Comentariu: Am primit o mulțime de întrebări după ce am difuzat videoclipul “Secretul unuei căsătorii puternice”. În ea, aţi spus că dacă o soție dintr-o familie seamănă cumva cu mama soțului ei sau are grijă de soțul ei așa cum a făcut-o mama lui, atunci această căsătorie va fi puternică.

Unul dintre cititorii noștri scrie: „O femeie ar trebui să fie o mamă pentru copiii ei și nu pentru soțul ei, ștergându-i nasul care curge. Lasă-l să trăiască cu mama lui până la bătrânețe”.

Un alt cititor întreabă: „De la cine ar trebui să învăț, dacă soacra mea este o bețivă? Ea nu și-a crescut copilul cum trebuie, iar socrul este leneș și nu i-a dat nimic fiului său. Cu tot respectul pentru autor, cred că raționamentul lui este inacceptabil pentru mulți.”

Răspunsul meu: Atunci de ce te-ai căsătorit cu un fiu de bețiv? Cum ai ales un astfel de soț?

Comentariu: Poate că nu știa că mama lui era așa.

Răspunsul meu: Cum a putut ea să nu știe? Nu i-ai cunoscut familia? Ar trebui să-ți judeci viitorul soț după familia lui. De cine îți legi viața?

Întrebare: Deci trebuie să te uiți din ce fel de familie provine soțul?

Răspuns: Unde a crescut el, dacă nu în familia lui?

Întrebare: Am selectat afirmațiile mai punctuale. O femeie sub pseudonimul “Huligan politicos” scrie foarte răspicat: „Nu te culci cu mama ta. Nu îți dorești mama ca femeie. Deci, ce rămâne pentru femeile, soțiile și mamele nefericite?”

Răspuns: Dacă vrei atenție și dragoste, nu are nimic de-a face cu contactul sexual. Are de-a face cu inima. Dacă vrei o astfel de relație de la soțul tău, atunci ar trebui să semene cu mama lui. Nu există nicio cale de ocolire, aceasta este legea naturii! Poți filozofa cum vrei, dar așa este. Doar așa îl poți “cumpăra”.

Observați ce comportamente speciale are mama lui, orice întorsătură specifică de frază, maniere, poate chiar modele de vorbire. Încercați să o imitați subtil într-un fel și veți vedea, el se transformă într-un copil. Este un lucru rău?

Comentariu: Deci el este deja “îmblânzit”, este al tău.

Răspunsul meu: Da, iar acum ai un soț care vrea să fie cu tine.

Întrebare: Dar dacă un bărbat are resentimente față de mama lui, de ce ar avea nevoie de alta în apropiere?

Răspuns: Atunci vei înțelege cum să te comporți pentru a-i arăta o figură maternă “corectată”.

Întrebare: Și te întorci tot în acest punct?

Răspuns: Da, absolut! Totul se învârte în jurul acestui lucru. Pentru că el a venit de la ea, şi ea l-a crescut.

Întrebare: Și aceasta trăiește în el și rămâne în el pentru totdeauna?

Răspuns: Desigur! L-a purtat, apoi l-a alăptat. De mic copil, el s-a întins la pieptul ei, lipindu-se de caldura ei. Toate acestea rămân cu el. Este o stare de care practic fiecare om este atras de-a lungul vieții.

Potrivit Cabala, acest lucru este și adevărat. Chiar și atunci când ne separăm fizic de mamele noastre, rămânem conectați. Această legătură nu dispare doar pentru că suntem despărțiți fizic.

Întrebare: Aţi spus că dacă un tată părăsește familia, copiii simt asta ca pe o trădare.

Dar acest lucru se aplică probabil și femeilor. Mulți au fost de acord cu aceasta, ceea ce a condus la următoarea întrebare: “Atunci este corect să spunem că atunci când o mamă aduce un alt bărbat, un tată vitreg în casă, aceasta este tot o trădare?”

Răspuns: Acest lucru este practic imposibil de depășit vreodată. Pentru copiii care s-au despărțit de tatăl lor, sosirea unui alt bărbat în casă este o problemă enormă! Nu îl poți înlocui. Este sânge! Sângele nu se face apă. Pentru un copil, este teribil!

Comentariu: Mulți tați pe care îi cunosc sunt de fapt tați vitregi, care au devenit adevărați părinți pentru copiii din noile lor familii. Iar pentru copii, și pentru ei acest nou tată a devenit real.

Răspunsul meu: Da, pentru că un tată vitreg trebuie să investească mai mult în copil decât ar face în propriul său fiu biologic. Un fiu biologic este deja al lui de sânge. Dar un copil vitreg nu este așa, că pentru a deveni cu adevărat tată, trebuie să investească mai mult. Iar copilul simte că tatăl vitreg investește în el. El dezvoltă simțul responsabilității față de tatăl vitreg.

Dar totuși, un copil va avea întotdeauna o conexiune cu tatăl său biologic, fie foarte negativă, fie foarte pozitivă. Și cu tatăl vitreg la fel, fie negativ, fie pozitiv. Copilul trebuie să formeze o atitudine clară. Și această dualitate internă îi modelează în mare măsură viziunea asupra vieții.

Întrebare: Dar tatăl care a plecat, rămâne sau nu în interiorul copilului?

Răspuns: El rămâne, dar eventual într-o formă negativă. Copilul poate să-l respingă pe tată, să nu-l dorească, să încerce să-l ștergă din viață, din biografia lui, din memorie. Și, în schimb, îl înlocuiește cu forța cu tatăl vitreg. Această dualitate este desigur, foarte dificilă pentru un copil, pentru un psihic tânăr.

Întrebare: Dar amprenta tatălui există întotdeauna în copil?

Răspuns: Da, există întotdeauna chiar dacă copilul încearcă să-l șteargă. Poate fi reînviat foarte repede, reaparând brusc ca o fantomă din trecut, stând în fața unui copil într-un strigăt disperat: „Ce zici de el? Ce zici de asta?” Pe scurt, există destine diferite.

Întrebare: Și încă mai credeţi că un tată care își părăsește familia este un trădător al copilului său?

Răspuns: A schimbat copilul cu altceva! Nu doar a plecat. Nu este un erou care a murit în război sau care explorează Arctica. Nu este cineva care s-a sacrificat, dorind interior să rămână cu ei. Este un om care a plecat de bunăvoie, care a ales această cale. Iar un băiat nu poate accepta asta.

Întrebare: Următoarea întrebare. Cineva întreabă: “Cum poate fi o căsnicie puternică fără iubire?” Iar un alt cititor scrie: “Dragă dr. Laitman, ce vreţi să spuneţi “fără dragoste”? Dar ce spuneţi despre cuvintele lui Solomon despre iubire: “Un soț ar trebui să-și vadă soția ca pe frumoasa lui doamnă, unica, iubita lui”.

Răspuns: „Obișnuința ne este dată de sus! Ea înlocuiește fericirea.” Dacă te obișnuiești cu ceva, adică primești continuu ceva din asta, atunci sursa acelei împliniri devine dragă, apropiată, iubită și confortabilă.

Omul este un mic egoist. Ce iubire? Iubirea înseamnă ceea ce primești de la cineva. Și dacă nu primești nimic, nu există iubire. Sau există un alt obicei, sau o legătură prin copii, etc. Dar fundamental, trebuie să înțelegem natura umană!

Este nerealist să încerci să te detașezi de natură și să treci la o filozofie abstractă sau emoții.

Întrebare: Dar totuși, când putem spune că există iubire între soț și soție? In ce caz?

Răspuns: Putem numi iubirea un obicei pe termen lung, o includere reciprocă în viața celuilalt. Când cineva începe cu daruri externe, atunci în fiecare zi încearcă să-și împlinească partenerul cu ceva. Până la punctul în care partenerul nu se mai poate lipsi de el. Și cel mai important, cel care dăruiește însuși nu mai poate fără să dea.

Și formează un al doilea tip de conexiune, aproape cabalistă – suferă când nu poate da.

Întrebare: Deci, când dăruiește, vede câtă bucurie îi aduce celuilalt?

Răspuns: Da, și asta îl leagă. Ca o mamă pentru un copil. La ce se așteaptă ea? Ea vrea să simtă și să vadă bucuria lui.

Comentariu: Așadar, ea îi dă o lingură de terci și deodată el zâmbește! Și pentru ea, aceasta este fericirea.

Răspunsul meu: Da. Priveşte la soția ta când pune în fața ta un castron cu borș: „Iată! Mănâncă!” Sau pune calm masa, o șterge, așează vasul, așează lingura și se uită la tine ca o mamă.

Întrebare: Al doilea caz îmi place mai mult. Și ar trebui un soț să-l trateze pe celălalt în acest fel?

Răspuns: Din partea femeii, acesta este fundamentul unei familii puternice. Pentru că un bărbat este un copil! El nu dă naștere, nu creează generația următoare. El se susține și se realizează doar printr-o femeie. Deci, dacă ea procedează astfel, nu pot fi probleme în familie! Nici una! Pentru că în esență, stă cu mama lui.

Comentariu: Oamenii vă scriu: “Dvs. aţi spus: “Trăiți pentru copii. Nu divorțați de dragul copiilor”.

Răspunsul meu: Cred că divorțul este o măsură extremă. Nu știu, dar care este un motiv valid pentru divorț?

Comentariu: De exemplu, un cititor scrie: „Astăzi, oamenii nu trăiesc pentru copiii lor. Nu merită să-ți sacrifici viața pentru ei. Nimeni nu va aprecia asta în viitor!”

Răspunsul meu: Asta nu înseamnă dacă ar trebui să trăiești sau nu. Tu i-ai creat pe acești copii, așa că trebuie să ai grijă de ei. Și ei la rândul lor, trebuie să aibă grijă de copiii lor. Acest ciclu continuă atât timp cât existăm în această lume.

Comentariu: Dar ea spune că copiii nu vor aprecia.

Răspunsul meu: Nu contează! Ce diferență face asta? Oh, deci ai avut copii doar ca să te aprecieze mai târziu? Ei bine, asta este o altă poveste!

Comentariu: Ea spune: “Timpul, anii pierduți nu pot fi recâștigați niciodată.”

Răspunsul meu: Ce ani? În ce fel se pierd? Pentru că nu te-ai legat de alt bărbat?

Comentariu: O altă femeie scrie: “Dacă nu există sentimente, de ce să ții pe cineva în preajmă? Ea spune: “Ar trebui să trăiești pentru copii, şi nu să înduri viața cu cineva de care nu ai nevoie.’”

Răspunsul meu: Aceasta este o filozofie atât de consumeristă încât nici măcar nu știu cum să argumentez împotriva ei. „Am nevoie de el, nu am nevoie de el. Dacă am nevoie de el, îl voi păstra, iar dacă nu am, îl voi arunca afară ca pe o piesă de mobilier veche.” Nu cred că putem păstra familiile, sau chiar societatea, cu acest tip de mentalitate.

Comentariu: Iată o altă scrisoare: „Sunt de acord cu multe, dar suferința de dragul copiilor, să trăieşti cu cineva care te respinge fizic nu merită. Nu este nimic bun în faptul că copiii sunt martorii unei dinamici familiale nefericite. Ei vor duce asta în propriile lor familii viitoare.”

Răspunsul meu: Asta depinde de femeie. Înțeleg că un soț se poate comporta într-un fel greu de îndurat pentru o femeie. Dar totuși, există familie, există copii, există ceea ce numim o casă. Și soția este casa.

Comentariu: Sunt multe comentarii, mii. Am ales doar o mică parte. Iată un comentariu de susținere: „Nu vreau să apăr bărbații, dar un lucru știu sigur: în spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie puternică. Și în spatele fiecărei familii fericite se află o femeie înțeleaptă. Acest videoclip este oportun atât pentru femei, cât și pentru bărbați.”

Răspunsul meu: Da, iar înțelepciunea constă în înțelegerea naturii umane; că omul nu poate scăpa de ea! Chiar dacă ar vrea. Când studiem Cabala, vedem în noi înșine cum luăm o decizie într-un moment, iar în clipa următoare suntem deja diferiți.

Acest lucru trebuie înțeles. Trebuie să iertăm! Profesorul meu a spus întotdeauna că o familie se construiește pe concesii reciproce. Când înțelegem cine suntem, doi egoiști, și că nu suntem stăpâni de la un moment la altul. Nu suntem! Nu știm.

Ne-am dori să fim consecvenți în ceva, mai ales în viața de familie când sunt copii și tot restul, dar nu putem! Suntem constant presați de sus, schimbându-ne în fiecare secundă și de aceea omul este diferit în fiecare moment.

Trebuie să înțelegem asta. Și nu ar trebui doar să iertăm o altă persoană. Nu există nimic de iertat – trebuie să înțelegem că aceasta este pur și simplu natura noastră! Să ne ridicăm împreună deasupra ei, iar când vom reuși asta, vom vedea că putem fi diferiți. Dar deocamdată, transformarea este încă pe drum.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/9/20

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Până când un om nu are un “punct în inimă”, el nu îi aude pe cabalişti. Există vreo modalitate de a-l trezi?

Răspuns: Doar prin diseminare externă și muncă internă printre cei care au deja acest punct.

Dacă ne unim în interior (există deja milioane de oameni în întreaga lume cu un punct de trezire în inimă) și începem să ne conectăm unul cu celălalt și să înțelegem că doar așa ne putem înălța pe noi înșine, atunci îi vom inspira pe alții. Ei își vor simți “corpul” prinzând viață.

Imaginați-vă că un corp care era inconștient începe încet săşi revină, organele sale se trezesc unul câte unul, îi trage pe alții și îi ajută să se trezească. Asta trebuie să facem.

Trebuie să ne împingem înainte, mai sus, din această stare inconștientă, inconștientă în raport cu Creatorul. Treptat, alții vor începe să simtă că există o altă stare, ca a noastră, și că această realitate nu este cea supremă. Ne putem ridica de la ea la nivelul următor și începem să percepem ceva complet diferit chiar și în această viață și ne vom experimenta pe noi înşine ca ființe eterne și perfecte.

Nu trebuie să renunți la viața ta corporală, ea nu dispare. Pur și simplu o sporești cu percepția lumilor superioare, unde simți Forța care te ghidează în această lume, forța care pictează această realitate pentru tine.

Întrebare: Dacă numai Creatorul trezește punctul din inimă, cum putem face asta în locul Lui?

Răspuns: Nu o putem face în locul Lui! Când activăm acest câmp de forță, Creatorul, străduindu-ne să ne conectăm unul cu celălalt, astfel încât să ne umple, trezim și toate celelalte puncte care nu s-au manifestat încă la proprietarii lor. Trezim întregul câmp!

Întrebare: Asta înseamnă că toată lumea are un punct în inimă?

Răspuns: Desigur! Altfel, oamenii nu ar exista.

Întrebare: Sunt toate punctele din inimă la fel, indiferent de statutul financiar sau de altă natură?

Răspuns: Absolut! Ele există independent de lumea noastră corporală. Ele diferă în manifestarea lor, pentru că aparțin unor părți diferite ale sufletului colectiv. Cu toate acestea, metoda de progres și corectare este aceeași pentru toată lumea; singura diferență este că fiecare om o experimentează în mod individual.

Întrebare: Sunt punctele lui Baal HaSulam și Rabaş aceleași, doar la un nivel diferit de manifestare?

Răspuns: Singura diferență este că ei și-au dat seama de punctele lor înaintea voastră, iar voi le realizaţi pe ale voastre mai târziu. Şi ce dacă? Până la urmă, toată lumea ajunge la același nivel.

Conectându-se cu ceilalți, fiecare om îi include pe toți ceilalți în sine. În cele din urmă, nu există excepții sau privilegii pentru nimeni.

Din KabTV “Am primit un apel. Un punct din inimă” 16/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că un copil este vinovat de ceva, iar părinții lui încep să-i dea lecții: “Ești un copil inutil, fără valoare! Unde ți-a fost capul? Cum ai de gând să trăiești?” Copiii stau abătuți și o absorb. Ce părere aveţi despre asta?

Răspuns: Aceasta este o mare problemă pentru mulți părinți, care subliniază în mod crud că un copil nu poate face nimic și că nu are valoare. Își privează copilul de senzația de încredere, siguranță și oportunități interioare. Este foarte important să păstrați un sentiment de încredere, siguranță și oportunități interioare la un copil.

Mulți dintre noi facem această greșeală. Punem presiune asupra copilului spunându-i: “Nu ai valoare, uite cum ar trebui să fii. De ce nu poți face asta?” și așa mai departe. Îl facem o persoană foarte nesigură. El va crește astfel și nu va putea scăpa de asta pentru tot restul vieții.

Întrebare: Cum credeţi că ar trebui să fie? Aici este o acțiune, dar nu este o acțiune bună.

Răspuns: Să laşi să treacă şi să spui: „Ai făcut-o incorect, greșit. Poate că nu ai putut să o faci într-un mod diferit. Acum uită-te cum este posibil să o faci într-un mod diferit.” În felul acesta va învăța din experiența sa și își va păstra în continuare încrederea.

Întrebare: Adică nu ar trebui să atingem copilul însuși și micul lui “eu”? Principiul important este să nu-i atingi “eu”-ul?

Răspuns: Da. Tocmai astfel de oameni avem, care rătăcesc pe planeta noastră, fără încredere interioară, care au fost “asasinați” de părinți și asupriți încă din copilărie. Pentru a se apăra cumva și a se ridica puțin deasupra tuturor, ei fac probleme tuturor. Ei nu știu ce să facă pentru a se simți oameni normali.

Pentru a realiza acest lucru, ei îi suprimă pe alții, îi anihilează pe alții și așa mai departe. Dacă te uiți atent la orice monstru care ucide, torturează pe alții și conduce o bandă, vei vedea de ce i s-a întâmplat asta. Vei privi în copilăria lui și vei vedea cum a fost rănit atunci, în același mod.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 03/09/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce le-aţi spune tinerilor care deja trăiesc împreună și se iubesc, dar se tem constant că într-o zi s-ar putea să se termine brusc?

Răspuns: Aceasta se numește Ira (în ebraică), care nu este doar frică, ci și anxietate, un tip special de anxietate legat de păstrarea unor relații bune.

Întrebare: Înseamnă asta că se apropie de iubirea adevărată între ei?

Răspuns: Da, parcă ar urca un munte. Egoismul crește continuu, devine mai sofisticat, și prin urmare, mai ascuțit. Dar tocmai prin lucrul împreună, ei se ridică și se apropie și mai mult unul de celălalt.

Întrebare: Ce îi așteaptă la apogeu?

Răspuns: La vârf, începe apropierea spirituală, care va crea o conexiune mai înaltă între ei, una care este cu adevărat deasupra egoismului. Vor începe să se conecteze în așa fel încât să se înțeleagă fără cuvinte, doar prin gânduri; se vor împleti unul cu altul.

Întrebare: Aceasta este cea mai înaltă stare de conexiune?

Răspuns: Da, la fel cum șerpii dintr-o groapă se împletesc unii cu alții, la fel se vor împleti şi ei, dar nu într-o atitudine egoistă, ci într-o atitudine reciprocă, bună unul față de celălalt.

Comentariu: Acesta este un punct de cotitură. Dintr-o dată, l-aţi comparat cu șerpii și a devenit puțin tulburător.

Răspunsul meu: De ce? Este foarte relevant și direct.

Întrebare: Acești șerpi există în noi?

Răspuns: Tocmai datorită egoismului nostru mare și viclean, dacă începem să-l folosim corect, să ne apropiem, să ne înfășurăm unul în jurul celuilalt, atunci în acest fel ne vom înălța tot mai aproape de Creator.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 03/01/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Învățătorul dvs. Rabaş a fost ultimul din lanțul cabaliştilor din perioada în care această înțelepciune a fost ascunsă. Acum sunteţi succesorul lui. Dar sistemul aranjează totul în așa fel…

Dacă comparăm 1995 cu ceea ce se întâmplă acum, atunci doar câțiva oameni studiau Cabala, iar acum nici măcar nu știu de unde vin toți acești oameni interesați să studieze Cabala. Cum se întâmplă asta?

Răspuns: Aceasta înseamnă că sistemul de suflete începe să se trezească. Nu este vorba despre mine. Chiar dacă răspândim materialele noastre peste tot, încercând să le prezentăm tuturor ca într-o vitrină, acest lucru singur nu trezește în mod deosebit oamenii.

Ei sunt treziți de sus, din interior, din partea sufletului lor. Ne străduim să ne asigurăm că în acel moment au la dispoziție materialele cabaliste potrivite, astfel încât să își poată începe studiile.

Întrebare: Poate lenevia sau lipsa noastră de promptitudine să întârzie transmiterea spiritualității?

Răspuns: Desigur. De aceea, cunoscându-mi clar misiunea, încerc să o îndeplinesc pe cât posibil atât din punct de vedere al timpului, cât și al volumului.

Întrebare: Vă cunoașteţi complet misiunea?

Răspuns: Nu, nu știu ce urmează pentru mine. Poate că va apărea o nouă necesitate. Dar știu că trebuie să fac Cabala cât mai accesibilă pentru fiecare om din lume și să prezint sursele tuturor.

Asta înseamnă să facem disponibilă Cartea Zohar, apoi să studiem toate articolele lui Rabaş și materialele cabaliste ale lui Baal HaSulam. Cu alte cuvinte, trebuie să le transmit în așa fel încât orice om din lume să le poată înțelege, și cuprinzându-le, să meargă avansa.

Din KabTV “Am primit un apel. Anvergura diseminării” 3/7/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem practic să distingem punctele noastre din inimă și cum să le unim?

Răspuns: Practic, decide! Scoate acest punct din tine! Scapă de orice altceva! Îndepărtează-ți “eu”-ul, corpul tău, tot acest înveliș exterior! De aceea se numește Klipa. Părăsește-l așa cum un șarpe își leapădă pielea.

Comentariu: Spuneţi asta atât de ușor, dar nu prea înțeleg cum să o fac.

Răspunsul meu: De fapt este foarte simplu! Cu-adevărat. Doar separă-l.

Vă puteți imagina conceptual acest lucru? Comunicăm  întotdeauna folosind sentimente, exprimând ceva. Extrageţi acel punct!

Odată ați trăit fără el, v-ați văzut de treaburile voastre, existând ca un animal obișnuit. Apoi, brusc, a apărut un punct care vă trage dincolo de nivelul animalic. Izolați-l, separați-l de sinele vostru fizic și conectați-l cu alte puncte.

A fost conceput de Sus ca noi să existăm separat, astfel încât să putem cere Creatorului. În acest fel, putem defini nevoia noastră de El, să determinăm unde există El și ce trebuie să facă. Începem să recunoaștem atributele acestei Forțe și modul în care Se manifestă în relație cu noi.

Noi nu-L cunoaștem pe Creatorul Însuși. Putem percepe doar acțiunile și manifestările Sale în raport cu noi. Putem face acest lucru în mod specific atunci când încercăm să ne unim punctele. Aceste puncte sunt dorințele noastre pentru El.

Totuși, aceste dorințe nu trebuie să fie egoiste, ci îndreptate către dăruire. Prin urmare, dacă încercăm să ne unim deasupra existenței noastre fizice, nesocotind corpurile noastre și această lume, vom începe să-I cerem Lui de dragul dăruirii.

Din KabTV “Am primit un apel. Calităţile unui prieten” 18/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul să-și determine misiunea? Nu să o inventeze, ci să o dezvăluie clar?

Răspuns: Trebuie să simți asta singur. Cred că în această chestiune omul nu poate asculta pe nimeni, ci doar propria inimă. Caută ce este esențial. Ce vrei să lași în urmă? Cum poți contribui la acest mare proces care se desfășoară cu umanitatea, chiar și cu sufletele? Adică cu umanitatea, nu în lumea noastră, ci într-un spațiu mai perfect.

Întrebare: Să presupunem că aveți studenți care vin, studiază și pleacă și sunt cei care investesc în anumite procese. Cum își pot găsi menirea cei care vin să studieze? Sau menirea lor este pur și simplu de a studia?

Răspuns: În primul rând, studiind Cabala, te corectezi simultan pe tine și întreaga lume și aduci alte suflete mai aproape de punctul în care și ele încep să descopere Lumea superioară și Creatorul. Studiul Cabalei este o activitate în sine.

Cu toate acestea, în principiu, atunci când un cabalist este implicat în alte chestiuni de zi cu zi și interacționează cu lumea, aceste activități tot exercită o influență pozitivă asupra lumii. Chiar și la locul lor de muncă, indiferent de ce fac sau de modul în care comunică cu oamenii, ei tot își realizează subconștient drumul, influența lor pozitivă asupra lumii.

Întrebare: Deci nu trebuie să fie un efort explicit de a investi în diseminare, de a avea un impact puternic asupra lumii?

Răspuns: Nu, dacă este dat, este dat; dacă nu, atunci nu. Este pur și simplu misiunea fiecăruia. Eu nu sunt de vină că sunt așa cum sunt. Dacă m-ai întreba: “Ce v-ar plăcea să faceţi?” poate aș vrea să fiu mai implicat în dezvoltare, scriere și crearea unei alte metodologii. Nu doar alta, ci o zonă mai puțin practică.

Înțeleg că ceea ce mi s-a dat este cel mai potrivit pentru mine; doar că încă nu-mi dau seama pe deplin. Dar sunt mai puțin atras de acțiunile practice în care mă angajez (lucrul cu un grup de studenți, televiziune, cărți și orice altceva) și sunt atras mai mult de un studiu inteior mai profund al materialului.

Dar probabil nevoile lumii și vremurile mă împing spre acțiuni practice. Chiar și Rabaş mi-a spus asta.

Deci nu este nimic de făcut. Fiecare are propria sa misiune și trebuie împlinită. Nu văd nimic măreț în misiunea mea. Nu cred că este vizibilă în mine, că mă mândresc cu ea sau că mă prețuiesc pentru ceea ce fac. Nu există așa ceva în Cabala, astfel de lucruri sunt eliminate imediat.

Faptul este că întregul spațiu este umplut doar de Creator; în timp ce tu te dizolvi în El, “Eu-ul” tău nu este al tău. Un cabalist poate spune doar că îndeplineşte voința Creatorului și asta este tot. El nu are propria sa dorință, ei nu se au pe ei înșiși, deoarece dorința lor se aliniază deja cu dorința Creatorului.

Întrebare: Aţi spus că sunteţi atras de un studiu interior mai profund al materialului. Ce vreţi să spuneţi?

Răspuns: Personal, aș studia mult mai profund materialul cabalist. Nu știu dacă l-aș putea descrie așa cum a făcut Baal HaSulam în Studiul celor zece Sfirot sau în articolele sale. Este foarte posibil să nu fi putut. Dar sunt atras de o analiză mai profundă, de a dezvălui conexiuni, nu de a le dezvălui lumii, ci în primul rând mie însumi. Îmi este greu să exprim asta.

De exemplu, pentru a prezenta metodologia în felul în care a făcut-o rabinul Şimon în Cartea Zohar, dar pentru a o descrie într-un mod care este mai aproape de noi, de oameni – mai mult emoțional, mai psihologic.

Din păcate, din lipsă de timp, nu mă pot angaja în asta.

Din KabTV “Am primit un apel. Misiunea unui om” 14/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fericirea este împlinirea celor mai profunde dorințe ale unui om. De regulă, apare în contrast cu un sentiment de nemulțumire.

De exemplu: foamea aduce plăcere din mâncare, separarea duce la bucuria reîntâlnirii cu persoana iubită și așa mai departe. Cu alte cuvinte, suntem construiți în așa fel încât să putem experimenta pozitivul doar prin negativ.

Acest lucru ridică întrebarea: “Chiar ar trebui să ne străduim pentru fericire dacă trebuie să trecem mai întâi prin suferință pentru a ne simți mai târziu fericiți?”

Faptul este că metoda cabalistă permite unui om să experimenteze fericirea simultan cu sentimentul de lipsă. Adică, în momentul în care gust ceva, simt atât dor după acel gust, cât și împlinirea lui.

Nu trebuie să separ acest lucru în timp, mai întâi suferind și apoi primind. Acesta este motivul pentru care pentru oamenii angajați în practică spirituală, nu se pune problema de timp. Ei există dincolo de el, trăind simultan stări de suferință și împlinire, foame și sațietate.

Aceasta este înțelepciunea Cabala: înțelepciunea de a primi! Ea învață omul să primească ceea ce dorește, nu într-o lună sau într-un an, ci chiar în momentul dorinței. În același timp, două stări aparent opuse, minus și plus, coexistă în armonie.

În lumea noastră, acest lucru nu există. Aici, există un mare minus, și aproape niciodată nu primim plusul. Dar conform metodei cabaliste, însuși actul de a primi plăcerea trezește în noi atât dorința pentru aceasta, cât și împlinirea ei.

Întrebare: Dar cum putem realiza asta? Cum putem deveni cu adevărat fericiți în această lume?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai atunci când sunt împlinit, nu independent, ci prin alții. Acesta este brevetul fericirii, pentru că niciodată eu nu mă pot împlini singur cu adevărat. Totuși, dacă simt și absorb dorințele altora, atunci împlinindu-le, mă împlinesc pe mine, deoarece dorințele lor devin ale mele. Se dovedește că mă împlinesc existând în ceilalți.

Secretul este că ies în afara mea, descopăr dorințe dincolo de mine, le accept ca fiind ale mele și le împlinesc. Adică atât dorința, cât și împlinirea ei există în afara mea, dar tocmai asta constituie sufletul meu.

Întrebare: Înseamnă asta că îndeplinim și dorințele corporale ale unui om?

Răspuns: Satisfacem toate dorințele unui om, dar numai într-o anumită măsură. Dorințele corporale sunt îndeplinite doar în măsura necesară existenței și nu mai mult. Dar dorințele spirituale sunt împlinite în măsura în care ne străduim să ne ridicăm împreună, deoarece ascensiunea mea și ascensiunea lui sunt interconectate și se completează reciproc.

Astfel, îndeplinirea dorințelor altora ne oferă un sentiment de fericire.

Din KabTV “ Scurte poveşti” 22/10/14, partea a 2-a

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii pot să înnebunească pur și simplu atunci când joacă un joc, deoarece devin atât de absorbiți de joc încât pot rămâne zile întregi fără să se desprindă de el. Acest lucru este valabil mai ales pentru generația actual, care practic trăiește pe internet.

Cum putem crea același nivel de implicare în dezvoltarea spirituală? Nu prin forţă, ci prezentând-o ca pe o bomboană delicioasă care te atrage în interior.

Răspuns: Intră în dezvoltarea spirituală și vei vedea că este cel mai captivant joc. Este jocul vieții, un joc cu Creatorul! Tu îl poți crea!

Orice joc este o imitație slabă a ceea ce îți oferă Cabala: capacitatea de a crea, de a schimba și de a modela singur lucrurile. De aceea suntem atât de absorbiți de jocuri. Pentru că ele conțin un act de creație, chiar de distrugere, nu contează. Dar este creație; faci ceva nou. Ești într-un fel, stăpânul, ai putere în mâini, alegere, tensiune, bucurie, rezoluție, un fel de extaz.

Toate acestea sunt mici fragmente ale procesului pe care ți-l oferă Cabala atunci când obții capacitatea de a schimba lumile din tine. Este un joc cu care niciun computer nu se poate compara!

Mă așez în fața textului Cărții Zohar de la care tocmai mi-ai distras atenția și aștept doar un singur lucru – să termini să-mi vorbești ca să mă pot întoarce la el. Și așa este pentru 20 de ore pe zi.

Fac pauze scurte ca să merg, să mănânc, să fac ceva când este necesar doar pentru a mă întreține. Dar în restul timpului, sunt gata să fiu în el. Este un proces atât de fascinant, un drum încântător și neașteptat pe care nimic altceva nu îl poate înlocui!

În tinerețe, am locuit în Leningrad și am fost ca orice alt student: cu fete, Preferință (un joc de cărți), petreceri, cântece și excursii. Am lucrat voluntar ca inginer de sunet pentru o trupă rock numită Nomads. Odată am câștigat chiar primul loc în orașul nostru.

Dar atingerea spirituală nu poate fi comparată cu nimic! Într-un joc pe calculator, vi se oferă mai multe posibilități decât în ​​viața obișnuită, reală. Trebuie să mergi undeva, să te târăști, să faci ceva. În cele din urmă, totul este dificil și necesită destul de mult timp înainte de a realiza ceva.

Acest lucru nu este pentru egoismul nostru, care vrea totul chiar acum, imediat, cât mai curând posibil, mult mai luminos și într-o manieră controlată. De aceea, totul s-a mutat în lumea computerelor virtuale.

Dar aici, în lumea spirituală, totul este de miliarde de ori mai strălucitor. Și nu este un joc, nu este o iluzie – opreşti computerul și dispare. Lumea virtuală a fost creată de cineva fie pentru a câștiga bani din ea, fie pentru că lor înșile le place să se joace.

Dar în spiritualitate, nu te joci. Tu construiești, creezi! Ai fost făcut pentru asta! Aceasta este cea mai naturală împlinire, cea mai vie experiență pe care o poți avea! Nu se poate compara cu nimic. Lumea noastră, cu toate momelile ei? Eu sunt doar…

De aceea, după toate obsesiile legate de computere, următorul nivel este doar Cabala, doar introducerea omului în lumea spirituală reală. În caz contrar, se vor îneca într-o lume ireală, virtuală, și nu vor avea nevoie decât de o pastilă narcotică pentru a se scufunda în computerul lor și asta este tot. Și exact așa va fi – prin realizarea răului, prin recunoașterea înșelăciunii acelor ţinte.

Din KabTV „Am primit un apel. Un joc cu prețul vieții” 29.07.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încercăm în mod constant să ne conectăm. Toată lumea este epuizată și nu știe cum să o facă. Şi dvs.spuneţi: „Este simplu, oameni buni! Care este problema? Doar conectați-vă și asta este.”

Răspuns: Problema este că omul nu poate localiza acel punct interior din sine, “eu-ul” lui spiritual, punctul din inimă, care este o parte a Creatorului de sus și există în interiorul său. Altfel, el nu ar fi aici.

Cercul nostru este format din indivizi aleși din întreaga lume care se simt atrași de atingerea Creatorul și a esenței vieții.

Eu încerc să-i ridic astfel încât să poată extrage acest punct, să-l separe de învelișul lor corporal și de orice altceva și să-l conecteze cu punctele prietenilor lor. Numai atunci vor fi capabili să formeze un vas spiritual.

Pe măsură ce încearcă să-și conecteze punctele, ei își vor da seama că nu o pot face singuri și vor fi obligați să cheme Forța superioară pentru a-i conecta. Atunci ei vor simți Forța superioară, Creatorul din ei înșiși, în măsura conexiunii lor \ unul cu celălalt și cu El. Această stare este deja spirituală.

Din KabTV “Am primit un apel. Calităţile unui prieten” 18/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→