Category Archives: Munca spirituala

Esența și rădăcina unității, partea 3

Acțiunile spirituale și termenii lumești

Comentariu: Mulți Cabaliști și chiar filozofi ai Evului Mediu scriu că în toate sursele principale nu este niciun cuvânt despre lumea noastră, doar obiecte și fenomene care sunt deasupra timpului, spațiului și a mișcării. Chiar și pe atunci oamenii știau deja despre asemenea lucruri.

Marele Cabalist al secolului 20, Baal HaSulam, scrie în Studiul celor Zece Sefirot, “Autorii de cărți Cabaliste folosesc termeni “lumești” doar ca simboluri pentru a denota rădăcini spirituale, superioare.”

Răspunsul meu: Poveștile Cabaliștilor ar putea să ni se pară ciudate, însă ele descriu doar evenimente și acțiuni spirituale, nu ceea ce se întâmplă în lumea noastră, deși ei folosesc termeni lumești pentru a le descrie. Prin urmare, povestea este percepută ca și cum s-a întâmplat cu adevărat în lumea noastră. Dar adevărul este că asta ar putea să se întâmple sau nu.

Întrebare: Rezultă că nu toate stările spirituale descrise de Cabaliști s-au materializat acolo unde ar trebuie să treacă o persoană și toată umanitatea. Acesta este cazul?

Răspuns: Nu se pot materializa toate. Experiențele unei persoane și ale umanității în dezvoltarea lor spirituală nu este tot ceea ce se vede în lumea noastră. O persoană experimentează evenimente interioare speciale și o luptă cu ea însăși, cu un egoism general și privat, unificarea și separarea în interiorul unui grup. În general, toate acestea sunt muncă interioară. Are o reflecție în lumea noastră? O asemenea reflecție este foarte nesemnificativă de regulă.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 3/24/19

 

Introspectie:Cât de mult vrei să trăiești?

Umanitatea este complet panicată din cauza coronavirusului,

care ne obligă să oprim toată producția, tot comerțul, paralizează și blochează țări întregi.

Dar omul simplu se gândește în primul rând la familia sa, la copii și la hrana de mâine. El este preocupat în primul rând de cum va supraviețui. Și acesta este motivul pentru care lumea este de acord, că trebuie să înghețe totul: „Acum avem grijă de viață, apoi vom reporni industria și producția”.

De ce anume depinde soarta mea?

Cum să o influențez, cum să îmi garantez un viitor bun? Dacă aș cunoaște răspunsurile la aceste întrebări, atunci aș fi mai calm?

Toată lumea își pune aceasta întrebare, pentru că în primul rând suntem animale. În natură, există doar trei niveluri: neînsuflețit (mineral), vegetal și animal. Oamenii fac parte din regnul animal, fiind doar niște animale mai dezvoltate. De aceea, în primul rând, avem nevoie de mâncare, la fel ca animalele. Se spune că dacă „nu există pâine, nu există Tora”. Mâncarea este esențială pentru viață.

Dar în situația creată de Coronavirus, natura vrea să ne învețe și pune întrebarea invers: „Pentru ce vrei să trăiești? Doar din instinctul de autoconservare, ca toate animalele? Ei bine, acest lucru nu este suficient!”
Animalele pot trăi astfel, fără să-și mai facă griji pentru altceva, dar noi, oamenii, ar trebui să începem să ne întrebăm #pentru ce trăim? Și aceasta este deja o problemă.

Și astfel, vine Coronavirusul, ca un medicament amar și te întreabă: „Pentru ce trăiești? Nu te grăbi să răspunzi, gândește-te! Te voi ajuta: voi anula toate ocupațiile inutile pe care ți le-ai născocit și care acoperă 90% din totalul muncii tale.

Tot pământul a devenit un depozit pentru deșeuri.

Am construit un sistem care produce lucruri bune de aruncat, astfel încât să avem cu ce ne ocupa timpul. Nu putem exista dacă nu ne ocupăm astfel timpul. Dar brusc apare Coronavirusul și ne oprește, astfel încât nu mai putem alerga, vinde sau cumpăra.

Pare să ne întrebe: „Și cu ce te vei ocupa acum? Gândește-te de ce ai făcut toate acele lucruri și observă că nu au niciun folos! Ar trebui să te gândești deja altfel la viață, la sensul ei. Pentru ce trăiești?

Nu puteți construi un astfel de sistem de bandă rulantă, unde toți produc, produc și iar produc iar ultimul aruncă, astfel încât sistemul să înceapă din nou să producă și la capătul final să se arunce totul. Nu este nevoie de o astfel de muncă. Întrebarea este: Pentru ce trăiește omul? Până când vei găsi un răspuns, #stai acasă și meditează ”.

Uitați-vă că natura este iubitoare și atentă, ca o mamă, ca un tată, ca un părinte iubitor care vrea ca pruncul său să se gândească la sensul vieții, să învețe. Și dacă stai acum și îți faci griji doar pentru ceea ce vei mânca mâine, atunci hai să ne gândim la un nivel global. Nu ești singurul în această situație în care nu știi ce să faci și tocmai de acest lucru are nevoie acum umanitatea.

Prin urmare, nu ne temem de acest virus. Avem speranță! Dacă putem răspunde la întrebarea, pentru ce trăim, vom continua să existăm. Dacă nu putem găsi răspuns, nu vom continua să existăm.

Trebuie să ne dezvoltăm în continuare la nivel uman. Chestiunea aflării #sensului vieții este o trăsătură a omului. Și dacă trăiesc fără o asemenea întrebare, doar ca să exist, atunci întrebările mele sunt la nivel de animal.

 

Epidemia nu este o pedeapsă, ci un remediu

De-a lungul istoriei, am primit multe semne din partea Creatorului, Cel bun care face bine. Deoarece avem calități egoiste, opuse Creatorului, am perceput aceste manifestări de grijă și de iubire ca lovituri și nu am simțit nevoia să ne schimbăm.

În același fel, părinții iubitori îl obligă pe copil să învețe dar el nu vrea decât să se joace și nu îi ascultă, crezând că părinții îl urăsc.

Observăm ce se întâmplă în lume: crize, războaie, nenorociri, epidemii – întreaga cale parcursă de omenire in suferință. Și totul pentru că nu am dorit să acceptăm guvernarea Creatorului ca fiind absolut bună și care face bine, adică să ne adaptăm la această guvernare.

Ne-am dorit să evităm instrucțiunile Creatorului, ca niște copii care nu se supun părintelui, care se ascund tot timpul și se ceartă. De aceea viața ne-a fost atât de amară până în ziua de azi.

Acum trecem printr-o lovitură specială, diferită de toate celelalte. Ea vine cu scopul de a calma întreaga lume, toată umanitatea ca să ne transforma într-un tot. Ca și cum părinții, pierzându-și răbdarea, le spun copiilor: „Destul, acum vă liniștiți cu toții!” Și ne aplică  măsuri atât de dure, încât ne liniștim cu adevărat.

Guvernarea Superioară coboară din ce în ce mai mult, apropiindu-se de noi și începe să ne trateze personal, direct.

De ce umanitatea a primit această lovitură puternică? De ce coronavirusul îi înfricoșează pe toți? Până la urmă, suntem obișnuiți cu faptul că în fiecare an și în toate țările mor un număr de persoane și se nasc altele noi. De ce ne este atât de frică de acest virus?

Știm că în decurs de o sută de ani, întreaga populație a pământului se va schimba. Toată lumea va muri și alte persoane se vor naște în locul lor. Dar nu facem asta o tragedie. #Virusul acesta ne dă o lovitură psihologică. Există ceva #dăunător, ascuns între noi, pe care nu îl vedem, nu îl simțim și nici nu știm unde va ataca.

Cu toate acestea, virusul acționează în avantajul nostru, atunci când ne ordonă să ne îndepărtăm unul de celălalt și să nu ne părăsim casele. El pare să spună: „Dacă nu știți să vă relaționați unul cu celălalt, atunci stați acasă! Și dacă apare puțină amabilitate, puteți ieși, dar nu vă apropiați la mai puțin de zece metri unul de altul.”

Virusul ne arată adevărata noastră relație: că nu suntem capabili să ne conectăm și dacă o facem, ne transmitem viruși unii altora, pentru că suntem egoiști. Acest virus este o #dezvăluire a Guvernării Superioare.

Virusul îndepărtează oamenii unul de celălalt pe măsura egoismului lor. El îi face să stea acasă, în loc să producă tot felul de lucruri fără valoare. Ne arată în ce relații (mai corecte) ne putem angaja. Virusul a venit, nu ca să ne facă rău și să ne omoare, ci ca să ne organizeze corect viața. Aceasta este mâna Creatorului, care ne educă cu îngăduință.

Epidemia nu este o pedeapsă, ci un #remediu. Virusul ne răcește relația, încălzită de egoism, dorința de a câștiga, de a reuși și de a-i folosi pe alții. El oprește întreaga cursă.

(din lectia zilnică din 18/03/20)

CoronavirusuI schimbă realitatea, partea 1

Scopul naturii și Epidemia globală

Întrebare:  Natura are inteligență din punctul de vedere al Cabalei? Tot ceea ce ni se întâmplă, toate aceste lovituri, toate sunt planificate? Există o minte superioară sau există această natură oarbă?

Răspuns:  Categoric, Natura este inteligentă. Are un început și un sfârșit al dezvoltării, adică, un plan pentru dezvoltarea naturii neînsuflețite, vegetale, animale și umane și este pus în aplicare cu strictețe.

Cu toate acestea, în timpul implementării sale, apar tot felul de probleme, deoarece natura neînsuflețită, vegetală, animală și umană participă la acest plan. Natura umană, fiind cea mai mare, este supusă la tot felul de fluctuații, schimbări, în ambele direcții.

Omul are alegere liberă, se poate schimba pe sine, poate fi similar sau nu foarte asemănătoar cu natura. În consecință, el schimbă calea mișcării sale. Cu toate acestea, tot la fel, mișcarea sa este îndreptată către același punct, spre același scop.

Întrebare:  Legile naturii nu sunt determinate la nivelul omului și al societății?

Răspuns:  Omul are un liber arbitru, ceea ce înseamnă că i se oferă încă posibilitatea de a veni din punctul A în punctul B, în moduri diferite.

Întrebare:  Deci, obiectivul final este totuşi determinat?

Răspuns:  Nu numai scopul final, ci întreaga noastră cale. Poate fi împărțită în segmente mici și în fiecare dintre ele ne putem deplasa într-un mod fie mai plăcut, fie mai neplăcut.

Întrebare:  În stadiul actual al căii, a apărut o epidemie globală – coronavirusul. Cu toții înțelegem că au existat multe astfel de virusuri și au fost mult mai periculoase.

Cum se diferențiază această situație de celelalte din istoria noastră? Se datorează faptului că astăzi suntem mai interdependenți, mai integrali, iar acest lucru în mod natural, îşi pune amprenta?

Răspuns: Da. Dacă epidemiile anterioare din Europa și din alte părți ale lumii nu au afectat alte continente și națiuni, acum nu este cazul. Astăzi, suntem atât de conectați în cultură, economie, comerțul mondial și orice altceva încât nu putem rupe legăturile dintre noi.

Prin urmare, virusurile ne afectează pe toți, răspândindu-se treptat de la un capăt al Pământului la celălalt. Și nu putem scăpa, nu putem rupe legăturile dintre noi.

Comentariu:  Particularitatea acestei situații este interdependența noastră actuală și, cel mai important, restricțiile disproporționate impuse de guverne. La urma urmei, au existat diverse epidemii, dar nimeni nu le-a tratat în acest fel.

Răspunsul meu: Asta a fost atunci când nu eram conectați între noi într-o asemenea măsură. Astăzi, această legătură a devenit absolută. Este greu de imaginat unde nu există. Se dovedește că, din cauza virusului, trebuie să ne distanțăm unul de celălalt și fiecare persoană trebuie să se izoleze de ceilalți, ceea ce este imposibil în lumea actuală.

Din KabTV “Coronavirusul schimba realitatea,” 3/12/20

Reevaluarea dorințelor

Comentariu: După ce am început să studiez cabala, s-au schimbat multe în viața mea. Mi-am reevaluat valorile și dorințele.

Răspunsul meu: Într-adevăr, o persoană care începe să studieze Cabala este gata să-și reducă așteptările de la această viață la un nivel minim, normal. Mâncarea, locuința și familia este tot ce are nevoie la nivel corporal.

Nu ar trebui să te agiți pentru scopuri corporale. Tu ar trebui să tânjești la atingerea stării perfecte și veșnice, pe care o vezi înaintea ta pentru a o realiza.

Orice altceva este temporar și în orice caz va dispărea. În această privință, înțelepciunea Cabala ajută o persoană să se poziționeze corect spre valorile pe care le poate obține în lumea noastră.

Din „Fundamentele Cabalei” –  KabTV, 26/01/20

Țara Israel: Dispersarea și asimilare, partea 2

Pentru o conexiune absolută

 Întrebare: Atunci când oamenii se apropie în mod conștient unul de celălalt ridicându-se deasupra egoismului lor, ei încep să simtă legea unică a naturii. Ce este această lege?

Răspuns: Existăm într-un singur sistem numit „Natura” sau „Creatorul”. În măsura în care noi, în ciuda egoismului nostru, suntem similari cu acest sistem, simțim comunicarea dintre noi și acest sistem, și putem exista într-un mod sensibil și bun.

Aceasta este întreaga Cabala. Trebuie să ajungem la interacțiunea corectă dintre noi pentru a începe să simțim acest vast sistem, adică această lume superioară în care existăm și să devenim treptat tot mai asemănători cu legile, principiile și regulile acestei lumi. Cu alte cuvinte, trebuie să interacționăm între noi, astfel încât să ne aducem la o stare de conexiune absolută.

Când începem să ne unim, simțim manifestarea acestei legi unice, forța unică dintre noi. Cu toate acestea, dacă nu facem acest lucru, a doua lege, complet opusă este activată – forța negativă care ne împinge către unitate. Aceasta este partea opusă a Creatorului.

Din „Sistemul de analiză a dezvoltării poporului Israel” – KabTV ”, 8/07/19

Carantina— Primul pas către depășirea crizei

Responsibilitatea reciprocă globală este legea pentru toate elementele, conectate într-un singur sistem. Această lege obligă pe toată lumea să știe în ce fel el sau ea trebuie să se raporteze la sistem pentru a-l aduce la echilibru, pentru a perfecționa relațiile reciproce între toate părțile.

Și, bineînțeles, nu suntem în stare nici măcar să înțelegem această lege și, mai mult, să o împlinim. Nu pot să-mi asum un astfel de angajament pentru că dacă nu îmi îndeplinesc funcția în sistemul integrat,, atunci toate acestea vor ieși din echilibru și eu voi fi cel care este de vină.

Toată lumea va simți că am încălcat perfecțiunea sistemului. Se dovedește că fiecare element este echivalent cu întregul sistem în general, iar aceasta este o responsabilitate teribilă. Toată lumea este responsabilă pentru întreaga lume. Prin urmare, se spune: „Este mai bine să stai și să nu faci nimic”.

Deci, acum oamenii au fost rugati să intre singuri în carantină, să nu iasă nicăieri, să zboare sau să intre în contact cu nimeni. Deci, ce trebuie făcut?

Trebuie să învățăm că ne aflăm într-un sistem integral și global, în care funcționează legea responsabilității reciproce, adică a dependenței reciproce și cum putem transforma această dependență din obligatorie în de dorit. Dorim să fim conectați, nu pentru că natura ne obligă, ci pentru că noi înșine începem să descoperim cât de bine este să fim în conexiune.

Este doar viața cerească – să ne unim într-o singură unitate perfectă și să începem să simțim desăvârșirea naturii. Atunci vom simți toate părțile naturii, de la cele mai îndepărtate stele până la astfel de forme de viață pe care acum nu le cunoaștem. Un om poate deveni un creator înălțat al perfecțiunii.

Primul pas în depășirea crizei este carantina, adică „stați și nu faceți nimic”, învățați doar. Problema umanității este că începem să acționăm chiar înainte de a înțelege ce facem. În timp ce suntem în carantină, avem timp să ne gândim: în ce lume existăm, cine suntem noi și care este sistemul naturii în care trăim, precum și cum depindem de sistemul naturii și acesta depinde pe noi?

Cum influențăm, prin relațiile dintre noi, sistemul global al naturii: materia neînsuflețită, plantele, animalele și oamenii și cum reacționează natura la acțiunile noastre? Ca atare, vom începe să învățăm cum să construim o casă frumoasă pentru fiecare – nu doar confortabilă, ci eternă și perfectă, deasupra acestei vieți și morți biologice, la un nivel mai înalt.

Corectând conexiunea dintre noi, ne ridicăm la un sistem infinit, nelimitat în timp. Începem să trăim într-o lume în care moartea nu există și nu există restricții, numai realizarea și existența nelimitată. Acum avem ocazia să ajungem la o astfel de viață.

În primul rând, trebuie să studiem sistemul global al naturii și rolul nostru în el și modul în care ne putem organiza între noi pentru a ne conecta la acest sistem global al naturii. Până la urmă, fiecare dintre noi este un egoist, opusul naturii. Și cum să mă adaptez la sistemul naturii, care este integral și există în conformitate cu legea responsabilității reciproce, a conexiunii, a iubirii și a complementarității reciproce, dacă sunt construit din calitățile exact opuse?

Aici înțelepciunea Cabalei vine în ajutorul nostru; ne învață pe noi, egoistii, cum să construim o conexiune între noi, similară cu sistemul integral al naturii. Aceasta se numește „grupul de zece” în care zece persoane se reunesc pentru a stabili relații care sunt în concordanță cu sistemul naturii.

Egoul uman a încercat întotdeauna să adapteze întreaga lume la nevoile sale. Dar acel timp s-a terminat. Epidemia a revoluționat conștiința în lume și am început să înțelegem că nu putem folosi totul numai pentru propriul nostru beneficiu, ci ar trebui să căutăm cum să devenim utili pentru întregul sistem.

Zece oameni sunt ca un mic laborator în care încercăm să dezvoltăm un antivirus, acceptând să stabilim aceleași legi între noi ca și cele care operează într-o natură perfectă, integrală și globală, adică în dăruire reciprocă. Fiecare se coboară pe sine și ridică pe ceilalți deasupra lui, construind relații mai înalte decât egoismul personal al tuturor. Aceasta va servi ca un vaccin împotriva virusului.

Astfel, vor apărea grupuri noi până când întreaga umanitate va primi un vaccin antivirus și vom readuce pe toată lumea la un comportament care corespunde unei naturi sănătoase. Acesta va fi un om nou, pentru că va percepe dorința celor nouă prieteni ca fiind a lui și va avea grijă de ei mai mult decât să aibă grijă de el.

În această măsură, el va primi sprijin din partea legii integrale a naturii, care îl va transforma în partea sa integrală. Legea garanției reciproce obligă o persoană să fie conectată cu întregul sistem, deasupra egoismului său.

Natura a făcut din om cel mai mare egoist dintre toate creaturile. Dar natura globală a acestei crize dorește să ne arate că deja  a așteptat să ne facă părțile sale inextricabile. Este ca și cum natura ne spune: „Sunt gata acum să vă  includ în interiorul meu, ca elemente integrale.”

Și acest lucru este în ciuda faptului că fiecare dintre noi este creat anti-integral și dorește doar să conducă și să-i folosească pe ceilalți. Natura ne-a făcut invers ei  înseși, astfel încât să comparăm stările negative și cele pozitive și să apreciem „avantajul luminii din întuneric”. Vom putea apoi să simțim și să realizăm starea integrală, perfectă și să dorim să o atingem. Altfel, nu am înțelege unde ne aflăm.

Natura a instalat inițial un program egoist în noi, care acum nu mai funcționează. Trebuie să înțelegem că un program egoist este incompatibil cu o lume globală și conectată.

Criza ne împinge să acceptăm să ne conectăm cu ceilalți și să îndeplinim legea integrală a naturii. Trebuie să instalăm în noi înșine un program nou, programul îmbunătățit de garanție reciprocă – singurul program care există în natură.

Acest program funcționează în orice, cu excepția omului, numai că nu îl putem percepe cu mintea noastră stricată și egoistă. Judecăm lumea pe baza neajunsurilor noastre și, prin urmare, o vedem ca fiind stricată. Dar imediat ce vom începe să ne corectăm și vom dori să devenim o parte integrantă a naturii, vom vedea o lume complet diferită și ne vom da seama că aceasta a fost întotdeauna așa, numai că nu am observat-o.

Legea garanției reciproce prevede că toți aparținem unui singur sistem și suntem obligați să ne simțim ca roți ale unui singur mecanism, în care toată lumea depinde de toată lumea. Prin aceasta ne vom asigura viața eternă, perfectă, frumoasă. Nu mai este nevoie de nimic, iar criza creată de epidemia de coronavirus ne apropie de aceasta. Să ne dorim mult succes în rezoluția corectă.

Din „Viață nouă # 1212 —Responsabilitate reciprocă” 3/10/20

Cum Îi permitem Creatorului să-și arate iubirea?

Cum este descoperit Creatorul în rugăciunea mea pentru un prieten? Dacă îmi pasă numai ca Creatorul să se reveleze unui prieten pentru folosul Lui și cer asta, atunci voi simți acțiunile Creatorului în conformitate cu cererea mea. La urma urmei, prin acțiunile mele am declanșat un răspuns, iar dacă au avut drept scop să atragă Creatorul în ajutorul grupului, atunci voi dezvălui acest ajutor.

Nu ar trebui să cer prietenului acest lucru; voi vedea și voi afla totul de unul singur. Fac apel la Creator și rog să fac ceva bun pentru prietenii mei sau pentru lume. Și dacă aceasta este o cerere adevărată și corectă, atunci voi vedea în ea cum activez Creatorul și cum acționează El. Aceasta înseamnă că ridic lumina reflectată și rog Creatorul să se îmbrace în acea lumină. Se dovedește că lumina directă a Creatorului este îmbrăcată în lumina mea reflectată și se transformă în lumină interioară care intră în suflet, curge și corectează dorințele, apoi le umple. Și particip la toate acestea pentru că aceasta este o acțiune inițiată de mine.

Creatorul este forța dăruirii și El vrea un lucru: să luăm această forță și să o folosim. Dacă pot folosi această forță și o pot folosi pentru un prieten, atunci îi ofer Creatorului plăcere. Altfel, nu-I pot aduce mulțumire, deoarece El Însuși nu are nevoie de nimic. Dar conectându-L cu cei care au nevoie de El, îi aduc plăcere.

El nu îi poate ajuta direct, pentru că ei nu au o astfel de deficiență. Dar dacă îi conectez cu Creatorul prin cererea mea, atunci le dau plăcere lor și Lui. Este suficient să am scurtcircuitat Creatorul către ființele create. Creatorul nu are lumină reflectată și El nu poate înfășura forța Sa într-o îmbrăcăminte specială. Dar dacă Îi dau îmbrăcămintea mea, atunci Creatorul se poate lucra și bucura.

Otherwise, the Creator is like a woman who needs to give birth but cannot. It is like birth pains: wanting to help, but it is impossible because there is no one to help the Creator give birth. We restrain the Creator and do not allow Him to show all His love and correct the world. În caz contrar, Creatorul este ca o femeie care trebuie să nască, dar nu poate. Este ca durerile de naștere: dorind să ajuţi, dar este imposibil, deoarece nu există nimeni care să-l ajute pe Creator să nască.Noi restrȃngem Creatorul și nu-I permitem să-Şi arate toată iubirea Sa și să corecteze lumea.1(Minutul 5:00)

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 23/2/20, Întrebări și răspunsuri

Scurte sfaturi din Cabala – 01/12/20

Întrebare:  După ce am atins scopul creației și am citit scenariul regizorului vieții mele, Creatorul, aș putea deveni plictisit și neinteresat de viață?

Răspuns:  Nu iti face griji. Nici nu vă puteți imagina ce se va deschide înaintea voastră. Atȃtea înălțimi, goluri, priveliști și oportunități! Aceasta nu este deloc lumea noastră. Așadar, încearcă să ieși de aici cât mai curând. Nu este nimic mai rău decât această lume.

Întrebare:  Ce înseamnă să-mi simt prietenul? Îl înțeleg sau îi simt dorințele? Și cum voi simți Creatorul  ca prietenul meu? Sau aici vorbim despre alte noțiuni?

Răspuns:  Vei începe să îi simți atât pe prieteni cât și pe Creator mult mai aproape, mai bine și mai clar decât acum.

Întrebare:  Ai spus în ultima lecție că, pentru a ajunge la libertate, cineva trebuie să atingă partea de mijloc a Tiferet. Acum spui că Creatorul nu este nici linia stânga, nici linia dreaptă. Cum mă pot conecta într-un singur loc, în partea de mijloc a lui Tiferet și la faptul că Creatorul este linia de mijloc?

Răspuns:  Nu poți. Deocamdată nu vei fi decȃt derutat cu asta. Este mai bine să o lași deoparte. Lasă-ți cunoștințele deoparte. Acum, cel mai important este să înțelegem la ce senzații trebuie să ajungem.

Întrebare:  Avem vreo șansă să atingem spiritualitatea studiind singuri și nu în grupuri de zece?

Răspuns:  Nu aveți nicio șansă să atingeţi realizarea spirituală, studiind singuri. Vedem acest lucru din dezvoltarea noastră, în lumea de azi.

Întrebare:  Este posibil să atingem Creatorul într-un grup de zece virtual?

Răspuns: Desigur ca este.

Întrebare:  Este un grup de zece, cele zece Sefirot?

Răspuns:  Da, este. Grupul de zece corect, în starea sa potrivita constituie cele zece Sefirot.

Întrebare:  Se poate spune că Creatorul vrea să ne ofere totul și că nu putem primi decât ceea ce suntem gata să dăm înapoi?

Răspuns:  Desigur.

Întrebare: Dacă nu am prieteni, cu atȃt mai puțin un grup de zece prieteni și, așa cum ai spus, fără ei este imposibil să avansez, ar trebui să îi caut în mod intenționat?

Răspuns:  Trebuie să fie cel puțin doi.

Întrebare:  De ce avem îndoieli cu privire la anumite alegeri din lumea noastră? De ce ne îndoim în mod constant?

Răspuns:  Îndoielile sunt necesare pentru a ne organiza corect.

Întrebare:  Unde se adună eforturile de unire?

Răspuns:  Se acumulează în jurul inimii și formează inima generală, un sac în jurul inimii.

Întrebare:  În ceea ce privește lumina pe care trebuie să o primim, la ce fel de lumină te referi?

Răspuns:  Mă refer la calitatea dăruirii numită „lumina” sau „Creatorul” sau „forța pozitivă superioară”.

Întrebare:  Revelarea Creatorului și trecerea barierei (Machsom) are loc în întregul grup de zece sau poate în unii dintre prieteni?

Răspuns: Se poate întâmpla doar cu unii dintre prieteni, în calități diferite, în diferite aspecte, nu neapărat cu toți împreună. Pentru că un grup de zece este ceva diferit pentru fiecare persoană.

Atingerea este încă individuală, deși se întâmplă prin unificarea cu ceilalți.

Întrebare:  Progresul nostru către grup este întotdeauna asociat cu sinusoida: plus – minus, căderi – ascensiuni? Se poate spune că ascensiunea mea către următorul grad spiritual mai înalt este întotdeauna asociată cu anumite să spunem dureri de muncă spirituală, atunci când o persoană există în întuneric, în gol? Sau cineva poate experimenta sentimentul de fericire și bucurie?

Răspuns:  Ai spus totul corect, nu am nimic de adăugat. Bravo!

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 1/12/20

Înțelepciunea regelui Solomon: ură și iubire

Proverbe, 10:12: „Ura trezește certuri, pe când iubirea acoperă toate păcatele.”

“Ura trezește certuri”—partea aceasta pare clară.

“Iubirea acoperă toate păcatele”—și această afirmație este corectă pentru că nu poate fi iubire fără păcat. Este necesar să revelăm răul pentru a înțelege necesitatea binelui, să revelăm ura pentru a înțelege necesitatea iubirii.

Întrebare: Este posibil să iubești pur și simplu?

Răspuns: Nu. Acest lucru este posibil doar pentru o mamă față de copilul său. Oamenii care nu au motive animalice să iubească, așa cum o fac animalele, nu pot avea o înclinație către iubire.

Întrebare: Adică nu pot iubi?

Răspuns: Iubirea apare atunci când sunt gata să fac totul pentru celălalt. De la mine la celălalt.

Întrebare: Este posibil să fiu gata de a face orice pentru o persoană?

Răspuns: Nu. Natura noastră nu funcționează așa. Nu putem face acest lucru.

Întrebare: Suntem păcătoși prin natura noastră?

Răspuns: Nu se numește „păcat.” Este natura noastră, nici rea dar nici bună.

Întrebare: În orice caz, prin natura noastră îi tratăm pe ceilalți ca pe niște străini?

Răspuns: “Bolivar nu poate căra doi oameni.” Situația este descrisă bine acolo. Îmi pare rău, desigur, dar nu merge așa. Ori tu, ori eu. Așadar, eu, cu siguranță.

Întrebare: Și unde este iubirea care „acoperă toate păcatele”? Cum putem explica această expresie? Ce secret se ascunde aici?

Răspuns: Dacă tratăm corect toate păcatele, ura și tot ceea ce se revelează între noi, atragem forța conexiunii până când ajungem la iubirea care ne acoperă ura. Ura rămâne în interior și, prin ea, ajungem la primul nivel.

Întrebare: Cum o atragem? Începem să urâm ura noastră reciprocă?

Răspuns: Da. Dar această stare coboară de sus. Altfel este doar o iubire de mamă față de copiii ei. De fapt și iubirea aceasta este limitată. Natura ne-a demonstrat-o de exemplu în timpul foametei, când instinctul matern dispare pur și simplu.

Comentariu: Este ceva îngrozitor.

Răspunsul meu: Nu este îngrozitor. Așa este natura și în ea nu există nimic îngrozitor; așa stau lucrurile.

Întrebare: Dacă acesta este adevărul, regele Solomon spune că omul urăște și munca lui constă din a cere iubirea doar pentru a se ridica peste ură?

Răspuns: Da.

Din emisiunea KabTV “Știrile cu Michael Laitman,” 12/5/19