să încerce constant să se agațe de gândul că „Nu există nimeni în afară de El, cel bun care face binele”.

Nu este simplu, deoarece acest joc din partea Creatorului este extrem de inteligent și complicat pentru noi.

El știe cum să încurce omul la nivelul său particular de fiecare dată, în așa fel încât să fie nevoie de un mare efort ca omul să nu se abată de la cale și să continue să creadă că nu există altă autoritate în afară de Creator.

Din pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala din 22.03.2010, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.10 – Ce înseamnă în muncă „Grăbeşte-te, iubitul meu“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că ridicăm scântei de sfințenie pentru corectare în Aţilut?

Răspuns: Noi încă nu simțim acest lucru, dar sperăm că prin efortul nostru reciproc, împreună, vom simți că suntem deja conectați la gradul lumii Aţilut și că toate dorințele, suferințele și cererile noastre sunt direcționate din acel grad către Creator.

Tocmai din acel grad noi sperăm să primim sprijin de la El sub forma Luminii superioare, care la rândul ei, ne va ridica în lumea Aţilut.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem gestiona stresul?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că este necesară convergența plusului și minusului la toate nivelurile, în toate circumstanțele, și că ea ar trebui să aibă loc, și trebuie să învățăm cum să facem acest lucru.

Întrebare: Cum facem acest lucru?

Răspuns: Este foarte simplu. Construiește iubirea peste toate manifestările de ură. Este același principiu. Trebuie să existe ură, respingere, orice negativ, și fără îndoială, pozitiv.

Întrebare: Cum poți atrage acest pozitiv către tine?

Răspuns: Asta ne învață știința Cabala – cum să obții un plus dintr-un minus pentru a lăsa un minus și un plus să rămână, pentru ca ele să existe completându-se reciproc. În Cabala, acest lucru este explicat ca fiind corelația dintre întuneric și lumină.

Întrebare: Dar cum pot atrage iubirea? Eu urăsc, și ura mea este puternică.

Răspuns: Acest lucru trebuie realizat prin educație; atunci când omul își dă seama că nu există plus fără minus sau minus fără plus, iar combinația lor corectă creează viață.

Când omul își dă seama de acest lucru, devine calm, rezonabil, urmează linia de mijloc și se construiește pe sine și lumea.

Întrebare: Să spunem că urăsc. Care sunt acțiunile mele?

Răspuns: Ar trebui să realizezi că totul vine de la Forța superioară și ne este dat pentru a echilibra toate calitățile, proprietățile și circumstanțele negative cu cele pozitive. Toate acestea se pot întâmpla doar în conștiința noastră. Când ne dăm seama de acest lucru, începem să tratăm totul cu bunătate, fără a nega nimic, ci acceptând totul ca o necesitate absolută.

Întrebare: Este necesară această ură?

Răspuns: Este necesar să ne ridicăm deasupra ei și să existăm deasupra ei și în ea. Atunci vom echilibra aceste două forțe ale creației – plus și minus.

Comentariu: Aceasta este întreaga dificultate: deasupra ei, cumva, undeva poate fi posibil, poate…

Răspunsul meu: Nu, va fi posibil doar egoist, dar pentru a exista cu ea, trebuie să ne ridicăm deasupra ei și să echilibrăm toate calitățile negative aderând la Creator.

Întrebare: Nu este ușor. Ne puteți da o formulă simplă pentru a depăși ura?

Răspuns: Formula este că un minus este egal cu un plus. Asta e tot. Unde există un minus, ar trebui să vedeţi un plus.

Întrebare: Ceea ce urăsc acum este un minus?

Răspuns: Este un minus până când îți dai seama că este și un plus.

Întrebare: Deci este bine că urăsc?

Răspuns: Da, dar de ce ți se dă asta? Ca să poți transforma asta într-un plus. Trebuie să-ți schimbi atitudinea față de lume. Dar cum? Este foarte simplu. Înlocuiește egoismul cu altruismul, ura cu iubirea. Și totul va fi bine.

Întrebare: Deci urăsc acest om, dar îmi spun: „Acest lucru mi-a fost dat ca să-l pot iubi?”

Răspuns: Pur și simplu ți se dau calitățile opuse. Înlocuiește-le cu cele opuse și vei obține o lume minunată.

Întrebare: Este în puterea mea?

Răspuns: Nu este în puterea ta să transformi, să realizezi, dar este în puterea ta să-L implori pe Creator să facă să fie așa. Adică, să ajungi la o stare în care chiar tânjești după asta.

Întrebare: De aceea apare ura? Ca să pot cere, pentru că vreau cu pasiune să o înlocuiesc cu iubire?

Răspuns: Da. Atunci îți vei da seama că nu a fost deloc acesta motivul, ci pentru a stabili contactul cu Creatorul. Asta e tot.

Întrebare: Înțeleg. El este cel care ne cheamă să ne întoarcem către El.

Răspuns: Altfel, nu ne-am fi îndreptat în direcția Lui.

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman” 14.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem pregăti pentru revelarea spargerii?

Răspuns: În măsura în care suntem conectați unii cu alții, putem aprofunda studiul spargerii dintre noi și al simțirii acesteia. În acest fel, putem scurta calea către corectare, adică putem atrage distrugerea mai aproape de noi pentru a o corecta.

Întrebare: Cu cât ne străduim mai mult în muncă, cu atât lumea își dezvăluie mai mult răul. Cum putem justifica Creatorul, că lumea a fost la început corectată?

Răspuns: Încă trebuie să dezvăluim că lumea este corectată de la început. Numai atunci vom putea ajunge la rugăciunea corectă – pentru apropierea dintre noi și de Creator.

Întrebare: În grupul de zece, simțim unitate între noi, dar între toate grupurile de zece nu există nicio senzație de contopire într-un singur Kli. Cum ar trebui să lucrăm cu această spargere?

Răspuns: Trebuie să lucrăm la asta. A lucra înseamnă a te conecta, în ciuda egoismului care există în fiecare grup de zece.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→