Întrebare: Se știe că stresul crește probabilitatea de hipertensiune arterială, atac de cord și accident vascular cerebral și scurtează viața.

Dar, în același timp, alte cercetări concluzionează că absența stresului are un efect negativ asupra tendinței unei persoane de a empatiza și că emoțiile sale pozitive sunt mai puțin vii. Și este foarte interesant că embrionii care au fost stresați în timpul fertilizării sunt atașați cu mai mult succes în uter, iar tații cu niveluri ridicate ale hormonului stresului au mai multă grijă de copil.

Este necesar să lupți cu stresul? Ce este și de ce ne este dat?

Răspuns: Viața noastră este stresantă tot timpul. Și în interiorul ei, la toate nivelurile biologice, există și stres constant. Viața este o ciocnire a contrariilor  și a combinațiilor lor. Apare la limita dintre plus și minus. Și prin urmare, poate fi întotdeauna descrisă ca stres.

Întrebare: Deci combinația de contrarii este o astfel de explozie? Stresul este bun sau rău?

Răspuns: Totul este necesar. Când este necesar, nu îl definim drept bun sau rău. Mai degrabă, trebuie să vorbim despre cum putem gestiona aceste stări.

Întrebare: Deci stresul poate fi gestionat?

Răspuns: Absolut! Altfel, de ce ni se oferă creier și întregul nostru mediu înconjurător? Pentru a ne adapta la un management adecvat al stresului.

Întrebare:: Cum poate fi gestionat stresul?

Răspuns: Înțelegând că combinația de plus și minus la toate nivelurile, în toate circumstanțele, este necesară și ar trebui să existe și trebuie să învățăm cum să o facem.

Întrebare: Cum o facem?

Răspuns: Este foarte simplu. Construiți iubirea peste toate manifestările de ură.

Este același principiu. Trebuie să existe ura, respingerea și orice negativ și mai presus de el, fără îndoială, un pozitiv.

Despre asta vorbește știința Cabala – cum să obțineți un plus dintr-un minus, să lăsați un minus și să lăsați un plus și astfel încât să existe unul pe lângă celălalt. În Cabala, aceasta este explicată ca fiind corespondența între întuneric și lumină.

Întrebare: Dar cum atrag iubirea dacă urăsc, și urăsc intens?

Răspuns: Acest lucru trebuie realizat prin educaţie, atunci când o persoană realizează că nu există plus fără minus și nu există minus fără plus și că îmbinarea corectă a celor două creează viață. Când o persoană ajunge la această înțelegere, el devine calm și rezonabil, urmează linia de mijloc și se construiește pe sine și lumea.

Întrebare: Care sunt acțiunile mele dacă urăsc?

Răspuns: Realizați că totul vine dintr-o forță superioară și ne este dat astfel încât să echilibrăm toate calitățile, proprietățile și circumstanțele negative cu cele pozitive. Și toate acestea se pot întâmpla doar în conștientizarea noastră. Când ne dăm seama de asta, începem să tratăm totul cu bunătate, nu negăm nimic, ci mai degrabă acceptăm totul ca pe o necesitate absolută.

Întrebare: Deci este această ură o necesitate acum?

Răspuns: Este necesar ca noi să ne ridicăm deasupra ei și să existăm deasupra ei și în ea. Și apoi vom echilibra aceste două forțe ale creației: plus și minus.

Întrebare: Aceasta este toată dificultatea: deasupra ei, este posibilă cumva?

Răspuns: Nu, va fi posibil doar egoist. Pentru a exista cu ea, este necesar să ne ridicăm deasupra ei și să echilibrăm toate calitățile negative prin adeziunea la Creator.

Întrebare: Nu este ușor. Poți să dai o formulă simplă pentru a te ridica deasupra urii?

Răspuns: Formula este astfel încât minus este egal cu plus. Aceasta este. Acolo unde există un minus, ar trebui să vedeți un plus.

Întrebare: Ceea ce urăsc acum este un minus?

Răspuns: Acesta este un minus până când realizezi că este și un plus în același timp.

Întrebare: Deci e bine că urăsc acum?

Răspuns: Da. Dar de ce ţi se dă ura? Ca să o poți transforma într-un plus.

Înseamnă să înțelegi că atitudinea ta față de lume depinde de atitudinea ta față de lume. Trebuie să-ți schimbi atitudinea față de lume. Si cum? E foarte simplu. Înlocuiește egoismul cu altruism și ura cu iubire. Și totul va fi bine..

Întrebare: Deci urăsc această persoană, dar îmi spun: „Acesta mi-a fost dat ca să-l iubesc”?

Răspuns: Vi se oferă calități opuse. Înlocuiește-le cu cele inversate și vei primi o lume minunată.

Întrebare: Este în puterea mea?

Răspuns: Nu este în puterea ta să o transformi sau să o realizezi, dar stă în puterea ta să-i ceri Creatorului să o facă, astfel încât să ajungi într-o stare pe care ți-o dorești cu adevărat.

Întrebare:: Pentru asta vine ura? Așa încât să mă rog să vreau cu pasiune să o înlocuiesc cu iubire?

Răspuns: Da. Și atunci îți vei da seama că toate acestea nu au fost pentru asta, ci pentru ca tu să ai contact cu Creatorul. Si asta e.

Întrebare: Ne cheamă El să ne întoarcem către El?

Răspuns: Altfel nu ne-am fi întors în direcția Lui.

Din programul TV „Știri cu Michael Laitman” 12/23/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Acum peste un an a fost semnat cel mai mare acord comercial din istorie între 15 țări. Promitea o creștere a veniturilor pentru fiecare al treilea locuitor al planetei și dădea speranță pentru renașterea comerțului și a cooperării mondiale. Acordul a unit China și țările din regiunea Asia-Pacific, inclusiv Australia, Japonia și Coreea de Sud.

Acordul permite partenerilor comerciali din Asia să obțină acces reciproc la piețele celuilalt, să reducă taxele pe bunuri și să îmbunătățească nivelul de trai, în special pentru cele mai sărace țări din regiune. Ei spun: „Acordul este deschis tuturor. Așteptăm India aici.”

De ce să nu trăiesc așa? Au stabilit scopuri nobile. Chiar dacă sunt egoiști, ei sunt pregătiți să ofere venituri oamenilor care sunt săraci și care astăzi nu au nimic.

Răspunsul meu: Da, oamenii de acolo trăiesc prost, desigur.

Întrebare: De ce nu pot toți liderii să se ridice deasupra mândriei lor, să intre într-o singură uniune și să înceapă să revigoreze încet lumea noastră, care scade din punct de vedere economic tot timpul?

Răspuns: Nu cred că este posibil. Nici nu sper că totul va fi atât de vesel pe cât scriu ei. Cineva trebuie să câștige în detrimentul celui care pierde.

Așa este lumea noastră! Prin urmare, acordurile sunt acorduri, dar apoi intră în joc politica și egoismul mărunt și asta este.

Întrebare: Deci nu vom putea trăi normal în această lume?

Răspuns: Nu. Nu putem. Și aceste impulsuri bune, toate nu sunt bune. Ideea este, cum vor câștiga? În detrimentul cui vor câștiga?

Întrebare: Deci crezi că într-un fel sau altul, trebuie să suprim pe cineva?

Răspuns: Lumea noastră este creată în acest fel.

Întrebare: Și când se spune „acorduri egale”?

Răspuns: Este ceea ce se spune întotdeauna: condiții reciproc avantajoase, comerț reciproc, bunăstare a națiunilor.

Întrebare: Ce sindicat va funcționam totuşi?

Răspuns: Cel care are un scop diferit: să-i conducă pe oameni spre unitate, să se ridice deasupra lor, deasupra egoismului lor și deasupra naturii lor. Altfel, nimic nu va funcționa.

Întrebare: Deci obiectivul meu de a oferi bunăstare unei treimi sau unei jumătăţi din populația lumii, întregii lumi, oricum nu va funcționa?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Și scopul ar trebui să fie ca oamenii lumii să se poată uni?

Răspuns: Da. Un astfel de scop se află într-o stare de echilibru cu forța generală a naturii și cu dezvoltarea generală a umanității. Și apoi desigur, va funcționa.

Întrebare: Vă puteți imagina astfel de lideri care spun: „Acum ne unim pentru a…”?

Răspuns: Și ei vor explica că „puterea merge înaintea dreptului”, că nu poți merge împotriva naturii. Și se dovedește că a merge împotriva acestei legi de bază a naturii înseamnă a călca din nou pe un fel de greblă, pe o parte sau pe cealaltă, sub alt pretext, nu contează.

Întrebare:: Adică, dacă o persoană nu se schimbă și este lup pentru alt om, sau va fi în competiție cu altul…?

Răspuns: Ei sunt inițial lupi. Și nu vor acoperi asta cu niște fapte exterioare bune. Acest lucru va ieși și îi va conduce poate la un război și mai mare între ei.

Întrebare: Vrei să spui că dacă suntem lupi, atunci nu putem realiza nimic pe lumea asta?

Răspuns: Nimic, doar să ne suprimăm unul pe altul, doar ridicându-se unul deasupra celuilalt. Trebuie să ne jucăm egoismul.

Întrebare: Cine trebuie să devină lupul pentru ca totul să se întâmple? Pentru ca totul să fie bine?

Răspuns: El trebuie să-și înțeleagă natura de lup și să înțeleagă că în zilele noastre nu putem acționa altfel, ci doar conștienți de natura noastră și împotrivindu-i-ne treptat împreună. Nu este ușor, dar ar trebui măcar să recunoaștem asta.

Întrebare: Ce sfaturi le-aţi da acestor lideri în această situație, în această lume? Dacă aţi fi ascultat, ce aţi spune? Aveți grijă de dumneavoastră?

Răspuns: Da, ai grijă de tine. Scrieți un memorandum general cu intențiile dvs. și cum vă așteptați să fie realizate; explicați-l unul altuia. Acest lucru este posibil doar dacă avansezi alături de dezvoltarea naturii, astfel încât dezvoltarea ta să coincidă cu dezvoltarea ei.

Vedem de-a lungul a milioane de ani (cu umanitatea este peste mii de ani) cum natura ne dezvoltă egoist și în același timp creează astfel de condiții încât trebuie cumva să facem față acestui egoism și să-l echilibrăm. Și dacă nu, atunci se face prin război.

Deci nu avem de ales decât să înțelegem mai întâi natura noastră, în ce stare ne aflăm și care ar trebui să fie calea dezvoltării noastre și că trebuie să fie neapărat în conexiunea dintre noi mai presus de egoismul nostru.

Întrebare: Și acesta este sfatul dumneavoastră pentru lideri?

Răspuns: Da, să recunoască faptul că toți suntem egoiști. Nu este atât de greu. Dar faptul că ar trebui să lucrăm la egoismul nostru și să ne apropiem unul de celălalt, aceasta este deja o problemă. Cum ne putem vedea ridicându-ne deasupra egoismului și acționând împotriva lui? Cum putem slăbi legăturile egoiste dintre noi și să le înlocuim cu un fel de legături egale, mai mult sau mai puțin altruiste, care se bazează de fapt pe înțelegerea și conexiunea reciprocă? Nu este ușor.

Întrebare: Le-ar convine legea garanţiei reciproce  despre care vorbim? Poate fi inclusă în memorandum?

Răspuns: În principiu, aceasta înseamnă că ne angajăm să acționăm în asistență reciprocă.

Întrebare: Asistență reciprocă pentru ce?

Răspuns: Asistența economică reciprocă, care prevede de fapt dezvoltarea universală, aceea în care nimeni nu acționează în detrimentul altuia, astfel încât nimeni să nu suprime pe nimeni.

Și cum este posibil acest lucru dacă ne aflăm într-un spațiu închis, în lumea închisă? Trebuie să stabilim inițial pentru noi înșine normele de comportament, fiecare în raport cu toţi ceilalţi. Este, parcă, un grup de 15 oameni care trebuie să elaboreze un fel de sistem de relaţionare armonioasă.

Întrebare: Și dacă decid să construiască un fel de teritoriu comun, în care toată lumea va fi, în general mulțumită de această conexiune, atunci ar trebui să urmeze aceste principii?

Răspuns: Ei trebuie să dezvolte populația. Ei trebuie să explice populației că viitorul lumii constă într-o conexiune bună între oameni, altfel războiul din vremea noastră îi va distruge într-o secundă.

De aceea este nevoie să acționăm în așa fel încât să nu conducă aceste 15 țări la un război aprig, în care au fost deja fiecare în felul său; dar care aici poate exploda în general. Așa că această asociație se va împărți în mai multe asociații mici diferite, care vor începe să lupte între ele, să stăpânească reţeaua și totul se va termina.

Întrebare: Acest efort pentru o conexiune bună este necesar, nu-i așa?

Răspuns: Cine va conduce această relație bună? Cine o va promova? Cine înțelege ce înseamnă această conexiune bună? Cine se va opune politicienilor egoişti un-om, unde fiecare dintre ei, la  rândul lor doresc să treacă peste toţi şi să fie deasupra lor? Aceasta este natura lumii noastre. Și cine se ocupă de aceste state? Cei mai mari egoisti.

Deci nu stiu. Personal când mă uit la toate, îmi pasă doar să nu explodeze.

Dacă nu urmează calea educației corecte a populației din cele 15 țări ale lor, atunci în cele din urmă vor vedea cât de supărați sunt unul pe celălalt, cât de mult egoismul lor interior nu le permite cel puțin să se conecteze unul cu celălalt. într-o oarecare măsură, și ca urmare va începe un război comercial, apoi un război politic și apoi un război adevărat.

Întrebare: Deci educația nu este singura cale?

Răspuns: Doar educație, schimbarea unui om.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/3/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce face natura pentru ființele umane?“

Natura este globală și integrală. Ea cere de la noi oamenii, să respectăm în mod conștient, științific și rațional legea conexiunii integrale, să creăm sisteme în umanitate care să ne permită să ne aliniem la legea ei principală.

Când ne corectăm conexiunile unul cu celălalt în acest fel, ajungem apoi într-o stare în care celelalte niveluri ale naturii, adică nivelurile ei mineral, vegetal și animal s-ar „aduce” și ele în echilibru, iar lumea ar deveni mai calmă și mai pașnică.

„Corectarea conexiunilor noastre unul cu altul” înseamnă să ne organizăm viețile astfel încât să ne bucurăm de conexiuni pozitive unii cu alții în întreaga lume. Când vine vorba de dezvoltarea unei preocupări comune unul pentru celălalt și pentru planetă, însăși supraviețuirea noastră este în joc.

Cu cât ne îndreptăm mai mult în viitor fără a corecta conexiunile umane, cu atât vom experimenta mai mult un răspuns negativ din partea naturii, ca diverse dezastre, pandemii, lipsuri și alte crize. Mai mult, severitatea unor astfel de lovituri ar crește până când pe planetă ar rămâne un număr foarte mic de oameni, care ar înțelege că nu au de ales decât să construiască legături pozitive și atente.

Bazat pe videoclipul „Ce vrea natura?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Îndatoraţi împotriva voinței noastre ”

Multe s-au schimbat pe piața muncii în ultimii doi ani. Există o lipsă constantă de angajați, deoarece din ce în ce mai mulți oameni nu mai sunt dispuși să geamăla locurile de muncă pe care nu le iubesc. Ei caută libertate și satisfacție și sunt dispuși să se mulțumească cu salarii mai mici în schimbul unei libertăți mai mari. Oamenii devin din ce în ce mai narcisiști. Drept urmare, sunt reticenţi în a urma comenzile și vor renunța cu ușurință doar pentru a se elibera de șefii lor. În multe cazuri, oamenii au devenit atât de rebeli încât abia se pot supune ofițerilor care aplică legea. Pur și simplu nu se pot înclina în fața nimănui.

Dar atunci când distrugem sistemul care ne susține fără a construi unul mai bun, ne riscăm viaţa noastră personală și întreaga societate.

Dacă trăim într-o societate, orice societate, îi suntem datori, fie că ne place sau nu. Societatea ne influenţează, iar noi influenţăm societatea. Deoarece nu putem supraviețui singuri, suntem obligați să trăim într-o societate.

Prin urmare, pentru a trăi într-o societate care ne place, trebuie să cunoaștem regulile societății noastre și cum să ne comportăm calm în cadrul acesteia. Pentru a atinge calmul, trebuie să menținem echilibrul între toate părțile societății. Aceasta include nu numai oamenii din societatea noastră ci întregul nostru mediu, deoarece liniștea și bunăstarea noastră depind nu numai de oamenii din jurul nostru, ci și de climă, vegetație și tot ceea ce ne înconjoară.

Cuvântul cheie din formula care face viața pașnică și durabilă este „echilibru”. Totul în natură este echilibrat în sensul că este hrănit în mod egal de mediul său și el hrăneşte mediul la rândul său.

Noi, pe de altă parte, ne gândim doar la noi înșine. Nu avem niciun interes să dăm nimic nimănui. Dar o societate a narcisiștilor este nesustenabilă. Întrucât toţi operează doar cu ei înșiși în minte, societatea se prăbușește. Acest dezechilibru între a da și a primi este sursa tuturor necazurilor noastre.

Ne luptăm împotriva constrângerii de a menține echilibrul, dar rezultatul este că ne aflăm într-o criză climatică, o criză socială și o criză economică. Există o penurie tot mai mare de alimente, evenimentele meteorologice extreme cresc în frecvență și ferocitate, inflația este în creștere și ordinele sociale se prăbușesc în întreaga lume.

Dacă vrem să ne simțim liberi, trebuie să ne eliberăm de egoism. Acesta este cel care ne provoacă narcisismul și acesta este adevăratul nostru tiran. Egoul ne înrobește și ne obligă să ne supunem voinței sale. Dacă alegem eliberarea de egoism, vom învăța ce înseamnă libertatea reală.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Vor fi acuzați evreii pentru războiul din Ucraina?”

Ca în cazul oricărui conflict, în special al unuia major, este doar o chestiune de timp până când un deget acuzator este îndreptat spre evrei. Războiul din Ucraina nu face excepție. Pe măsură ce războiul continuă, din ce în ce mai multe postări și videoclipuri apar online, învinuind Israelul, sau evreii, sau pe ambii, pentru tragedia care se desfășoară în Ucraina. În apărarea noastră, putem argumenta că adevărul este contrariul: prim-ministrul Israelului a încercat tot posibilul să negocieze un armistițiu, am înființat un spital de campanie în Ucraina pe cheltuiala noastră, Israelul a primit zeci de mii de refugiați ucraineni, deși noi suntem o țară foarte mică, iar primul ministru al Ucrainei este el însuși evreu. Dar nimeni nu ne ascultă, deoarece ura față de Israel și evrei este la fel de veche ca iudaismul însuși, iar rădăcinile sale sunt îngropate adânc în inima fiecărei persoane de pe planetă.

În compoziția sa cuprinzătoare O istorie a evreilor, aclamatul istoric Paul Johnson a articulat elocvent felul în care lumea simte despre evrei: „Într-un stadiu foarte incipient al existenței lor colective, ei [evreii] credeau că au detectat o schemă divină pentru rasa umană. , prin care propria lor societate urma să fie pilot”.

Într-adevăr, poporul evreu nu a evoluat în mod natural, dintr-un clan sau un trib de bază. El a evoluat adunând treptat indivizi din multe triburi și națiuni diferite de-a lungul generațiilor. Acești indivizi s-au amestecat în cele din urmă într-o națiune urmând un singur principiu care a determinat tot ceea ce au făcut: aspirația de a se iubi unul pe celălalt ca pe ei înșiși.

Dacă examinați moștenirea iudaismului, veți descoperi că acesta constă în primul rând din reguli sociale care determină cum să construim o societate justă și coerentă, în care oamenii au grijă unii de alții. Acesta este motivul pentru care rabinul Akiva, probabil cel mai mare înțelept de la Moise, a spus că legea cuprinzătoare a iudaismului este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acesta este și motivul pentru care Hillel, unul dintre cei mai mari înțelepți ai noștri, i-a spus unui om care i-a cerut să-i explice întreaga Tora (legea evreiască) pe scurt (alegoric, cât timp ce stă într-un picior): „Ceea ce urăști, nu face altuia; restul este comentariu”.

Când am fost însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”, la poalele Muntelui Sinai, această iubire față de alții a fost „lumina” pe care ni s-a ordonat să o emitem, unitatea noastră mai presus de orice diferență. Regele Solomon a imortalizat principiul iubirii mai presus de toate diviziunile prin cuvintele sale Prov. 10:12), „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele”.

De-a lungul istoriei noastre antice, ne-am străduit să menținem unitatea și iubirea unii pentru alții. Am luptat pentru a depăși ura interioară și luptele care au apărut în interiorul nostru și pentru a fi lumina care ni s-a ordonat să fim pentru națiuni.

Cu toate acestea, spre începutul Erei Actuale, am cedat urii de sine și structura noastră socială s-a prăbușit. Acel eșec ne-a făcut paria ai lumii, cum nu am reușit să fim o lumină pentru națiuni. Până nu vom restabili unitatea și nu ne vom împlini vocația, națiunile nu ne vor ierta și nu ne vor dori printre ele.

În cea mai mare parte, ei nu vor putea articula exact de ce ne urăsc, așa că își vor raționaliza furia atribuindu-ne vina pentru situațiile contemporane precum bolile, războaiele, crizele economice, conflictele religioase și toate celelalte probleme pentru care evreii. au fost invinuiti. Cu toate acestea, la baza tuturor acestora, este, a fost și va fi o singură plângere pe care lumea o are împotriva noastră: lipsa noastră de unitate și în consecință, eșecul nostru de a străluci lumina unității către națiuni

Numai când ne vom ridica deasupra diviziunii care ne-a sfâșiat din interior de mai bine de două milenii, lumea ne va primi și ne va îmbrăţişa. Dacă ne unim, nu va fi nevoie să ne explicăm poziția; nu va fi nevoie să ne justificăm; și nu va trebui să luptăm împotriva antisemitismului. Dacă îl învingem pe antisemitul din noi, care își urăște proprii frați, antisemitismul extern va dispărea de la sine.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Când ne lăsăm copiii cu altcineva”

De câteva săptămâni, poliția din orașul israelian Qiryat Shemona investighează un caz de abuz asupra copiilor, când cinci profesoare de grădiniță au abuzat treisprezece copii aflaţi în grija lor. Evenimentele, care au fost documentate pe camere web, au constat în abuz fizic și emoțional, în care profesoarele apucau copiii de o mână și îi ridicau în aer, îi aruncau pe paturi, le-au acoperit capul cu pături, s-au pus pe ei și i-au împiedicat să îndepărteze păturile puse pe capetele lor. Camerele au fost instalate în grădiniță după ce guvernul a dat o lege în urmă cu câțiva ani să documenteze tot ce se întâmplă în grădinițe, în urma unui alt caz de abuz asupra copiilor.

La rândul lor, părinții îngroziți, care au fost nevoiți să urmărească înregistrările video pentru a confirma identitatea copiilor, nu înțeleg cum femeile, care sunt toate profesoare pregătite și atestate, au devenit astfel de monștri față de copii. Unde era instinctul lor matern?

Sunt două lucruri pe care ar trebui să le remarcăm aici: 1. Am mai spus și voi reitera aici, că indiferent câte camere am instala într-o grădiniță sau o școală nu va preveni abuzul. Când am spus-o pentru prima dată acum câțiva ani, oamenii nu m-au crezut; ideea de a amplasa camere în fiecare grădiniță suna grozav. Oamenii au crezut că înregistrările video îi vor restricţiona pe profesorii abuzivi. Chiar și atunci, știam că nu va fi aşa, deoarece natura umană este mai puternică decât orice îndemn, iar prezența camerelor nu va descuraja profesorii abuzivi.

2. În nicio cultură și în nicio populație indigenă nu este acceptabil să lași bebelușii în mâinile îngrijitorilor, în timp ce mama pleacă ore în șir în fiecare zi. Bebelușii trebuie ținuți întotdeauna acasă, lângă mama lor, cel puțin până la vârsta de doi ani. Aceasta este calea indigenă, iar faptul că am abandonat-o nu înseamnă că suntem mai avansați, ci că suntem deconectați de natura. Primul instinct matern care este doborât nu este al profesoarelor, ci al mamelor care își lasă copiii în grija altcuiva.

Ideea că o mamă ar trebui să se întoarcă la muncă la câteva săptămâni sau la câteva luni după ce are un copil este fundamental greşită. Punem cariera și bunăstarea într-o prioritate mai mare decât copiii, așa că nu ar trebui să fim surprinși că, copiii noștri sunt răniți. Încă din zorii omenirii și în toată natura, mamele nu visează să-și lase copiii în grija altcuiva. Doar noi, datorită progresului am început să credem că suntem mai deștepți decât natura. Acum plătim prețul pentru nebunia noastră.

Mai mult, din moment ce oamenii devin din ce în ce mai narcisiști, experimentând ceea ce mulți sociologi au numit „epidemie de narcisism”, riscul ca copiii noștri să fie abuzați este și mai mare acum decât înainte și va continua să crească în timp. Nimic nu poate opri ego-ul în creștere. Prin urmare, nimic nu îi va împiedica pe profesori să abuzeze copiii lipsiți de apărare.

Nu am nimic împotriva femeilor care lucrează, dar cred că ar trebui să o facă de acasă, cel puțin în primii doi ani din viața fiecărui copil. Femeile trebuie să fie acolo pentru copiii lor și niciun surogat, oricât de profesionist și grijuliu ar fi, nu le poate înlocui. Cititorii s-ar putea să-mi ia în derâdere opiniile ca fiind înapoiate sau depășite; prefer să le numesc așa cum sunt, ​​naturale.

Trebuie să regândim întregul concept de familie, parentalitate, copii și creșterea copiilor. Trebuie să vedem cum ne putem rearanja viața, astfel încât să nu fim în căutarea constantă a locurilor de muncă în carieră și a orelor îndelungate de muncă.

M-am gândit că până acum ne-am obișnuit să lucrăm de acasă, dar văd că mulți oameni se întorc la birourile lor. Nu pot înţelege de ce. Cine câștigă din asta?

Cred că femeile trebuie să facă ceea ce le place să facă; au nevoie să muncească pentru că își iubesc munca și nu pentru că de aceasta depind mijloacele de existență. Munca lor ar trebui să le ofere satisfacție și împlinire și să le facă mai fericite, nu mai stresate și anxioase în legătură cu copiii lor.

Desigur, există și mame și tați care își abuzează copiii. Aceasta face parte din procesul educațional pe care trebuie să-l parcurgem cu toții. În ansamblu însă, singura modalitate de a preveni abuzul asupra copiilor este lăsarea copiilor în grija mamei lor. Poate că trebuie să ne reajustăm gândirea, dar asta va face pe toți mai fericiți, inclusiv pe mame, iar pentru mine asta este tot ceea ce contează.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Conducerea lui Moise pentru a scoate omenirea din Egipt”

Pe fundalul unui vid în conducere la nivel mondial, astăzi figura lui Moise care a scos Israelul din Egipt pare mai relevantă ca niciodată. Ce l-a făcut pe marele profet, eroul sărbătorii de Pesah atât de proeminent în paginile istoriei? Ce abilitate specială de conducere avea?

În ceea ce privește capacitatea de conducere, Moise nu a avut ceva cu totul special. El era orice altceva decât elocvent, nu era un lider înnăscut și deseori nu reușea să înțeleagă Creatorul, al cărui mesaj îl transmitea. Cu aparenta lui lipsă de succes, oricine altcineva ar fi renunțat cu mult înainte, dar nu și Moise. El avea calitatea pe care ne-ar plăcea să o vedem la liderii de astăzi: iubirea adevărată și altruistă pentru poporul său.

De-a lungul istoriei, au existat mulți oameni care au știut să gestioneze bine lucrurile și să-i gestioneze pe alții conform aspirațiilor lor egoiste, dar nu au fost neapărat considerați mari lideri. Rafinament, viclenie și alte calități șmechere, toate acestea nu sunt necesare unui lider adevărat.

Un lider este într-adevăr în primul rând un educator. Cu siguranță Moise a făcut asta, și-a educat poporul să se iubească unul pe altul și l-a ajutat să se conecteze mai presus de egoismul lor, de dorințele lor înnăscute pentru propriul beneficiu. Evreii s-au unit în jurul Muntelui Sinai, care nu întâmplător își are numele de la cuvântul ebraic „sinah” (ura). Ei nu au distrus muntele urii dintre ei, ci au trimis cel mai curat element din mijlocul lor, pe Moise, să urce pe munte, să-l cucerească și să aducă jos o lege (Tora) prin care să poată stabili iubirea între ei.

Dar Tora nu este un scenariu de la Hollywood. Vorbește despre dezvoltarea spirituală din interiorul unei persoane și despre lupta constantă între forțele egoismului și forțele fraternității și unității din noi. Acest lucru este explicat în Cartea Zohar cu versul „Omul este o lume mică”. Deci, când este scris în Tora (Exodul 6:2) despre Moise că spiritul Domnului a vorbit prin fiica lui Faraon să-l numească Moshe (Moise) din cuvântul „mosheh” (tragere), este pentru că el este cel care trage Israelul din exil, îi scoate din Egipt, adică din egoismul care distrugea relațiile dintre ei.

Astăzi simțim că începe din nou perioada întunericului Egiptului, dar este o simţire generală și globală. Vedem deja clar că întreaga lume este strâns interconectată, cel mai recent cu impactul pandemiei și cu repercusiunile războiului din Ucraina asupra economiilor și aprovizionării cu alimente în întreaga lume.

Trebuie să înfruntăm întunericul și de asemenea să înțelegem ce ne arată el. Este menit să aducă întreaga umanitate mai aproape de mântuire. Trebuie să încetăm să ne prefacem că această stare de întuneric nu a coborât asupra noastră, a tuturor. Nu îl putem ignora sau doar spera că va dispărea. Este important să-l recunoaștem și să înțelegem că întunericul este semnul unei noi stări luminoase.

Dar avem nevoie de ceva ajutor pentru a folosi acest avertisment în mod intenționat și pentru a obține rezultatele dorite. Ar trebui să fim conduși de atributele conducerii lui Moise, așa cum sunt exprimate sub forma unui sistem educațional pan-social. Avem nevoie de un sistem care să permită fiecăruia să înțeleagă că rădăcina tuturor problemelor noastre, acasă și în străinătate, este ego-ul care aduce separarea și că războaiele dintre noi nu fac decât să ne amărască toată viața și să aducă doar mai multe necazuri noi peste tot în lume. Avem nevoie de o conducere care ne va învăța să transcendem toate dezacordurile și să ne învețe cum, în ciuda tuturor diferențelor, să ne conectăm unii cu alții.

În schimb, dacă nu ne respectăm și ne facem rău unul altuia, cu siguranță vor fi dezvăluite mai multe lovituri precum cele ale Egiptului. Asta înseamnă că acum totul depinde de noi. Dacă înțelegem ca un copil care vede privirea părinților săi, el înfruntă și interpretează avertismentul și își îmbunătățește comportamentul ca răspuns, atunci nu va mai fi nevoie de mai multe lovituri. În schimb, vom construi punți de iubire deasupra urii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, în era neoliberalismului, puterea statului asupra individului scade treptat. Este acest lucru bun sau rău pentru dezvoltarea omenirii?

Răspuns: Nu cred că puterea se diminuează pentru că statul nu renunță la pozițiile sale, la putere și nu le transferă individului.

Comentariu: Dar o persoană se simte mai liberă decât acum câteva sute de ani.

Răspunsul meu: Se simte așa doar pentru că inventează constant tot felul de mașini mecanice, jucării și unelte care îi dau iluzia libertății, dar nimic mai mult. Suntem liberi? Astăzi depind de toată lumea: ei mă ascultă, toată lumea poate vedea unde sunt, ce sunt etc. Unde este libertatea?

Comentariu: Oricum, în urmă cu câteva sute de ani, orice conducător putea să facă orice dorea cu un individ fără nicio pedeapsă. Astăzi, nu există așa ceva în țările democratice.

Răspunsul meu: Nu înseamnă nimic. Libertatea pe care o aveam înainte a luat o altă formă astăzi. Dar asta nu înseamnă că suntem liberi. Așa cum lași un copil să iasă din brațe, el aleargă pe gazon și i se pare că este liber. Dar tu îl urmărești.

Adică natura omului nu s-a schimbat, doar puterea asupra oamenilor a luat alte forme, chiar mai definite, rigide și restrânse. Ei te urmăresc; ei văd prin tine!

KabTV “Stările spirituale” 3/22/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Am auzit de un caz în care părinții elevilor au intentat un proces împotriva profesorilor care și-au învățat copiii că bărbatul provine din maimuță.

Răspunsul meu: Corpul nostru provine într-adevăr dintr-o maimuță, iar „eu” nostru provine din forța superioară. Nu poți scăpa de ea! Ei uită de a doua jumătate.

Omul din mine nu a venit de la o maimuță. Doar corpul meu este o consecință a dezvoltării animalelor.

Comentariu: Cert este că acei părinți i-au îndemnat pe profesori să acorde copilului o oarecare libertate de alegere între faptul că nu este doar un corp și că este posibil să mai existe și altceva în el.

Răspunsul meu: Să alegi între o maimuță și Creator? Buna alegere. Dar cum o vor face?

De fapt, între maimuță și Creator există „Eul” omului. Dacă deschideți cărți cabalistice scrise cu mult înainte de Darwin, veți vedea că corpul uman își are originea de la maimuță – de la nivel neînsuflețit la nivel vegetativ, de la nivel vegetativ la animat.

Acest lucru este afirmat în Cartea Zohar  acum 2,000 de ani și în scrierile lui Ari de acum 600 de ani. Și teoria lui Darwin are doar 250 de ani.

Starea intermediară dintre corpul animal și cel uman este maimuța. Cu toate acestea, va fi dovedit de știință. Dar nu asta este problema!

Problema este că eul uman nu are nicio legătură cu maimuța. Este doar corpul nostru, fiziologia noastră, carnea noastră.

KabTV “Prim-Plan. Teatrul Absurdului” 7/18/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Primul Templu a fost construit în anul 950 î.Hr. de regele Solomon. Templul este un simbol al Kli-ului corectat, sufletul uman, care este complet îndreptat către Creator și este în deplin contact cu El.

Întrebare: Care este diferența dintre Ierusalim și Templu?

Răspuns: Un templu este deja o efort mai îndreptat către Creator, deoarece este situat în oraș și pe munte și înseamnă locul de contact dintre fizic și spiritual.

Construcția Primului Templu a reprezentat unirea celor 12 triburi. Apoi această structură a fost distrusă și al Doilea Templu a devenit un simbol al unității doar a două dintre triburi.

Al Treilea Templu, așa cum se spune în Sursele cabaliste, este unificarea întregii omeniri, atunci când toate proprietățile unei persoane se vor strădui spre munca de dăruire.

Din KabTV “Stări Spirituale” 2/22/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→