Noul meu articol pe Linkedin “Protestul just al rezidenților medicali nu va vindeca asistența medicală ”

Lupta internilor medicali și a medicilor rezidenți pentru a scurta gărzile lor absurd de lungi se desfășoară de mai bine de un deceniu. Deși nu se așteaptă ca nicio persoană să păstreze claritatea timp de mai mult de opt ore la locul de muncă, rezidenții și stagiarii cărora li se încredințează salvarea vieții noastre și a celor dragi, sunt așteptați cumva să rămână atenți și alerți timp de 26 de ore la rând. Și nu o singură dată, ci pe parcursul antrenamentului lor, care durează de obicei patru sau mai mulți ani. Astfel de condiții de muncă sunt o rușine pentru stat, care le solicită asta tuturor studenților la medicină pe drumul lor de a deveni medici certificați, și mărturisește nivelul indiferenței noastre față de celălalt.

Astfel de condiții nu sunt noi și nici nu sunt specifice Israelului. Fiind fiul a doi medici, îmi amintesc că amândoi părinții mei lipseau multe ore chiar și când aveam cinci ani. Îmi amintesc că mama mea gătea mâncarea pentru două zile, să o pună în sobă la o temperatură foarte scăzută pentru a o menține călduță și părăsea casa pentru o tură de 36 de ore la spital. La cinci ani, îmi serveam cina, fiind singur acasă.

În mod clar, trebuie să existe o reformă majoră aici și nu doar pentru rezidenții medicali și stagiari, ci în tot sistemul. Deși nu putem opri serviciile medicale, este pur și simplu nedrept să cerem astfel de schimburi de la medici și este nerealist să ne așteptăm ca aceștia să-și facă treaba bine după atâtea ore de muncă. Și avem nevoie ca ei să își facă treaba bine.

Când spun că soluția trebuie să fie la nivelul întregului sistem, nu mă refer doar la sistemul de sănătate. Reforma trebuie să cuprindă fiecare aspect al vieții noastre. În prezent, totul este motivat de bani. După cum spune vorba „Banii fac lumea să se învârtă”; de aceea lumea noastră arată jalnică.

Țările cheltuiesc sume enorme de bani pe medicamente, dar uite unde ne duce. La nivel mondial, singura zonă în care cheltuim mai mulți bani ai contribuabililor decât medicamentele sunt armele. Cu toate acestea, în ciuda bugetelor titanice, asistența medicală publică scade.

Din nou, asta nu este doar în domeniul sănătății. Același fenomen este evident în educație, bunăstare și peste tot.

Problema constă în motivația noastră de bază. În loc de bani, trebuie să înființăm o societate bazată pe grijă.

Dacă nu inițiem un proces educațional care îi învață pe oameni cât de interdependenți suntem, vom deveni atât de nocivi unul față de celălalt încât societatea umană se va dezintegra, la un cost colosal pentru noi toți. Dacă simțim că suntem dependenți unul de celălalt, vom dezvolta grijă unul pentru celălalt. Chiar și fără rudenie naturală, cum este între frați, realizarea că bunăstarea noastră depinde de bunăstarea tuturor celorlalți ne va face să lucrăm de dragul altora. Și dacă lucrăm de dragul altora, vom începe să ne încălzim de la ei și de acolo nu va trece mult până când vom deveni cu adevărat grijulii unul cu celălalt.

Un student de-al meu, care lucrează pentru o mare organizație medicală din Israel, mi-a spus că i se permite să dedice până la zece minute pe pacient. În acele zece minute, chiar și cu pacienți noi, el trebuie să cunoască persoana, să pună un diagnostic și să prescrie medicamente sau să se refere la un tratament suplimentar. Aceasta nu este îngrijire medicală; este o linie de asamblare. Așa se întâmplă atunci când motivația nu este bunăstarea altora ci banii, și caracterizează întreaga noastră societate.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 10/2/21

De mulți ani, studenții și prietenii îmi cer să le spun povestea timpului petrecut cu profesorul meu, RABASH. Mulți ani, am simțit că nu este nevoie de asta, că vremurile erau diferite și lucrurile funcționează diferit astăzi.

Dar din conversațiile mele cu Semion Vinokur, multe dintre povești au ieşit totuși la suprafață. Semion, care mă simte cu adevărat, a reușit să le pună pe hârtie în stilul său unic și captivant și, dintr-o dată a apărut o carte.

Cartea care a fost intitulată Întotdeauna cu mine, începe cu întrebările mele din copilărie și cu anii mei de tânăr. Dar acestea nu sunt decât preludiul. Cea mai mare parte a textului spune povestea anilor mei cu RABASH: cum l-am găsit, cum i-am devenit discipol, asistent și de ce sunt angajat să transmit mesajul său de iubire întregii umanităţi.

Studenții Cabalei de astăzi învață foarte diferit de modul în care am învățat eu cu el. Cu toate acestea, fiecare student trece printr-un proces intern foarte similar și poate simpatiza cu experiențele descrise aici.

Întrucât acum vremurile sunt diferite, nu pot să-mi învăț elevii așa cum m-a învățat RABASH pe mine. Deși calea este ușor diferită, atingerea spiritualității necesită și va necesita întotdeauna dăruire și devotament față de scop.

RABASH a murit în 1991, dar el nu va pleca niciodată din inima mea sau din mintea mea. Când predau, el este întotdeauna alături de mine. Când mă trezesc în orele nopţii pentru a mă pregăti pentru lecția de dimineață următoare, el este cel care îmi călăuzește inima. Când vorbesc cu liderii mondiali sau cu oamenii de știință, moștenirea lui este cea care îmi ghidează gândurile și cuvintele.

Sper că atunci când citiți poveștile, veți avea un gust al măreției omului care a făcut Cabala accesibilă pentru fiecare persoană de pe această planetă. Învățăturile lui RABASH sunt un dar pentru omenire și fac tot posibilul să văd că toată lumea se bucură de ea.

Ceea ce am devenit, am devenit datorită lui, pentru că într-adevăr, el este întotdeauna cu mine.

Și în sfârșit, un cuvânt de recunoștință către Irina Rudnev și Mark Berelekhis pentru traducerea lor minuțioasă în engleză.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sunt întrebat: „Din ce suferă un Cabalist, suferă el?” Desigur, un cabalist suferă ca toți oamenii. Și în același timp, el își face griji cu privire la faptul că nu poate transfera toate suferinţele numai în zona spirituală. Dorința de a primi îi aduce suferințe materiale și trebuie să le ridice la nivelul spiritual. Și, în mod firesc, își face griji pentru toți elevii săi.

Dar principalul lucru este suferința cabalistului din faptul că vrea să împingă toată populația acestei lumi la corectarea pe care Creatorul o așteaptă și nu simte că asta funcționează.

Cabalistul vede cum lumea se îndreaptă spre suferință și problemele cresc în fiecare zi. El este conștient de toate știrile, vede ce crize și catastrofe se întâmplă cu umanitatea și știe cum ar putea fi evitate și atenuate.

Dar nu depinde de el, ci de modul în care oamenii obișnuiți își vor schimba atitudinea față de lume.

Prin urmare, cabalistul suferă cel mai mult. El vede că se apropie nenorocirea, vede cum va exploda vulcanul în curând și va acoperi orașul cu lavă sau se va produce un alt dezastru natural și nu poate face nimic.

Imaginați-vă că o mamă vede că copilul ei este în pericol și că nenorocirea i se va întâmpla și nu poate interveni. Singura modalitate de a-l ajuta este să trezească străinii din jurul său, astfel încât aceştia să înceapă să aibă grijă de el și să-l protejeze de nenorocire. Numai în această formă poate fi salvat.

Prin urmare, suferința unui cabalist este mult mai puternică decât cea a unei persoane obișnuite. Depinde de diseminarea înțelepciunii Cabalei dacă vom putea schimba soarta acestui copil aflat în pericol, adică a întregii umanități. Dar știm cât de greu este să ajungi la inimile oamenilor, ca și cum ar fi închisă într-o armură impenetrabilă.

Mai rămâne o singură posibilitate: de a cere Creatorului să ne ajute să străpungem această armură de pe inimă, să pătrundem în inimi și să transmitem oamenilor căldura și grija noastră, nevoia de conexiune. Să sperăm că în sfârșit datorită tuturor acestor eforturi, un foc mare se va aprinde din scânteile pe care încercăm să le aprindem și să ni le transmitem reciproc.

Din Lecţia Zilnică de Cabala, 10/9/21

Filed under: Fara categorie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când un copil se naște în această lume, începe să se familiarizeze cu ea. Un bebeluș nu știe ce au inventat oamenii, ce sisteme, bănci, asistență medicală etc.

Cu toate acestea, un pui de animal nou-născut înțelege tot ce se întâmplă în jurul său. El știe: aceasta este mama, acesta este tatăl, ei sunt cu mine în turmă, aceasta este a mea și aceștia sunt dușmani, străini și așa mai departe.

Pentru om însă, totul este foarte complicat. Egoismul nostru funcționează atât „pentru”, cât și „împotriva” noastră. Pe de o parte, vreau să mă apropii de ceilalți, astfel încât să mă pot bucura de ei și să îi folosesc de dragul meu.

Pe de altă parte, încerc să stau departe de ei și să nu le dau posibilitatea să stăpânească asupra mea. Suntem în permanență în relații opuse între ele, respingere și atracție. Și nu știm cum să le echilibrăm.

Există multe teorii variate pe această temă și, în mod natural, pe măsură ce egoismul se dezvoltă, atât teoriile, cât și practicile se schimbă. Egoismul în creștere atinge treptat o anumită limită pe care trebuie să o spargem și să trecem la un nou nivel.

Există oameni care ating acest nivel mai repede decât alții. Prin urmare, sunt dornici să facă o revoluție. Și sunt cei care spun: „Și ce? Care este problema? Nu se întâmplă nimic special”.

Adică societatea nu este omogenă. Nu este un pachet care să înțeleagă că așa trăim și atât. Toată lumea are o rată diferită de dezvoltare a egoismului. În plus, toți oamenii sunt diferiți în ceea ce privește modul lor de viață, perspectiva asupra vieții, caracterul, manifestările lor. De aceea structura sistemului nostru social este foarte confuză.

From KabTV’s “Close-Up”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Profeți, Iosua 21:39: Toate cetățile leviților, în mijlocul stăpânirii copiilor lui Israel, erau patruzeci și opt de cetăți, cu câmp deschis în jurul lor.

Întrebare: A aparține leviților, este un privilegiu sau o responsabilitate?

Răspuns: Este atât privilegiu, cât și responsabilitate, deoarece aceste două concepte sunt indisolubil legate. Leviții lucrează printre oameni, în societate, printre mase. Ei educă oamenii, fiind un canal între Coheni și mase.

Cohenii sunt purtătorii cunoașterii superioare, care nu sunt conectați la oameni. Să spunem că sunt ca universitarii. Cu toate acestea, pe lângă academie, există și institute, școli tehnice și diverse instituții în care oamenii sunt educați. Acestea sunt pentru leviți, profesorii maselor.

Cohenii și leviții din noi sunt dorințe care ne spun cum ar trebui să ne comportăm în viața de zi cu zi pentru a deveni asemănători Creatorului în general.

Este o mare responsabilitate să fii levit. Nu toată lumea este demnă de această poziție, deoarece poți fi numit levit nu doar pentru că te-ai născut în această categorie socială.

Întrebare: Ce înseamnă că leviții nu pot lucra pământul, dar pot avea orașe și pășuni?

Răspuns: Leviții nu aveau dreptul să aibă propriul lor pământ. Nu puteau trăi decât servind oamenii și oamenii îi plăteau pentru asta. Prin urmare, întregul teritoriu al statului era împărțit în districte unde îi învățau pe oameni.

Întrebare: Deci, a lucra pământul înseamnă a lucra direct cu dorința de a primi?

Răspuns: Nu, ei erau deja deasupra și puteau doar să predea.

Din KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 8/23/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe baza construcției spirituale a lumii, ar trebui corectați mai întâi evreii?

Răspuns: Da. Evreii ar trebui corectați mai întâi și să fie exemplu pentru întreaga lume. Aceasta este misiunea lor, așa cum este scris: „Și tu vei fi pentru Mine o împărăție de preoți și o națiune sfântă”.

Ce înseamnă să fii o națiune sfântă? Să fii națiunea de dăruire. Sfințenia este calitatea dăruirii și a iubirii pentru aproapele tău. Evreii ar trebui să demonstreze acest lucru între ei înșiși și apoi să-l aducă în lume. Acesta este ceea ce este Cabala.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că astăzi o femeie neagă subconștient rolul bărbatului, deoarece un bărbat nu își îndeplinește scopul?

Răspuns: El nu împlinește cel mai firesc lucru – să ofere unei femei ceea ce cere ea. Ea cere de la el ca să se dezvolte între ei un parteneriat spiritual, pe lângă un parteneriat fizic.

Dacă deschid împreună o carte cabalistă și încep să atingă starea superioară, lumea superioară, vor ajunge la o unitate uimitoare la care nu se poate ajunge în nicio altă combinație.

Dacă un bărbat și o femeie sunt conectați spiritual unul cu celălalt, ei pot realiza multe. Faptul este că sunt părți opuse ale aceluiași suflet, ale aceluiași vas. Prin urmare, atunci când apare o astfel de conexiune între ei, li se oferă o oportunitate minunată de a atinge lumea spirituală.

Deși în timpul istoriei noastre acest lucru nu a avut loc prea des, în acele rare cazuri care au existat, aceasta a dus întotdeauna la rezultate foarte semnificative.

Sper că, din cauza dificultăților prin care trece acum familia modernă și umanitatea, vor înțelege că unirea corectă dintre părțile masculine și feminine ar trebui să ducă la adevărata lor realizare, adică să nu trăiască ca animalele, doar să se împerecheze și să aibă copii sau să trăiască viața singuri. La urma urmei, în niciun caz nu vedem rezultatul real al existenței noastre.

Rezultatul real este o adeziune spirituală în loc de una fizică. Dacă înțelegem că prin conexiunea spirituală dintre părțile masculine și feminine care se completează reciproc, este posibil să dezvăluim o dorință comună, un Kli(Vas) real, atunci Creatorul va fi revelat între ei, așa cum se spune: „Un bărbat și o femeie și revelarea Creatorului între ei”.

Dorința comună este construită pe combinația internă a acestor două părți ale creației.

Sper că în următorii ani o astfel de nevoie va fi dezvăluită în societate în mod egal de la femei și de la bărbați. Va fi construită pe concesii reciproce, atunci când unul se anulează în raport cu celălalt.

Atunci vor descoperi cât de complet converg intern în contact unul cu celălalt, iar în contactul în sine apare un adeziv, care este Creatorul, o calitate care se dezvăluie între ei.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Profeții, Iosua, 22:12; 22:16: Și când au auzit copiii lui Israel acest lucru, toată adunarea copiilor lui Israel s-a adunat la Silo, pentru a merge la război împotriva lor.

„Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: ‘Ce înseamnă trădarea aceasta pe care ați săvârșit-o împotriva Dumnezeului lui Israel şi pentru ce vă abateţi acum de la Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului?

Cele două triburi și jumătate ale lui Israel, care au părăsit Silo, au ajuns la marginea Iordanului și au construit acolo un altar uriaș.

Altarul este acel punct de legătură între noi, de unde ne ridicăm toate gândurile și dorințele către Creator. Acesta nu este o structură pe care se efectuează arderea. În spiritualitate, are cu totul alte funcții.

Cu alte cuvinte, cel mai important lucru pentru israeliți era să limiteze locurile sau, dacă pot spune așa, gândurile în ceea ce privește sacrificiile: De ce fac asta? Iar acest lucru nu poate veni decât din singurul loc care unește întregul popor.

De aceea, copiii lui Israel s-au răzvrătit foarte tare și s-au ridicat împotriva celor care trecuseră dincolo de Iordan, pentru că altarul trebuia să fie locul unic pentru întreaga lume. Acesta este locul în care toate dorințele tuturor oamenilor sunt conectate cu intenții îndreptate spre Creator.

Din „Secretele Cărții Eterne” de la KabTV 8/23/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi creăm state pentru ca alții să-mi satisfacă nevoile?

Răspuns: Bineînțeles că da. Acesta este motivul pentru care vreau să locuiesc într-un stat. Altfel, pot să mă duc pe o insulă nelocuită, să-mi construiesc o colibă acolo și să trăiesc. Dar, din păcate, acest lucru nu este posibil.

Dacă vreau să exist în mod normal, cu un anumit confort, atunci nu trebuie să mă deconectez de societate. Desprinzându-mă de societate, mă lipsesc de toate drepturile, privilegiile, oportunitățile și confortul.

Din „Close-Up” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a avansa cu ochii închiși în spiritualitate?

Răspuns: Dacă nu vreau să primesc pentru binele propriu și vreau să lucrez doar pentru a dărui, înseamnă că nu vreau să văd nimic. Avansez prin credință.

Cu toate acestea, dacă văd în mod clar beneficiile conexiunii cu Creatorul, atunci acest lucru provoacă coborârea mea spirituală, nu pot ieși din egoism.

Avansarea este întotdeauna mai presus de ceea ce simt în egoismul meu. Atunci pot face abstracție de ego și pot percepe corect, în mod obiectiv, imaginea lumii.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 9/10/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→