Înțelepții noștri au spus (Brachot 59): „Rabi Elazar a spus: «Din ziua ruinării Templului, porțile rugăciunii au fost încuiate. Deși porțile rugăciunii au fost încuiate, porțile lacrimilor nu au fost încuiate»” (Rabaş, Articolul 3, „Care este diferența dintre Poarta Lacrimilor și restul Porților?”).

Noi ne străduim să ne unim. Organizăm zile de unitate și alte evenimente care simbolizează ce este adevărata conexiune. Unitatea cu Creatorul este atinsă prin unitatea dintre ființele create printr-un Kli comun pe care îl corectăm unindu-ne unii cu alții.

Pentru a face acest lucru, este necesar să se aranjeze corect toate componentele, astfel încât omul să contemple condițiile pentru atingerea unității cu Creatorul, și prin urmare, să poată defini clar acesle condiții.

Pe măsură ce oamenii reflectează asupra acestor condiții, ei încep să se examineze pe ei înșiși: simt nevoia de unitate cu Creatorul? Îmi doresc cu adevărat să mă unesc cu prietenii mei? Sunt dispus să mă închin în fața lor și să-i accept ca fiind cei mai mari din generație?

Desigur, aceasta se referă la conexiunea spirituală și nu la conexiunea corporală a prietenilor. Deși Baal HaSulam scrie că poate fi util să ne coborâm în exterior în fața prietenilor, nu suntem încă pregătiți pentru asta, iar a face acest lucru prematur poate aduce artificialitate, confuzie și daune relațiilor noastre interioare.

Pornind de la scopul final – adeziunea la Creator – omul analizează etapele căii și evaluează mijloacele. Apoi vede cât de necesar este scopul și dacă acesta îl conduce la poarta lacrimilor.

Poarta lacrimilor înseamnă că omul își dorește cu adevărat să se unească cu prietenii săi, dar este incapabilă să facă acest lucru.

În acest caz, nu are rost să continue să caute calea spre unitate cu Creatorul, deoarece nici măcar nu poate îndeplini prima condiție. Stând la porțile lacrimilor, trebuie doar să caute tristețea față de scopul dorit pentru a ajunge la un punct în care să poată plânge cu adevărat.

Aceasta depinde în întregime de munca reciprocă din cadrul grupului: cât de mult absoarbe omul dorința spirituală a mediului și recunoaște că nu există nimic mai important decât aceasta. Trebuie să simți un foc arzător în interior pentru că nu ai atins încă scopul și eşti sfâșiat de intensitatea dorinței și a durerii.

Numai mediul poate aduce omul într-o astfel de stare. Atunci, strigătul lor va primi cu siguranță un răspuns, va conduce la unitate cu prietenii, la o mare dorință comună în care Forța superioară este dezvăluită.

Totul depinde de acestă necesitate interioară, de dorința, de ridicarea MAN, de simțirea lipsei de unitate, de corectarea stării destrămate. În cele din urmă, totul se reduce la asta.

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.12.2010, Scrierile lui Rabaș – Art.3, 1989-Care este diferența dintre Poarta Lacrimilor și restul Porților?

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Dacă, de exemplu, ajung la concluzia că frumusețea interioară este mult mai importantă decât tot ce este exterior, observ această externalitate la o persoană?

Răspuns: Tu rămâi în continuare o ființă umană.

Întrebare: Deci încă am un marker intern că aceasta este o persoană frumoasă?

Răspuns: Da, chiar mai mult decât atât, îți dezvolți un gust și mai rafinat. Dezvolți o nevoie și mai mare de a vedea armonie în toate. Pentru tine, frumusețea constă deja în armonie. Și dacă vezi armonie, te bucuri de ea.

Întrebare: Ce este frumusețea interioară a unui om pentru dvs.? Ce este ea?

Răspuns: Frumusețea interioară a unui om constă în faptul că vede posibilitatea dreptății și chiar a bunătății, dar cel puțin dreptatea în tot ceea ce îl înconjoară. Când totul este echilibrat conform legii spirituale a cumpărării și vânzării; adică, legea primirii și dăruirii.

Întrebare: Deci omul care este frumos în interior simte armonia absolută a tot ceea ce există în jurul lui?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și nu există rău și nu există…

Răspunsul meu: Nu există nimic! El s-a aliniat cu Creatorul! Și nimic nu poate fi rău, murdar sau dezgustător. Totul este în armonie completă. Pentru că el nu vede manifestarea externă, ci forța care guvernează întreaga creație din interior.

Comentariu: Este frumos că spiritualul se reflectă și asupra materialului. Este interesant. Credeam că omul pur și simplu, într-o clipă, nu mai acordă atenție la nimic. Dar dvs. spuneţi că este opusul.

Răspunsul meu: Nu! Mai mult, este scris că atunci când omul se apropie de corectarea completă, gustul împerecherii și înțelegerea frumuseții rămân doar la Cabaliști. Este foarte, foarte complex.

Întrebare: Adică, doar Cabaliștii se pot bucura cu adevărat atât material, cât și intern?

Răspuns: Da, ei o văd ca pe o creație a Creatorului.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.07.2025

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „a primi de la Creator pentru a-I aduce plăcere”?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în „Prefața la Înțelepciunea Cabala” folosind exemplul unui oaspete și al unei gazde.

Un oaspete vine la gazdă. Gazda i-a pus o masă plină cu mâncare pentru că îl iubește pe oaspete cu o iubire nemărginită, fără niciun calcul și vrea să-i ofere foarte multă plăcere.

Oaspetele simte cum gazda îl iubește, și vrea să-i aducă plăcere. Dar dintr-o dată oaspetele simte o asemenea rușine încât nu poate accepta nimic de la gazdă.

Gazda îl iubește atât de mult și își dorește atât de profund să-i aducă plăcere; știe deja cât de mult vrea oaspetele să primească și ce feluri de mâncare îi plac. A pregătit totul exact conform dorințelor oaspetelui, atât cantitativ, cât și calitativ.

Dar oaspetele simte rușine. Ce ar trebui să facă? Oaspetele refuză să accepte masa:

„Nu vreau să primesc nimic! Vreau să dăruiesc așa cum faci tu! Mi-ai arătat iubirea ta și o simt. Cum pot face același lucru pentru tine?” Oaspetele începe să se gândească: „Dar dacă nu accept nimic, îi voi da înapoi gazdei. Așa răspund eu la iubirea lui?! Ce pot face?!”

Și apoi găsește o soluție: „Voi primi doar de dragul gazdei. Întrucât gazda are dorința de a dărui și vrea ca eu să primesc, trebuie mai întâi să intru în dorința lui, astfel încât aceasta să devină scopul meu. Intru în dorința lui și simt cum mă iubește, cât de mult vrea să primesc, cum suferă din cauza refuzului meu de a-i accepta ofranda. Lucrez cu dorința lui și mă gândesc doar la cum o pot îndeplini.”

Fiind în interiorul dorinței lui și străduindu-mă doar să o îndeplinesc, descopăr capacitatea de a face acest lucru în mine, acceptând masa și savurând-o, pentru că numai prin plăcerea pe care o simt pot aduce plăcere gazdei. Sunt obligat să primesc și să mă bucur fără limită, pentru că simt cum acest lucru o împlineşte pe gazdă.

În acest fel, fiecare lucrează cu dorința celuilalt. Gazda se gândește la cum va primi oaspetele de la el și se va bucura. Și oaspetele se gândește la cum va primi și se va bucura pentru a îndeplini dorința gazdei de a-i aduce plăcere. Fiecare își folosește propria dorință pentru a îndeplini dorința celuilalt.

În același timp, fiecare beneficiază dublu, sau chiar mai mult, pentru că fiecare se exprimă în exterior, și prin urmare, experimentează o plăcere infinită, nemărginită.

Acest „brevet” pare foarte simplu la prima vedere. Dar când începem să-l contemplăm, pare dificil de implementat.

Totuși, în mod ideal, dacă îl înțelegem, aceasta este singura modalitate de a ne umple de plăcere infinită, pentru că eu folosesc dorința celuilalt, în afara mea.

Creatorul este o dorință infinită, iar eu sunt doar un punct minuscul. Dar dacă încep să mă atașez de El, dobândesc astfel o dorință infinită pentru mine însumi pe care o pot îndeplini. Și încep să simt cum o împlinesc și cum acea dorință se bucură de ea însăși.

Se dovedește că, tratându-L cu iubire, primesc dorințe infinite, viață infinită, eternitate și perfecțiune. Primesc toate acestea dacă mă raportez la Creator ca scop pe care trebuie să-l îndeplinesc.

Prin urmare, înțelepciunea Cabala este cu adevărat știința primirii (cuvântul „Cabala” în ebraică înseamnă „primire”), a modului de a primi și de a mă bucura pe mine însumi fără nicio limitare.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.03.2010, Cartea Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul a fost creat de un singur gând, iar acest gând cuprinde și include totul de la începutul creației până la sfârșitul ei. Tot ce vine de acolo este conținut acolo, ceea ce, din cauza lipsei noastre de corectare, ni se pare fragmentat și contradictoriu până la extrem.

Dar toată această diviziune și separare, tot „antagonismul” și opoziția dintre aceste părți, există doar în noi, în percepția noastră. Pur și simplu ne lipsește unitatea de a le vedea ca un întreg unic, unde fiecare detaliu se completează pe celălalt.

Dacă ne corectăm dorința, echipând-o cu o intenție de dragul dăruirii, atunci acești doi poli (stânga și dreapta) se vor contopi și se vor uni în linia de mijloc. Atunci, pentru noi totul se va uni într-unul singur, atât forța Creatorului, cât și forța creației. Vom ajunge să înțelegem că toate aceste forțe de separare, care ne-au sfâșiat, au fost necesare doar pentru a ne dezvălui unitatea. Fără ele, nu am fi putut să o atingem! Avantajul luminii este obținut din interiorul întunericului.

Avantajul luminii, unității, dăruirii, iubirii, se obține doar prin întuneric, prin stările sale opuse. Altfel, nu am fi capabili să-l atingem, să înțelegem și să simțim gustul adeziunii. Omul înțelege totul doar prin contrastul a două opuse.

Prin urmare, în gândul creației există o singură calitate. Dar în creația însăși au fost încorporate două calități opuse, astfel încât creaţia să se poată corecta și unifica într-una singură. Procedând astfel, ea devine similară Creatorului.

Perfecțiunea Creatorului constă în calitatea Sa unică – dăruirea. Creația este perfecționată atunci când include două calități: dorința de a primi, dar cu intenția de a dărui. Intenția sa este dăruirea, și în contrast, posedă dorința de a primi împlinire. Tocmai din diferența dintre acestea două ea percepe unitatea.

De aceea se spune: „Cu cât omul este mai mare, cu atât egoul său este mai mare”. Cea mai mare separare și opoziție sunt dezvăluite chiar înainte de a atinge lumea infinitului. Acolo, omul simte o prăpastie infinită între primire și dăruire, imposibilitatea absolută de a le uni și de a le face să se completeze reciproc. Asta este ceea ce simțim înainte de a face corectarea finală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.05.2011, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că prin schimbarea stărilor de separare și conexiune, putem ajunge să înțelegem natura Creatorului. Cum se poate face acest lucru?

Răspuns: Nu știu! Vom avansa spre aceasta, și în cele din urmă, din interiorul calităților care ne despart, vom învăța treptat cum să ne conectăm deasupra acelor calități. În acest fel, vom înțelege ce este Creatorul și ce este pregătit pentru noi.

Întrebare: Baal HaSulam scrie: „Mai întâi, corpul se separă și îşi neagă complet strălucirea sufletului, și prin forța Torei și a Mițva [a poruncii], corpul este curățat, și în măsura curățării sale, sufletul comun străluceşte asupra lui.” Ce este această strălucire a sufletului comun?

Răspuns: Când o vom atinge, atunci o veți simți și o veți înțelege.

Din Lecția zilnică de Cabala din 26.07.2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a semăna cu structura vasului infinit (dorinței), în care existăm ca un singur suflet în lumea Infinitului, fiecare dintre noi trebuie să își anuleze egoul, „Eul” egoist, prin 125 de grade. Pe măsură ce am coborât din lumea Infinitului, „Eul” nostru a crescut și a crescut până a ajuns în această lume, unde fiecare a devenit un punct minuscul. Dar pe măsură ce începem să urcăm înapoi, egoul nostru continuă să crească până când devine imens și de fiecare dată trebuie să-l transformăm în dăruire.

Prin urmare, munca împotriva înclinației rele este continuă și se poate face doar prin efort reciproc. Fiecare treaptă a scării este o formă specifică de conexiune între părțile sufletului sfărâmat care doresc să se unească, în ciuda egoismului lor.

Este imposibil să avansezi fără o dorință de conexiune reciprocă, în care fiecare să investească maximul capacităților sale și chiar mai mult. Fiecare trebuie să își îndeplinească propriul calcul interior și să facă tot ce îi stă în putere.

Totul ar trebui adunat laolaltă: dorința lor, efortul, importanța pe care o atribuie stării lor, mediului înconjurător, măreției dăruirii și a Creatorului. Împreună cu simţirea propriei josnicii și opoziții față de toate acestea, apare sentimentul de gol, și simultan, așteptarea împlinirii în cadrul dorinței colective, dacă se atinge conexiunea.

Aceasta este esența muncii: să unești toate acestea în tine, și în interior, fără cuvinte, să dorești să le transmiți altuia pentru a-l întări, astfel încât toate acestea să se întâmple și în el și să simtă că trebuie să-i inspire pe ceilalți cu măreția scopului.

Pe de altă parte, suntem prieteni, iar eu nu sunt mai mare decât ceilalți; dimpotrivă, sunt mai mic și vreau să primesc sprijin și ajutor de la ei. Căci fără sprijinul unui prieten, nu pot face nici cel mai mic pas.

În aceste clarificări, lucrări interne și analize nesfârșite și continue, omul discerne toate detaliile conexiunii sale cu grupul, mai presus de orice respingere, separare și tulburări pe care le primește. Toate acțiunile trebuie să provină de la omul însuși, din dorința și inspirația sa, și bineînțeles, cu sprijinul grupului. Dar ei trebuie să înțeleagă că toate tulburările vin de sus, din acel Kli perfect, infinit, pe care suntem cu toții destinați să-l atingem.

Acest vas infinit este scopul nostru, unde se realizează principiul: „Israel, Tora și Creatorul sunt una”. Așa ar trebui să ne imaginăm întotdeauna progresul.

Numai dacă ne imaginăm constant această stare perfectă, nemărginită, în care Israel (cel care aspiră direct la Creator), Tora (lumina care reformează) și Creatorul se îmbină într-un singur întreg, atunci ne aflăm pe calea cea dreaptă.

Lumina care a creat dorința și o umple, de asemenea a și spulberat această dorință, iar lumina este cea care o corectează. Iar din partea omului, există o singură acțiune: să ceară corectare. Făcând acest lucru, omul își exprimă toată abilitatea, întregul act, întreaga dorință de a o încânta pe gazdă, pe Creator. La urma urmei, scopul final este de a aduce mulțumire Creatorului, așa cum se spune: „De la iubirea pentru prieteni la iubirea pentru Creator”.

Prin urmare, toate clarificările de la fiecare nivel se contopesc în cele din urmă într-o singură concluzie: omul, grupul și lumina care reformează se unesc pentru a aduce mulțumire Creatorului și pentru a ajunge la aceeași formă ca Malchut a lumii Infinitului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.07.2011, Scrierile lui Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: „Domnul este înalt şi cel smerit va vedea“, căci numai cel smerit poate vedea măreţia. Literele cuvântului  Yakar [preţios] sunt literele cuvântului Yakir [va şti]. Aceasta înseamnă că omul cunoaşte măreţia unui obiect în măsura în care acel obiect este preţios pentru el.

Omul este impresionat în concordanţă cu importanţa obiectului. Impresia creează o simţiee în inimă, şi în funcţie de măsura în care omul recunoaşte importanţa obiectului, în aceeaşi măsură se naşte în el bucuria.(Baal HaSulam, Şamati 26, „Viitorul omului depinde și este legat de recunoştinţa pentru trecut”).

Totul depinde de gradul de importanță, care depinde de mediu. Dacă oamenii vorbesc despre spiritualitate peste tot, eu sunt aprins de dorință și încep să o apreciez, deși nu am nicio idee ce este. Atunci am combustibilul, puterea, să urmez calea și să dobândesc ceva efemer, subiectul conversației tuturor, care scapă câmpului meu vizual. Aceasta nu este o problemă; sunt gata să-i urmez pe ceilalți cu ochii închiși.

În acest fel societatea mă „hipnotizează” și mă împinge înainte. În lumea noastră, ajung să cumpăr fără sens lucruri de care nu am nici cea mai mică nevoie. Dar într-un grup, acesta mă împinge spre un scop spiritual, pe care îl dezvălui treptat până când iese la iveală în întregime. Întreagă această cale, toate treptele scării spirituale, sunt cucerite doar pentru că sunt impregnat de importanța scopului din mediul înconjurător.

Astfel, dacă omul îşi recunoaşte micimea, adică faptul că nu este privilegiat comparativ cu contemporanii săi, ceea ce înseamnă că vede că există mulţi oameni în lume cărora nu li s-a dat puterea să împlinească munca sfântă nici măcar în cel mai simplu mod, chiar fără intenţie şi în Lo Lișma [nu de dragul Ei], nici măcar în Lo Lișma de Lo Lișma şi nici să fie în curs de pregătire pentru a aranja veşmântul de Kdușa [Sfinţenie], în timp ce lui i s-a dat dorinţa şi gândul ca totuşi, ocazional, să facă munca sfântă, chiar şi în cel mai simplu mod posibil, şi dacă omul poate să aprecieze importanţa acesteia, în funcţie de importanţa pe care omul o atribuie muncii sfinte, în aceeaşi măsură el trebuie să aducă laude şi să fie recunoscător pentru ea.

Este aşa, pentru că este adevărat că uneori nu putem aprecia importanţa respectării Mițvot ale Creatorului, chiar şi fără intenţie. În această stare omul începe să simtă în inima lui exaltare şi bucurie.

Prin laudele şi recunoştinţa pe care le aduce, omul îşi extinde sentimentele, fiind încântat de fiecare moment al muncii sfinte, el ştie pentru Cine munceşte şi se avântă tot mai sus. Acesta este înţelesul a ceea ce este scris: „Îţi mulţumesc Ţie pentru mila pe care mi-ai arătat-o“, adică pentru trecut, iar datorită acestui lucru poate spune cu încredere „şi pentru cea care este menit să mi-o arăţi“. (Baal HaSulam, Şamati 26, „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”).

Nu există nimeni demn să vină la Creator.. Mai mult, nimeni nu merită să vină la Creator înaintea altora. Ce fel de merit poate fi acolo?

Prin urmare, dacă omul este cel puțin implicat în proces, este atras de spiritualitate, deși de fapt, Creatorul îl atrage spre Sine, ar trebui să fie recunoscător pentru asta, ar trebui să-i acorde o mare importanță și semnificație. Datorită gradului de importanță și sensibilitate pe care omul l-a cultivat în sine, el simte cum Creatorul îl atrage în sus într-o relație reciprocă. Se dovedește că Creatorul se află în spatele întregii sale povești, în spatele tuturor crimelor și greșelilor prin care El ghidează în mod deliberat omul până în prezent. Apoi, el începe să dobândească un al șaselea simț – simțirea Creatorului. Aceasta se întâmplă doar în măsura importanței pe care o are.

De ce este formula atât de simplă? De ce trebuie să acordăm importanță doar spiritualității pentru a trezi un răspuns din partea Creatorului?

De fapt, această conștientizare a importanței include totul. De dragul ei, trebuie să-mi plec capul, așa cum se spune: „Domnul este înalt, iar cel smerit va vedea.” Îl ridic în ochii mei, adică proprietatea de a dărui, și mă cobor pe mine, adică proprietatea de a primi.

Iau putere pentru asta din mediu, ceea ce înseamnă că trebuie să mă alătur acestuia ca unul mic. La urma urmei, cel mic este cel care poate învăța de la cel mare, pentru că îl percepe cu adevărat ca atare. De aceea mă alătur unui grup, și procedând astfel, dezvolt deja calitatea dăruirii, a iubirii pentru aproapele meu și a unității.

În același timp, trebuie să studiez și acțiunile Creatorului: cum a stabilit El întreaga realitate. De asemenea, trebuie să răspândesc acest mesaj și altora. La urma urmei, Îl onorez, și prin urmare, aflu ce doreşte El. El vrea să se reveleze tuturor, să dăruiască altora, și prin urmare, acționez în această direcție.

Rezultă că simplul concept al importanței Creatorului este suficient pentru a adăuga tot ce este necesar, tot ce există în mine, în vas și în fața luminii la această acțiune.

Din Lecția Zilnică de Cabala 24.02.2012, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.26 – Viitorul omului depinde și este legat de recunostinta pentru trecut

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: ARI a trăit acum 500 de ani. Pe atunci, a existat o anumită trezire. Și astăzi are loc o trezire, deoarece mulți încep să studieze Cabala. Ce este special la vremea noastră, 500 de ani mai târziu?

Răspuns: În timpul lui ARI, cărțile sale și-au făcut treaba și au atras mulți oameni. Apoi, Baal HaSulam s-a grăbit să-i întâmpine pe oameni cu comentariile pe care le-a scris despre cărțile lui ARI.

La fel este și astăzi. Putem ieși către oameni și să simțim cum cărțile lui ARI pe care ei le studiază au devenit parte din cotidianul lor.

În esență, nu este nimic nou aici. Singurul lucru pe care ni-l dorim este ca atitudinea lui ARI față de înțelepciunea Cabalei, față de atingerea Creatorului, față de urcarea treptelor scării spirituale, să poată fi realizată de noi.

De aceea, studiem condițiile prin care trebuie să ne apropiem de Creator.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 29/07/2025, „Ziua de comemorare pentru ARI”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există oameni care studiază Cabala, și care au încercat anterior multe căi, inclusiv drogurile. Dar când ajung să studieze Cabala, majoritatea încetează automat să le mai folosească. Se dovedește că acesta este un efect secundar al Cabalei? În teorie, vindecă dependența de droguri?

Răspuns: Da, Cabala funcționează tocmai ca un efect secundar. La urma urmei, afectează doar omul care vrea să o studieze, care își găsește un scop în viață, dar în același timp corpul său îl trage spre împlinirea legată de droguri. Și atunci apare în el o luptă interioară, în urma căreia renunță la droguri. Dar există și cei care nu sunt capabili să o depășească.

Nu-mi urmăresc studenții. Sunt complet indiferent la cum este un student, cu ce vine la mine. Aceștia pot fi oameni cu orice înclinații, cu orice distorsiuni. Astăzi, toate acestea sunt în general considerate norma. Așa că nu mă uit și nu aprofundez. Nu sunt interesat de ele.

Se spune în Cabala că este un remediu pentru toate problemele umanității cauzate de egoismul nostru. Și din moment ce vindecă egoismul, ar trebui să vindece aproape totul – de la boli comune până la tot felul de distorsiuni care există în timpul nostru și sunt deja acceptate ca normă.

Eu predau Cabala, și în măsura în care oamenii se adaptează la ea și sunt capabili să o aplice, îi influenţează.

Am avut un ulcer sever și alte probleme. Am suferit o moarte clinică, cu pierderi mari de organe interne și am văzut cum toate acestea se restabilesc; cum, cu cât omul avansează mai mult în Cabala, cu atât devine mai tânăr, mai viguros, mai puternic și mai rezistent, deoarece el este susținut de faptul că are de-a face cu Forța superioară, cu lumina.

Aceasta nu este doar un fel de credință personală, ci o adevărată energie superioară. O simt în mine. Nu te lasă să faci lucruri prostești sau să te străduiești pentru realizări inutile în această viață pentru a deveni, de exemplu, un mare atlet sau altcineva. Dar această energie îți oferă oportunitatea de a funcționa zi de zi timp de mulți ani, de a conduce oamenii spre ceva elevat.

Adică, Cabala este într-adevăr o sursă de mare putere. Cred că, studiind-o, omenirea va vedea cum se vindecă de toate problemele.

Baal HaSulam scrie la sfârșitul „Introducerii la Cartea Zohar” că toate problemele din lume: crima, furtul, drogurile, teroarea, bolile, ura reciprocă, trădarea, discordia familială, problemele cu copiii, practic tot ceea ce ne separă de perfecțiune chiar și cu un singur gram – toate acestea se nasc din egoismul nostru. Doar Cabala este capabilă să le corecteze și să ne aducă la perfecțiunea absolută, la eternitate și pace.

Din KabTV „Am primit un apel. Cabala și drogurile”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este special în implementarea metodei lui ARI?

Răspuns: Ceea ce este special este că, în cadrul conexiunii dintre noi, ne străduim să dezvăluim forța numită ARI, forța care ne conectează și ne formează într-un singur întreg unificat.

Făcând acest lucru, primim de la Creator ceea ce suntem capabili să primim – o stare nouă, corectată, o nouă dorință.

Lumina pe care o atragem dezvăluie sufletele noastre într-o singură mișcare către Creator și Îl simțim pe Creator ca pe un singur întreg luminos deasupra noastră.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.07.2025, „Ziua Memorială pentru ARI”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→