Spiritualitatea este diferită de corporalitate. În corporalitate, dimensiunea unui vas este de obicei măsurată în funcție de cantitate: un litru, două, trei, mii etc. Cu cât volumul vasului este mai mare, cu atât este mai mare vasul. Dar în spiritualitate, dimensiunea unui vas este determinată nu de volumul său, ci de numărul de proprietăți diferite care măresc rezoluția acestuia: numărul de pixeli.

Prin urmare, în corporalitate, o singură persoană poate fi foarte inteligentă și ridicată. Dar în spiritualitate, legătura cu grupul de zece înseamnă mult mai mult, ceea ce dă un plus spiritual uriaș. Numărul diferitelor proprietăți dobândite în legătură cu alte persoane determină dimensiunea vasului meu spiritual (Kli).

Prin urmare, avansarea în spiritualitate înseamnă că va crește numărul de oameni cu care ne conectăm, numărul de suflete, dorințe și opinii pe care le includem. Aceasta este o diferență calitativă între cineva care este considerat mare în lumea corporală și în lumea spirituală.

În lumea corporală, îmi extind propriul vas în care pot primi din ce în ce mai mult. Dar dacă vreau să-mi cresc vasul în spiritualitate, atunci trebuie să includ dorințe suplimentare care sunt diferite de ale mele și prin aceasta îmi cresc Kli-ul.

Zece oameni, „grupul de zece” este un Kli spiritual standard în care nu anulez, nu reprim și nu resping pe nimeni, ci unesc pe toți în condiții absolut egale. Asta înseamnă că nici nu îi evaluez pentru a egala, căci totul este egalizat de lumina superioară; aceasta îi unește pe prieteni în mintea și inima mea în armonie și fuziune absolută și îi transformă în Kli-ul meu spiritual.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 8/13/20, „De la Rugăciunea grupului de zece la Rugăciunea pentru lume” (Pregătirea pentru Convenția virtuală „O nouă lume” 2020)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În 1871, Germania a fost unificată și evreilor li s-au acordat drepturi. Intrarea lor în societatea germană și înființarea celui de-al doilea Reich a fost o nouă etapă în asimilarea evreilor.

Una dintre cele mai puternice figuri de origine evreiască a fost industriașul Walter Rathenau care a devenit ministrul german de externe și a organizat economia de război care a împuternicit armata celui de-al treilea Reich. El a proclamat: „ religia [M]ea  [este] acea credință germanică care este mai presus de toate religiile.

Cu cât Evreii au încercat să fie Germani, cu atât mai mult s-au întors împotriva lor. După ce au pierdut primul război mondial în 1918, Germanii au ajuns la concluzia că nu forțele externe au învins Germania, ci trădarea internă a Comuniștilor și Evreilor.

De ce se întâmplă că cu cât evreii încearcă să-și dovedească mai mult patriotismul, cu atât sunt mai urâți?

Răspuns: Acest lucru este firesc. Acest paradox există în orice moment, deoarece națiunea evreiască este formată din două rădăcini. Rădăcina lor animală dorește să fie solidară și să se dizolve în toate popoarele lumii, iar rădăcina spirituală cere să fie realizată, deși acestea o suprimă.

Se dovedește că evreii există pe două planuri complet diferite. În efortul de a se asimila fizic cu oamenii in mijlocul cărora trăiesc, în acest caz poporul german, ei i-au adoptat cultura, au adus o contribuție uriașă la dezvoltarea sa și nu au dorit să vadă cât de mult au fost disprețuiti, urâti, respinsi, și disprețuiti.

A existat un număr mare de evrei in armată, știință, filozofie, finanțe și politici care au participat la renașterea Germaniei.

Mai mult, rețineți că Germania, destul de ciudat, spre deosebire de restul Europei de Vest, a fost împărțită în municipalități și județe separate care nu erau prietenoase unul față de celălalt. Poate că problema cât de mult au contribuit evreii la unificarea pământurilor germanice în secolul al XIX-lea nu a fost încă investigată pe deplin. Drept urmare, până la sfârșitul secolului XIX, Germania s-a declarat unificată.

Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cartea mea Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflecție a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 12/08/19

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform piramidei lui Maslow, 90% dintre membrii societății se află la nivelul dezvoltării dorințelor de bază: familie, sex, securitate. Atunci când o societate de consum le dictează astfel de valori, atunci în mod natural, aceasta cade pe un sol fertil.

Dacă acest lucru este creat de natură, cum îl putem schimba? O persoană nu vrea altceva decât să se satisfacă pe ea însăși cu cele mai simple plăceri naturale. Cum se insuflă noi valori în societate?

Răspuns: O persoană cu acest nivel de dorință se poate îndrepta, de asemenea, către ea însăși spre același obiectiv ca și societatea înconjurătoare, dar direcția și progresul său spre ea va fi oarecum pasiv în raport cu ceilalți.

Printre noi există diferite tipare de oameni: coleric, sanguin, melancolic și flegmatic. Nu puteți schimba asta. Dacă o persoană este de acest tip, dat de natură, atunci cu greu se poate schimba singură.

Comentariu: Dar spuneți că este necesar să ridicăm o persoană la nivelul „uman”, că trebuie să avem grijă de societate și să facem totul pentru binele ei.

Răspunsul meu: El sau ea o vor face, numai în ritmul lor, în cadrul dorințelor lor. Treptat, sub influența societății, aceste dorințe se vor schimba. Dar ritmul cu care începe să se deplaseze în raport cu întreaga societate spre același obiectiv ca societatea va depinde de caracterul persoanei.

Din „Post-Coronavirus Era” din KabTV din 5/7/20

Filed under: Coronavirus, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Istoria dezvoltării umane este istoria dezvoltării dorințelor noastre. Acum cca 5500 de ani, a început dezvoltarea nivelului de bază, animalic, al dorințelor noastre pentru hrană, sex și familie.

Timp de 4000 de ani, până în secolul al cincilea al erei noastre, dorința de bogăție a predominat în umanitate. Din secolul 5 și până în secolul 15, a dominat dorința pentru putere, apoi, din secolul 15 până în secolul 20, dorința de cunoaștere. Începând cu sfârșitul secolului 20 și începutul secolului 21 domină dorința de a revela semnificația vieții și de a te realiza la acest nivel al piramidei.

Ce este specific timpului nostru? Ce înseamnă să te realizezi la ultimul nivel, în spiritualitate?

Răspuns: Dorințele noastre se dezvoltă treptat, în conformitate cu anumite legi. Nivelul cel mai înalt al lor este cel în care ne aflăm azi. Este cu adevărat cel mai înalt: egoismul impinge persoana să se realizeze în echivalență de formă cu Creatorul, pentru a deveni asemănător Lui.

Pe de altă parte, se revelează în noi imposibilitatea realizării acestui scop. De aceea, ajungem la concluzia că sarcina de a deveni precum Creatorul nu se rezolvă direct, luând problema în piept, ci se dezvoltă și este realizată într-un mod special.

Fiecare om ar trebui să primească forțele naturii care să-l ajute să se schimbe și să construiască o structură deasupra lui, numită „Om – Adam” „asemănător Creatorului – Adame.” În fond, suntem toți animale cu vieți obișnuite.

Și unde se ascunde în noi omul pe care trebuie să-l dezvoltăm? Foarte adânc; este doar o mică dorință care se dezvoltă în noi timp de sute de ani, până când astăzi începem să o simțim. Iar realizarea acesteia are loc într-un mod foarte interesant: nu ar trebui să dezvoltăm natura noastră original egoistă, ci să o schimbăm în opusul ei, într-o natură altruistă. Aceasta este echivalența de formă cu Creatorul.

Dacă vreți să fiți oameni trebuie să vă transformați radical, să renunțați la existența animalică și la toate preferințele anterioare. Să renunțați la toate valorile curente, cum ar fi bogația, puterea, faima și cunoașterea și să preferați un singur lucru – studiul Creatorului și echivalența de formă cu El.

Din emisiunea KabTV “Calitățile conducerii” 6/25/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lecția # 3 a „Lumii Noi” a Congresului Virtual

Cel mai dificil este să-ți imaginezi o dragoste care se bazează întotdeauna pe ură și amândoi se susțin reciproc, se susţin și există doar datorită acestui lucru.

Așa se deosebește spiritualul de lumea materială, unde unul îl anulează pe celălalt. Suntem obișnuiți cu lumea noastră, unde putem iubi doar atunci când uităm de ură. Și atunci ura se stârnește din nou și uităm de dragoste și suntem gata să ne omorâm.

Acest lucru nu se întâmplă în lumea spirituală; există și ura și iubirea în același timp. Amândoi provin de la Creator, și prin ura, care este baza acestei lumi, ne putem ridica la iubire, la natura lumii superioare. Existăm în acest sandwich, atât în ​​ură cât și în dragoste, iar aceste două linii, la dreapta și la stânga, există în condiții egale. Unul nu poate fi mai mare decât celălalt.

Și atunci vom simți revelat linia de mijloc. Încă nu poate fi dezvăluit, deoarece, în caz contrar, vom anula una dintre cele două rânduri. Doar dacă există două linii și înțelegem că una nu poate fi fără cealaltă, prin dorința noastră de a le păstra pe amândouă, creăm o linie de mijloc.

Faceți acest exercițiu: unde îmi văd egoismul față de prietenii mei, încerc să-l îndepărtez, să-l dezrădăcinez. L-am tăiat de parcă aş fi avut un cuțit și păstrez spațiul rămas și doresc să-l umplu cu Creatorul. Vreau ca Creatorul să fie dezvăluit în el, altfel El nu va fi descoperit. Dacă vreau să-l dezvălui pe Creator, este posibil doar în acele locuri și calități în care am făcut loc pentru El.

Din lumea nouă – Convenția virtuală 15.08.2020, „Dragostea acoperă toate crimele”, Lecția 3

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ai avea ocazia să vaccinezi oamenii împotriva egoismului, astfel încât toți oamenii să înceapă să ducă un stil de viață social și să crezi că societatea este mai mare decât fiecare individ, ai profita de ocazie? Sau ai mai aștepta ca un om să ajungă în mod conștient la asta?

Răspuns: În niciun caz nu aș face acest lucru, deoarece aș ucide egoismul înseamnand a ucide natura noastra. A face un om bun fără a fi nevoit să lupte cu egoismul său înseamnă a-l face un idiot amabil și naiv.

O persoană trebuie să se educe și să se ridice deasupra egoismului său. Aceasta este o muncă imensă care nu se încheie într-o singură viață pământească, dar continuă pe parcursul multor cicluri de viață.

Prin urmare, nu trebuie să ne amestecăm cu natura, deoarece vom elimina pur și simplu cel mai prețios lucru de la un om – egoismul său și oportunitatea de a decide în mod independent care este libertatea de voință și cum ar trebui să o încerce pe sine.

Din emisiunea KabTV „Post-Coronavirus Era” din 5/7/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii au căutat întotdeauna să exploreze natura. Dacă Creatorul este o gândire atotcuprinzătoare, un câmp, o singură lege a naturii, atunci de ce tocmai acum ar trebui să-L dezvăluim ca această lege?

Răspuns: Astăzi putem investiga cu adevărat pe Creator și sa devenim similari cu El sau invers, în măsura asemănării noastre cu El.

Dezvoltarea finală a egoismului ne oferă această oportunitate. În fiecare generație, aceasta s-a dezvoltat treptat și ne-a condus constant prin toate starile până la ultima, în vârful piramidei nevoilor umane.

Întrebare: Cu un egoism mic este imposibil să dezvăluim Creatorul sau este posibil, dar la un nivel foarte primitiv?

Răspuns: Nu, cu un egoism mic ne așteptăm, de asemenea, la unele realizări, nu ale Creatorului, ci ale acțiunilor Lui mici, laterale, externe.

Întrebare: Realizarea spirituală înseamnă dezvăluirea Creatorului?

Răspuns: Aceasta înseamnă nu numai realizarea unuia în spiritualitate, dar în general dezvăluirea adevăratei lumi.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de management” 25/06/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce depinde sănătatea umană?

Întrebare: Sunt două tipuri de impact a societății asupra unei persoane.

Primul este un impact indirect, inconștient. De exemplu: poluarea atmosferei, apei, experimentele genetice care sunt făcute pe animale pentru hrană, etc. Toate acestea ne afectează în mod natural.

Al doilea este un impact direct, conștient al societății: media, tot felul de pârghii economice și norme sociale.

Crezi că sănătatea umană în cele mai multe cazuri depinde mai mult de societate sau depinde de genetică?

Răspuns: Sănătatea depinde de ambele.

În mare parte, fără îndoială, de la genetică. Dar totuși, așa cum spun ei, experiența determină conștiința. Prin urmare este imperativ să ne gândim la ce fel de mediu dăm unei persoane, deși în același mediu sunt oameni care îl tolerează relativ bine și mai sunt aceia care pier.

Remarcă: Doctorii spun că sănătatea umană depinde 10% de îngrijirea sănătății, 20% de ereditate, alți 20% de mediu, de ex. de la activitățile oamenilor. Și 50% sunt determinați de stilul de viață al unei persoane. Și modul vieții este dictat de media și de perioada istorică în care trăiește o persoană.

Adică, în principiu, noi putem spune că 80% din sănătate tot depinde de societate.

Comentariul meu: Desigur, așteptările de la viață și calitatea ei depind de relația dintre oameni, de comunicarea lor.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/14/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creșterea personală este un proces de dezvoltare umană, care include autorealizarea și creșterea practic în toate domeniile activității umane. Psihologul Abraham Maslow a construit toate nevoile umane sub formă de piramidă. În partea de jos a piramidei există nevoi fiziologice: căldură, foame, potolirea setei. Apoi a apărut nevoia de securitate. Mai departe, nevoile sociale, pe care le împarte, de asemenea, în apartenență, afecțiune, grijă de familie, stimă, respect de sine și respect pentru ceilalți. Cele mai înalte sunt nevoile spirituale: actualizarea de sine și realizarea de sine.

Ce se află în spatele dorinței unei persoane de realizare de sine?

Răspuns: Realizarea de sine este cea mai puternică dorință a unei persoane de a ajunge la întruchiparea „I.” Practic, este dorința de a fi Dumnezeu, în funcție de modul în care cineva o imaginează.

Dar dacă cineva nu-și dă seama de sinele lui în acest fel, înseamnă că scânteia de a fi om lipsește din el. La urma urmei, Adam este din cuvântul Edome, Domeh – similar cu Dumnezeu. Prin urmare, atunci când o persoană vrea să-și dea seama de sine, simte că el creează un Creator din sine. Se dovedește că autorealizarea este dorința de a-l cunoaște pe Creator. Întrucât Creatorul și natura sunt concepte identice, aceasta este dorința de a cunoaște întreaga creație.

Întrebare: Cum se diferențiază de cunoștințele comune? La urma urmei, există o dorință de cunoaștere în piramida lui Maslow.

Răspuns: Nu, nu vorbim doar de cunoștințe, de exemplu în fizică. Este dorința de a domina asupra naturii, asupra tuturor. Cel puțin în ceva trebuie să fiu special, ceva ce alții nu au și este doar în mine.

Astăzi, practic toată lumea vrea să fie un maestru al naturii. Vedem cum încercăm să îmblânzim natura, să fim deasupra ei.

Întrebare: Autorealizarea poate fi în fiecare etapă a piramidei? Să zicem că vreau să mă realizez în afaceri. Nici măcar de dragul banilor. Pur și simplu am dorința de a gestiona, de a construi o afacere.

Răspuns: Da, în fiecare etapă. Prin urmare, o persoană trebuie învățată cum să înțeleagă corect această realizare, cum să se dezvolte pe sine, cum să se compare pe sine cu ceilalți. El trebuie să fie într-o anumită luptă, în competiție cu ceilalți. În caz contrar, nu vor exista progrese.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Umor, nu zeflemea”

Emisiune după emisiune, comedian după comedian, toată lumea încearcă să fie amuzantă, să ne facă să râdem. Dar ei nu trebuie să facă un drum lung pentru a face asta. Tot ce trebuie să facă este să găsească o problemă de actualitate, să invite o persoana cunoscută sau să vorbească despre o anumită persoană și să le treacă numele prin noroi, până când aceştia pierd orice strop de respect în ochii publicului.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

Mai mult decât orice, umorul mass-media este semnul ruşinii pentru societatea noastră. Iar ratingul în creștere pe care îl obține, dovedește doar că suntem din ce în ce mai răi. Adevărul este foarte simplu: dacă mi se pare amuzantă durerea altcuiva, atunci nu sunt o persoană bună. Este posibil să nu ne fie ușor să recunoaştem, dar dacă nu cunoaștem adevărul, nu ne vom schimba niciodată.

Batjocura nu este umor; doar varsă veninul în atmosferă și otrăvește aerul cu reaua noastră voință. Mai târziu, nu ar trebui să ne surprindă că nu putem avea încredere în nimeni, că ne este frică de toată lumea și că ne simțim singuri și deprimați. Am ajutat să construim această atmosferă exact cu propriile noastre minți viciate.

Nici media, care prezintă „divertisment” sarcastic nu ne este prietenă. Aceste spectacole ne îndoctrinează să fim cinici, mediocri și insensibili – exact opusul a ceea ce avem nevoie pentru a construi o viață fericită. Nu ar trebui să oferim acestor emisiuni ratingul pe care îl obțin și, cu siguranță, nu ar trebui să idolatrizăm gazdele de spectacole sau comedianții care își bat joc de oaspeții lor. Nu sunt prietenii noștri și nu au interesul nostru în minte. Cu cât ne fac să fim mai cruzi unul față de celălalt, cu atât ei profită mai mult și cu atât noi devenim mai nefericiți.

Adevăratul umor este un dar. Când te uiți la un animal de companie care face lucruri amuzante sau când copilul face chestii de bebeluși, este foarte amuzant și este un umor bun, deoarece provine din dragostea noastră pentru ei și chiar o crește. De asemenea, când umorul ne ajută să facem față greutăților, acesta este un adevărat cadou.

Putem folosi umorul chiar pentru critici constructive, dar mai întâi trebuie să ne asigurăm că iubim persoana pe care o vom critica și apoi să folosim umorul ca cel mai inofensiv mod de a face sugestii. Totuși, aici trebuie să fim foarte atenți, deoarece reaua noastra voinţă se bucură de oportunitățile de a „da sfaturi solide”, atunci când de fapt se străduiește să patroneze și să mustre.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→