Michael Laitman, pe Quora: “Ce se întȃmplă cu sufletul după moarte?“

Avem capacitatea de a ne atinge sufletul etern în timp ce suntem în viață în corpurile noastre actuale, iar cei care fac acest lucru continuă să trăiască în suflet, deoarece este detașat de moartea trupului.

Pentru cei care nu au atins sufletul în această viață, ei au ceea ce Cabala numește „Reshimo” (o „înregistrare” sau „reminiscență”), care este ca un cod care conține toate calitățile unei persoane. După moartea corpului nostru, Reshimo trebuie să se atașeze de un nou corp din această lume și să repornească un proces de apropiere de destinația sa finală – rădăcina sufletului – în timp ce se află în acel corp anume. Mai mult, toți avem un Reshimo, deoarece este o genă informațională din care mai devreme sau mai târziu dezvoltăm un suflet.

Cu alte cuvinte, în timp ce ne dezvoltăm încercând să îndeplinim dorințele corporale de hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, avem și un mic Reshimo, așa-numitul „punct în inimă”, care ne face să punem întrebări despre semnificația vieții noastre, de ce suntem aici, de unde suntem, unde ne îndreptăm, adică întrebări existențiale. Acest Reshimo este o dorință de a ne atinge sufletul și de a afla exact ce se întâmplă în culisele vieții noastre.

Cu cât acest Reshimo ne tulbură mai mult în parcursul simplu în dorințele noastre corporale, cu atât ne găsim mai mult întrebând sursa vieții noastre și căutând răspunsuri prin diferite învățături. Într-un anumit stadiu, întâlnim înțelepciunea Cabala, care oferă o metodă practică pentru realizarea sufletului.

Filed under: Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul studierii înțelepciunii Cabalei apar diferite tulburări. Pot fi percepute aceste obstacole ca suferință? Cum pot fi tratate?

Răspuns: Studiul înțelepciunii Cabalei nu invocă și nici nu atrage suferințe în niciun fel. Pur și simplu trebuie să studiați corect. Aceasta înseamnă că trebuie să fii într-un grup, să studiezi împreună cu toată lumea și să încerci să fii într-un sistem colectiv, într-un grup zece, care se numește „suflet” și astfel să avansezi.

În momentul în care am aranja această stare a grupului, vom dobândi o responsabilitate reciprocă, garantarea reciprocă, și, astfel, să înceapă să se simtă impactul forței de sus până când de fapt dezvăluie.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV, 18.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Bucuria este una dintre principalele emoții pozitive la om, un sentiment interior de satisfacție, împlinire, plăcere și fericire. Ar putea acest sentiment să fie un indicator al progresului pentru o persoană care se angajează în auto-dezvoltare și, în același, timp simte bucurie?

Răspuns: Pentru unii da și pentru unii e chiar opusul. Bucuria este un sentiment de realizare a ceea ce ai dorit atât de mult în sentimente, în obținere, în orice. Și, dacă o persoană vede că se îndepărtează de acest scop, atunci este tristă.

Întrebare: Înțelepții spun că nu există o bucurie mai mare decât rezolvarea îndoielilor. Ce înseamnă?

Răspuns: Dacă o persoană care are îndoieli, în examinările interioare, vede că se poate ridica deasupra lor, acest lucru provoacă în el un sentiment de bucurie. După ce se ridică deasupra lor, scapă de îndoieli.

Și dacă nu există probleme, sarcini, bariere, atunci nu este nimic pe care să construim această împlinire.

Întrebare: Trebuie să simți mai întâi suferința pentru a simți bucurie?

Răspuns: Bucuria este întotdeauna o consecință a simțirii unui nivel inferior și apoi a atingerii celui superior.

Întrebare: În lumea noastră, exprimăm o mulțime de stări prin cuvântul „bucurie”: bucuria de a urmări un film, bucuria dintr-o treabă bine făcută, din unitatea cu prietenii. De ce este limba noastră atât de săracă?

Răspuns: Acestea sunt toate motive pentru care senzația se numește bucurie.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 07.08.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adevăr, dreptate și milă – fiecare alege pe ce principiu să acționeze conform acestei lumi. Este clar că nu putem fi ghidați de adevăr pentru că nu-l cunoaștem; prin urmare, alegem altceva. De aceea creăm diferite sisteme pentru a-i ajuta pe cei mai slabi: să plătească prestații, să ajute mamele singure și familiile tinere etc.

Este ca și cum am vrea să compensăm ceea ce a făcut Creatorul incorect și nedrept. Creatorul, dupa cum se spune, a aranjat nedreptatea în lume și vedem că lumea este coruptă inițial, dar nu înțelegem ce este implicat cu corectarea. Încercăm să efectuăm o corecție în afara unei persoane, în loc să o corectăm în interior. Aceasta este întreaga problemă.

Dacă vrem să fim ghidați de adevăr, trebuie să corectăm pe toată lumea. În schimb, corectăm conexiunile externe dintre noi și, prin urmare, nu vedem succesul.

Este foarte dificil să stabilim adevărul pentru că nu cunoaștem rezervele interne ale unei persoane, ci doar vedem eforturile sale externe. Cu toate acestea, unul este mai puternic și mai energic din fire, iar celălalt este leneș și slab și este imposibil de evaluat ce eforturi depune cu adevărat această munca pentru toată lumea.

Trebuie să ținem cont de forțele interne ale unei persoane pentru a cere de la toată lumea eforturi egale în muncă. Cel puternic poate face de două ori mai multă muncă decât cel slab, dar vom fi considerați ca egali.

Este scris că „Adevărul va izvorî din pământ”, adică din dorință. Dacă ne folosim corect dorința, vom găsi criteriul adevărului acolo și îl vom putea folosi corect.

Ar trebui să devină clar pentru toată lumea cât de mult a primit fiecare persoană de la natură, de la Creator și cât de mult a suplimentat fiecare, iar apoi toată lumea va fi evaluată în mod egal.

Putem atinge criteriul adevărului numai dacă ne simțim cu toții în interior. Trebuie să ajungem la o astfel de legătură între noi și Creator și să dezvăluim o astfel de forță de legătură, încât toată lumea este gata să-i daruiasca celuilalt din toată inima și din suflet.

Atunci vom ajunge la nivelul adevărului. Nu va mai conta cine a făcut mai mult și cine a făcut mai puțin – toată lumea va da sută la sută și adevărul va domni.

Acest lucru nu înseamnă egalizarea tuturor, înseamnă că ne unim într-o astfel de formă în care totul începe să funcționeze. Există două condiții: fiecare oferă tot ce are și își folosește toate abilitățile pentru o conexiune comună. Apoi ne completăm ca furnicile într-un furnicar.

Revelația adevărului transformă întregul univers într-o sferă: fiecare este integrat cu ceilalti, astfel încât calitatea Creatorului, forța superioară a dăruirii, este revelată în interiorul lor. Și în acest fel, obținem perfecțiunea.

Din a 3-a parte a lecției zilnice de Kabbalah 11/9/20, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Pacea în lume”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru ca o comunicare să existe, sunt necesare reguli pentru primirea și transmiterea, codificarea și decodarea informațiilor. Care sunt aceste reguli, adică legile de a da și de a primi? Se poate învăța asta?

Răspuns: Da, oamenii trebuie educați în acest sens. Abilitățile de comunicare sunt esențiale. Vedem cum absența lor ne conduce la neînțelegerea reciprocă, la izolare. Comunicarea este practic totul.

Este ştiut faptul că noi toți, inițial creați ca egoiști, credem că putem trăi cu egoismul în pace și nu avem nicio nevoie de nimeni. Și dacă avem nevoie de cineva, este doar de cineva pe care îl pot tolera și folosi într-o oarecare măsură. Dar acest lucru este absolut greșit. Este necesar să le explicăm oamenilor că cea mai mică unitate a societății nu este familia, ci zece oameni. Familia este o unitate basică. O unitate socială este de zece oameni care sunt aproape de tine în spirit, care au un scop comun în viață și îl întruchipează. În această circumstanță, o persoană se poate dezvolta la stări absolut infinite.

Întrebare: Se pot schimba acest grup zece pe parcursul vieții?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, prin grupul de zece, vrei să spui un termen intern și nu un număr de oameni: zece persoane?

Răspuns: Zece oameni este, de asemenea, o cantitate fizică care conține zece combinații diferite de dorințe individuale. În Cabala, acestea sunt numite puncte din inimă.

Din „Abilități de comunicare” Kab TV, 11.05.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observație: Există câteva filme care arată o invazie extraterestră și toți oamenii de pe Pământ unindu-se. Apare sentimentul de garanție reciprocă.

Dar chiar și acum, când coronavirusul domină întregul Pământ, vedem că nu unește oamenii, ci îi împarte.

Comentariul meu: Am ajuns într-o stare în care nimic nu ne va ajuta să ne unim decât să ne dăm seama că doar conexiunea ne va ridica deasupra naturii noastre, deasupra noastră. Trebuie să realizăm acest lucru.

Observație: Dacă ar exista un singur Dumnezeu pentru toată lumea, atunci toată lumea ar merge cu El, ar crede în El, ar fi bine.

Răspuns: Dar nu este așa și nu se va întâmpla. Nu există un asemenea Dumnezeu.

Există un singur Dumnezeu, dacă Îl acceptăm ca Dumnezeu, și aceasta este conexiunea reciprocă, unitatea și iubirea. Aceste calități ne pot apropia și ne pot uni. Poate fi numită cea mai înaltă proprietate care există în natură. De asta avem nevoie.

Din emisiunea KabTV, „Abilități de comunicare” 25.09.2020

Filed under: Coronavirus, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Adevăratul înţeles al toleranței”

Cu ce seamănă mai mult această lume, o grădină liniștită sau o junglă cu prădători sălbatici care se devorează reciproc? Cel mai probabil cu aceasta din urmă. În același timp, în care ciocnirile și diviziunea se extind atât în Statele Unite cât și în restul planetei, este comemorată Ziua Internațională pentru Toleranță a ONU. Dar dacă nu explorăm ce înseamnă cu adevărat toleranța, nu va exista nicio implementare. Înțelegerea și stăpânirea artei de a asculta și de a se îmbrățișa unii pe alții, este ceea ce ne va oferi instrumentele pentru a transforma polarizarea în echilibru.

„Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogatei diversități a culturilor lumii noastre, a formelor noastre de exprimare și a modurilor de a fi oameni”, se declară în Declarația de principii a ONU privind toleranța. Idealurile acestor cuvinte sunt importante, dar a marca o zi specială a toleranței în calendar nu are sens, dacă nu educăm umanitatea mai întâi despre esența a ceea ce înseamnă această premisă și despre cum să o punem în practică în viața noastră de zi cu zi. În caz contrar, „toleranța” devine un cuvânt gol.

Situații similare există cu alte comemorări, cum ar fi Ziua Internațională a Femeii. Am auzit vreodată oameni care primesc lecții în timpul creșterii lor timpurii – la grădiniță sau la școală – despre cum să respecte femeile, sau chiar cel mai de bază principiu, despre cum să-și respecte și să-și iubească mama? Nu-mi amintesc. Prin urmare, educația noastră lipsește deoarece nu reușim să gravăm valorile de bază în țesătura socială.

Cuvântul „toleranță” în ebraică este sovlanut, de la verbul „lisbol”, (a suferi), ca și când ar trebui să suportăm sau să suferim opiniile altora. Cu toate acestea, în acest sens, nu este nevoie să tolerăm, ci să ne îmbrățișăm reciproc. Suferința pe care o experimentăm provine din faptul că viziunea noastră este egocentrică și este incapabilă să simtă pe ceilalți, în special pe cei care sunt diferiți de noi. Ar trebui mai degrabă să-l acceptăm și să-l simțim pe celălalt, ca pe noi înșine, opiniile și sentimentele sale, chiar dacă acestea sunt contrare alor noastre.

Ar trebui să ne bazăm relațiile umane pe principiul că toată lumea are un loc în societate și ar trebui să recunoaștem că diferența și diversitatea creează un mozaic colorat și minunat. Natura ne-a creat în acest fel, astfel încât să ajungem să ne dăm seama cum bogăția opiniilor din minți diferite împuternicește pe toată lumea. Dacă am ști cum să integrăm în mod corespunzător nenumăratele părți ale roților dințate umane, atunci am vedea cum fiecare este indispensabil mecanismului sincronizat și bine uns, numit creație.

Dar de ce am devenit din ce în ce mai reticenți de-a lungul anilor chiar să ne privim în ochi, darămite să comunicăm și să ne conectăm corect? Motivul este legat de ego-ul nostru în continuă creștere, în care natura se dezvoltă în interiorul nostru – dorința noastră nesățioasă de a ne împlini propriile dorințe în detrimentul altora. Cu cât egoul crește, cu atât devenim mai puțin calmi.

Exasperarea, intoleranța și respingerea reciprocă sunt toate stările pe care natura ne obligă să le simțim, pentru a ne permite să recunoaștem abordarea noastră egoistă umană ca fiind cauza turbulențelor din viața noastră; iar prin atingerea unui punct mort în capacitatea noastră de a ne înțelege unii pe alții, să dezvoltăm o nouă dorință sinceră de a ne ridica deasupra ego-ului.

Procesul evolutiv duce omenirea de la niveluri mai profunde de conflict la stări superioare de echilibru și cooperare. Societatea umană ajunge la un punct în care polarizarea socială extremă va aduce inevitabil un nivel mai înalt de organizare socială. Nu există scăpare din a învăța cum să ne unim deasupra laturilor opuse, nu prin eliminarea opuselor, ci mai degrabă prin echilibrarea acestora pentru a crea o înțelegere superioară.

Prin urmare, pentru a evita catastrofa socială va trebui să încurajăm o nouă mentalitate și să stabilim un model cu totul nou de ordine socio-politică, unul care să poată acomoda puncte de vedere opuse, pentru a obține stabilitate socială mai degrabă, decât să perpetueze și să aprofundeze diviziunea socială.

În natură, dorința fundamentală care operează în cadrul tuturor organismelor vii este de a găsi coexistența și interacțiunea dintre două forțe opuse, creând un nivel mai înalt de ordine și prosperitate. Evoluția reunește contrariile prin echilibru dinamic. Cunoașterea modului în care funcționează acest principiu al sistemului interior al naturii – forța care operează și controlează totul în realitate – este singura noastră ancoră în lumea în schimbare.

Aducerea oamenilor cu puncte de vedere diferite mai aproape unul de celălalt, pentru a atinge noi niveluri de înțelegere reciprocă ar trebui să fie scopul final al societăților de astăzi. Când se va întâmpla acest lucru, diferențele noastre vor rămâne, dar în mod complementar, în beneficiul colectiv. Atunci va avea loc o toleranță reală, primită ca înțelegere, acceptare și fraternitate. Așa cum a scris cabalistul Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) în eseul său “Libertatea”:

„Fiecare individ ar trebui să păstreze integritatea moștenirii sale, iar contradicția și opoziția dintre ei vor rămâne pentru totdeauna, pentru a asigura critica și progresul înțelepciunii, care este avantajul major al umanității”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poți asculta o altă persoană pentru a obține informații sau în scopul empatiei și al înțelegerii celeilalte persoane. Ce înseamnă „a auzi” din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Din punctul de vedere al Cabalei, acesta este contactul inimilor, când vreau să simt ceea ce simte prietenul meu. Ascultarea și simțirea sunt două lucruri diferite. Când simt pe altcineva, nu am nevoie de cuvintele lui, pur și simplu „beau” tot ce este în el și intră în mine și mă umple. Iar ascultarea este la fel cu a asculta un radio.

Dacă ascult un prieten ca fiind cabalist, îl fac pentru un scop specific: astfel încât atenția mea să mă ajute să mă conectez acum cu prietenul meu și să apară sentimente, gânduri, dorințe și aspirații comune între noi. Atunci vom lucra împreună la un singur scop comun pentru care ne străduim, acela de a-L descoperi pe Creator.

Întrebare: În cursurile de educație integrală, de obicei stăm într-un cerc și discutăm un subiect dat. În acest timp, fiecare își exprimă părerea, iar restul ascultă. Cum pot să-l aud pe celălalt?

Răspuns: Trebuie să intri în această persoană și să simți că ai câteva obiective spirituale și de viață comune cu el. Atunci va funcționa.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 14.08.2020

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Multe cărți care poartă informații spirituale sunt scrise de elevi care l-au ascultat pe profesor și apoi au notat ceea ce a spus el.

Conform cercetărilor moderne, această metodă de transmitere a informațiilor duce la denaturarea acesteia, deoarece auzim doar 25% din ceea ce spune cealaltă persoană. Cum poate o astfel de transmisie să fie fiabilă?

Răspuns: În Cabala, transferul de informații se întâmplă într-un mod diferit decât în ​​lumea corporală, deoarece elevul nu doar îl ascultă pe profesor, ci într-o oarecare măsură îl atinge ridicându-se deasupra egoismului său, apoi el scrie ceea ce a atins. Și, deși trece încă prin elev, are loc un transfer de informații complet diferit, un canal complet diferit, care provine din similitudinea calităților profesorului și ale elevului.

Prin urmare, studentul poate „auzi” chiar și acele lucruri pe care profesorul nu le spune, dar sunt la acest grad.

Din „Abilități de comunicare” KabTV din 14.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este sensul vieții? Fericirea este singurul scop al vieții noastre?“

Fericirea nu este scopul vieții noastre, deoarece orice fericire pe care o simțim moare împreună cu noi. Ce câștigăm în cele din urmă din a fi fericiți, dacă în cele din urmă murim și fericirea dispare?

În legătură cu găsirea scopului în viața noastră prin fericire sau alte senzații înalte în lumea noastră, cum ar fi libertatea, iubirea și succesul, înțelepciunea Cabalei descrie conceptul de Faraon – un conducător egoist și materialist care considera fericirea și alte plăceri lumești ca fiind viața și a crezut că acestea îl vor urma în mormântul său. Cu toate acestea, nici o fericire pe care o obținem în această viață nu continuă după aceea, și am fi înțelepți să ne stabilim privirea unui scop veșnic și etern.

Ce este un scop veșnic și etern pentru viață ?.

Există doar în spiritul nostru, deasupra corpului nostru, dincolo de tot ceea ce știm și simțim în prezent prin cele cinci simțuri ale noastre. Dacă atingem contactul cu o astfel de sferă superioară, atunci atingem scopul vieții noastre. Mai mult, putem face acest lucru în timp ce suntem în viață în corpul nostru actual.

Realizarea percepției și a simţirii acestei sfere superioare – „mai înalte”, adică mai presus de ceea ce mintea și sentimentele noastre corporale pot înțelege – care ne guvernează, ne oferă o percepție și o înțelegere completă: de unde venim, unde ne îndreptăm, ce și cine suntem, ce ne-a creat, precum și cum am fost creați și de ce.

Mai mult, prin atingerea acestei sfere superioare, descoperim și fericirea adevărată și veșnică. Cu toate acestea, o astfel de fericire nu este scopul vieții în sine, ci vine mai degrabă ca un produs secundar al atingerii scopului vieții noastre, care este realizarea realității eterne.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→