Întrebare: Fiecare fenomen are propria rădăcină spirituală. Care este rădăcina spirituală a credinţei obişnuite, pământeşti, care este sub raţiune, fără confirmarea în raţiune?

Răspuns: Rădăcina spirituală a credinţei obişnuite, pământeşti, este frică de moarte, de extincţie.

Întrebare: Dacă nu ar exista moartea, nu ar exista nici credinţe diferite?

Răspuns: Desigur. De unde provin ele? Dacă am construi credinţa numai pe baza sentimentelor bune sau rele din această viaţă, atunci credinţele ar exista într-o formă diferită. Cea mai mare pierdere este pierderea vieţii. Pierderile mici din timpul vieţii ar crea credinţe şi religii puţin diferite.

Întrebare: Asta înseamnă că dacă o persoană se teme de moarte, înseamnă că este pregătită să trăiască pentru totdeauna?

Răspuns: Dacă ai oferi unei persoane oportunitatea de a trăi pentru totdeauna, iar aceasta s-o urmeze, atunci ai vedea cum s-ar simţi după câteva sute de ani. Este o stare teribilă, mai rea decât moartea, în timp ce fiecare zi este la fel.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/17/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot identifica munca Creatorului în relaţie cu mine? Se face direct sau prin oamenii din jurul meu?

Răspuns: Se face numai printr-un grup, deoarece această putere nu se manifestă nicăieri în mod direct. Exact cum electricitatea trebuie să se manifeste prin ceva anume, cum ar fi un motor electric, un electromagnet, cablurile electrice, etc., la fel este şi cu Creatorul, puterea dăruirii. Însă ce, prin cine şi în ce mod poate cineva să dăruiască? Pentru aceasta este nevoie de un material prin care El se va manifesta.

Aşadar noi construim un grup în care Îl putem identifica, descoperi şi măsură.

Întrebare: De exemplu, dacă cineva câştiga la loterie, asta înseamnă că a lucrat o anumită forţă ca el să câştige. Aici care este conexiunea cu un grup? Creatorul este cel care îi dăruieşte în modul acesta?

Răspuns: Cu siguranţă poţi spune că Creatorul a făcut asta, însă nu Îl poţi determina, defini sau descoperi. Noi vorbim despre cum să-L revelăm!

Întrebare: Deci nu pot spune că pot determina în sentimentele mele că El este cel care mi-a trimis un milion de dolari?

Răspuns: Nu, numai în senzaţii. Tu trebuie să-l revelezi în tot, în sentimente, în minte şi să determini în întregime toţi parametrii lui, toată atitudinea Lui şi a ta.

Întrebare: Se poate face doar prin societate?

Răspuns: Necesită o anumită platformă, o bază în care să se poată manifesta, iar tu vei putea să-L investighezi şi să înveţi despre El. Este la fel ca în orice ştiinţă. Fiecare forţă din lumea noastră trebuie descoperită că să ni se poată demonstra.

Întrebare: În ce maniera Creatorul este revelat prin societate?

Răspuns: În simţuri şi în emoţii. În măsura apropierii dintre noi începem să-L simţim. Şi, după aceasta, deja este posibil să măsurăm în ce mod lucrează în contrast cu aceste caracteristici egoiste, cum putem transcende ego-ul, să ne adunăm împreună şi în modul acesta să-I determinăm cantitatea şi calitatea.

Ceea ce înseamnă aceasta, este că vom descoperi o forţă care există în lumea noastră, însă care este diferită de forţele de care suntem conştienţi. Are nevoie de o substanţă unică pentru a fi revelată. Chiar şi atunci când Creatorul acţionează printr-o societate, tu nu-L vezi. Poţi doar să creezi o societate cu o caracteristică precum a Lui.

Unde altundeva ai putea face ca particulele egoiste să se conecteze în mod altruist, exact ca în natura Creatorului? Dacă oamenii egoişti vor vrea să se conecteze într-un mod altruist, atunci ei vor crea între ei condiţii prin care Creatorul va fi revelat. Aceasta este o lege absolut precisă a echivalentei dintre caracteristicile care există peste tot în lume şi în toate condiţiile, pe toate nivelele ştiinţei.

Întrebare: Cum este simţit Creatorul? Se simte ca fiind călduros? Este rece? Se simte în forma prieteniei şi a iubirii?

Răspuns: Totul depinde de modul în care îl descoperi. Este aşa cum electricitatea poate să răcească, să încălzească, să lumineze şi aşa mai departe. Raza senzaţiilor nu depinde de putere, ci de modul în care îl foloseşti.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/19/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este spus că Lumina este este în repaus şi în perfecţiune. Cât de plăcut este să simţi pefecţiunea? De ce perfecţiunea posedă o putere atractivă?

Răspuns: Pefecţiunea despre care vorbesc cabaliştii nu este ceea ce considerăm noi perfecţiune în lumea noastră. În Cabala, este vorba de calitatea dăruirii, să simţi ce simt alţii, să simţi dorinţele lor şi să le împlineşti.

Întrebare: Este posibil să îţi imaginezi că există în lumea noastă calitatea dăruirii?

Răspuns: Lucrând împreună într-un grup, putem ajunge la o stare în care să începem să îi simţim pe alţii cu ajutorul Luminii Superioare.

Nici măcar nu este vorba de alţii; ei sunt creaţi, de asemenea, pentru a exista ei înşişi şi a începe să simtă lumea superioară. Tot ce este în  jurul meu nu a fost creat ca eu să dărui. Nu este vorba de dăruire; Creatorul ar putea umple totul şi să dăruie totul.

Problema constă în a mă ajuta pe  mine să găsesc organe de simţ independente, pentru a simţi tot ce este în afara mea, nu înăuntrul meu. De fapt, tot ceea ce simţim trece prin maşina de filtrat egoistă a noastră şi ce rămâne după  filtrare se numeşte „această lume”, „lumea noastră”.

Pentru a simţi lumea din afara noastră, care există înainte de filtru, ni se dă un grup, iar noi trebuie să încercăm să lucrăm pentru el. În timpul unor astfel de încercări, Lumina Superioară acţionează asupra noastră şi noi începem să simţim ce este în afara noastră. Astfel, începem treptat să înţelegem o nouă dimensiune ce este mai înaltă decât egoismul nostru şi care este numită „lumea superioară”. Astfel, intrăm pe un tărâm complet diferit, unul al eternităţii şi pefecţiunii.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 19.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce trebuie să dispere într-un final umanitatea?

Răspuns: Din faptul că vrea să construiască o viaţă bună printr-o atitudine egoistă. Este imposibil. Umanitatea trebuie să dispere din cauza asta şi să aleagă o cale complet diferită.

Întrebare: Creatorul nu vrea ca noi să trăim bine?

Răspuns: Creatorul vrea să trăim bine, pe cel mai înalt, etern şi perfect nivel.

Întrebare: Pentru a face acest lucru trebuie să ajungem pe cel mai jos nivel? Până la urmă, în trecut, umanitatea a progresat într-un fel cu egoismul.

Răspuns: Umanitatea a progresat prin dezvoltarea ego-ului; aşadar, s-a simţit că este o creştere şi o dezvoltare. Acum, ego-ul s-a dezvoltat şi a ajuns la starea sa finală. Baal HaSulam a simţit foarte clar că aceasta este ultima generaţie, iar astăzi noi ne aflăm într-un proces de dezintegrare a egoismului. Este doar o chestiune de timp.

Sper că în 2018 vom descoperi incomoditatea completă a egoismului şi necesitatea de a ne ridica deasupra lui şi să descoperim o sursă complet nouă a existenţei – dăruirea.

Întrebare: Este vorba despre conştientizarea interioară?

Răspuns: Lumea nu se schimbă deloc. Asta a fost spus chiar şi în zilele lui Maimonides. Numai relaţiile reciproce dintre noi se schimbă.

Întrebare: Asta înseamnă că putem trăi 200 de ani şi că tehnologiile vor continua să se dezvolte?

Răspuns: Într-un final se vor schimba, însă numai ca rezultat al relaţiilor bune dintre noi, în schimbul celor egoiste din prezent. Apoi vom vedea o lume complet nouă. Aşa că, haideţi să ne direcţionăm împreună gândurile spre asta şi s-o vedem în acest an nou!

Din lecţia de Cabala în limba Rusă 12/24/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarca: Oamenii de ştiinţă americani şi englezi au depus un raport oficial către Academia Naţională a Ştiinţelor din Statele Unite, despre faptul că Pământul va deveni nepotrivit pentru a susţine viaţa până în 2200-2400, indiferent de scăderea estimată în creşterea populaţiei până în 2100.

Experţii indica spre pericolul schimbărilor climatice, de neevitat din cauza creşterii consumului de energie, care va continua chiar și cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. În plus, mai sunt şi alte riscuri globale. (Kathmandu Tribune) Urmând aceeaşi direcţie, Stephen Hawking, a sugerat recent căutarea unei noi case, în spaţiu, pentru umanitate. (NBC News)

Comentariul meu: Problema este că asemenea proiecte nu sunt reale. Oamenii sunt legaţi fără posibilitatea de scăpare de această planetă printr-un „cordon ombilical”. Suntem un singur întreg, suntem împletiţi cu ea printr-un număr infinit de fire şi nu putem funcţiona fără ea.

Însă să spunem, de exemplu, că ne mutăm pe Marte. Ce se va întâmpla apoi? O vom polua sau îi vom stoarce toate resursele, la fel cum am făcut şi cu Pământul. Şi pe lângă asta, ne vom confrunta cu probleme personale și sociale, pentru că prin schimbarea locului de reședință, noi nu ne-am schimbat natura. Deci, ce vom face? Vom rătăci de pe o planetă pe alta, pentru a scăpa de noi înşine? Nu va ajuta.

Noi aducem în jurul nostru moartea, deoarece asta este natura noastră. „Moartea” este egoismul care vrea să devoreze totul. Se bucură că distruge tot ce este împrejur. Noi nu vom supravieţui pe nicio planetă. Până la urmă, noi nu ştim cum să luăm în considerare natura globală şi legile sale de bază.

Luăm în considerare numai ceea ce este benefic şi convenient pentru noi. Chiar această atitudine este foarte distructivă pentru Pământ, deoarece otrăveşte sistemul planetar comun.

De fapt, încărcătura negativă a egoismului este cea care scutură noosfera. Dezechilibrul crescător din societate, dintre oameni, compromite echilibrul din tot. Ce ne pregăteşte viitorul? În cel mai rău caz, după ce vom trece prin cele mai grele suferinţe – până la iarna nucleară şi alte „delicii” anti-utopice” – noi vom realiza într-un final nevoia de a scăpa de egoism.

Oamenii, într-un final, se vor ridica deasupra naturii lor egoiste şi vor corecta acest Pământ, încetând să-l mai polueze şi să-l mai ruineze în tot felul de moduri. Până la urmă, Pământul are un potenţial de regenerare enorm. Se poate reface dacă oamenii încetează să-i mai facă rău și dacă acceptă legile naturii care stabilesc interacţiunea, armonia şi homeostaza.

Cu alte cuvinte, ridicându-ne deasupra egoismului, vom fi ca și cum ar fi pe o altă planetă, care vindecă rănile şi care se poartă faţă de noi cu bunătate. Apoi nu va trebui să mai plecăm nicăieri. Vom descoperi că, dacă renunţăm la iubirea de sine, totul va servi pentru prosperitatea noastră. Şi mai rămâne numai o singură întrebare: De ce să nu o facem chiar acum?

De pe KabTV „Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să cauți o soluție la nivelul următor, dacă ea este ascunsă? Cum putem identifica următorul nivel al acordului dintre noi?

Răspuns: Trebuie doar să investești eforturi în tânjirea după următorul nivel, iar Lumina Superioară va corecta totul.

Întrebare: ”Inteligența comună” care se naște într-un cerc este cumva limitată?

Răspuns: Este limitată numai de abilitatea de a ne apropia unul de altul, nu altcumva. Atunci când ne apropiem serios unul de altul, atingem inteligența Creatorului, care este caracteristica maximă a dăruirii și a iubirii și care se îmbracă în noi.

Întrebare: Cum ar trebui să reacționeze cineva la un participant din cerc, care este înclinat să pună la îndoială metoda atelierului, care vorbește de inutilitatea oamenilor care stau în jurul lui și consider ceea ce ei spun ca fiind prostii pe care nu vrea să le audă?

Răspuns: Înțelepciunea Cabala spune că trebuie să ”îi tocești dinții (egoismului)”. Dacă cineva obiectează la regulile generale pe care Cabaliștii ne-au ordonat să le respectăm, ar trebui să ne părăsească. Aceste reguli generale au existat de mii de ani; dacă nu vrea să le respecte, ar trebui să plece. Pe acest subiect nu avem ce discuta.

Întrebare: Care este principiul pe care îl folosești ca să alegi întrebările pentru atelier?

Răspuns: Știu aproximativ care este nivelul general al dezvoltării grupului mondial și dau membrilor grupului o sarcină care este la un nivel superior. Nu este decât un nivel, pentru că altfel întrebarea nu ar fi înțeleasă și i-ar pune între stare de depresie, care nu ar duce la rezultatul dorit. Membrii grupului trebuie să facă eforturi pentru a înțelege întrebarea prin conexiunea lor, care ar putea fi chiar răspunsul.

Întrebare: Motivul pentru care nu înțeleg textele Cabaliste este pentru că nu am investit suficient efort în grupul de zece?

Răspuns: Dacă nu înțelegi textele cabaliste, trebuie să le citești din nou și din nou, de multe ori, iar câteodată chiar să le copii, adaptându-le în tine cumva.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 22.10.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ne imaginăm o societate analoagă, integrală, atunci cum pot fi diferiți oamenii pe baza nivelului de responsabilitate socială?

Răspuns: Un sistem analog este un sistem comun, unde toate intrările și ieșirile sunt interconectate și definite astfel, încât nu există nicio diferență între ei. Au loc anumite reacții și întregul sistem se stabilizează, atingând o anumită stare. Acesta este un sistem analog integrat.

Oamenii diferă conform cu abilitățile lor date de natură: puterea gândirii și dezvoltarea ei, interacțiunea dintre ei, personalitatea și multe alte caracteristici. Totuși, nu ar trebui niciodată să forțăm pe cineva, ar trebui să îl ridicăm treptat. Este un proces foarte lung.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Ultima generație” din 20.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să înțeleg afirmația că ”Nu există rău în lume”, dacă în lume există numai rău? Istoria crudă și vicioasă a umanității, războaiele și trădările sunt dovada acestui lucru.

Răspuns: Tot răul din lume este răul meu, ceva ce nu pot echilibra cu binele. Răul există în mine! Este scris: ”Toți cei care condamnă, o fac prin propriile defecte”

Concluzia este foarte simplă: Dacă vreau să văd o lume perfectă, trebuie să mă perfecționez eu însumi. Vom descoperi că este cu adevărat așa, oricât de ilogic și nerealist ar părea. Tot ceea ce văd în jurul meu este reflexia mea. Atunci ce poate fi făcut atunci când este descoperit un asemenea rău? Trebuie să mă schimb eu însumi.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 12.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

04„Nu înghiţiţi Maror fără să le mestecaţi” înseamnă că trebuie să lucrăm la unitatea noastră cu o perseverență mai mare, în ciuda inabilităţii noastre de a ajunge la ea. Dacă în grup suntem de acord cu nevoia de a ne uni, atunci intrăm în Egipt.

Anterior nu am fost de acord ori nici măcar nu am discutat despre asta. În primul rând, frații lui Iosif îl neglijează și îl aruncă afară. Dar,apoi, apare o foamete şi cad de acord să se unească și apoi intră în Egipt.

La început ei trăiesc bine în Egipt, însă apoi încep să realizeze că sunt incapabili să se conecteze. „Şi copiii Israelului au suspinat din muncă”, deoarece ei nu au putut să realizeze nimic. Numai atunci „plânsetul lor s-a ridicat la Dumnezeu, din muncă”.

Acesta este înţelesul la „Nu înghiţiţi Maror fără să le mestecaţi”. Suntem obligaţi să „mestecăm” aceasta muncă şi să-i simţim toată amărăciunea şi greutatea, ca hreanul amar şi tare din care se face Maror. Din munca grea şi din eşecul nostru, ne înmuiem şi din disperare apelăm la Creator.

Noi începem să simţim captivitatea noastră numai după muncă grea şi din nevoia de a ieşi din ea şi începem să simţim că există o forţă care ne poate ajuta.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/20/19, Scrierile lui Rabash

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă începem să explicăm unui copil de 3 sau 4 ani despre problemele noastre de adulţi, evident că, în conformitate cu dezvoltarea sa mentală, psihologică şi spirituală, el va fi incapabil să le înţeleagă. Nu este interesat de ele şi acestea nu sunt incluse deloc în definiţiile sale.

În modul acesta citim cărţile scrise de Cabalişti; trebuie să încercăm să realizăm că nu înţelegem deloc ce ne spun.

Să spunem că citim articolul „În ceea ce priveşte iubirea de prieteni”, dar noi nu ştim ce sunt prietenii sau ce este iubirea. „Prieteni” în spiritualitate sunt părţile sufletului meu; cu toate acestea eu nu îi simt în modul acesta. Eu imediat încurc cuvântul „prieteni” cu prietenia obişnuită din această lume: cu cineva cunoscut, cu cineva cu care îmi place să-mi petrec o seară, ori cu care să călătoresc sau cu prietenii din copilărie.

Cu toate acestea, aici cuvântul are un sens complet diferit. Eu vreau să-mi revelez sufletul, partea eternă a realităţii, însă, până acum, eu am doar o existenţă temporară, iluzorie din lumea noastră imaginară, care nu există cu adevărat. Aşadar, trebuie să înţeleg că aceste cărţi vorbesc numai despre sufletul meu etern, care îmi apar în forma unor oameni speciali, cu care am fost adus împreună de către conducerea superioară, de reţeaua conexiunilor sfărâmate dintre noi.

Este necesar să formăm o reprezentare a unui asemenea sistem în noi înşine, deşi încă este imaginar, însă cât mai apropiat posibil de spiritual. În afară de asta, noi trebuie să definim cu precizie cine este „o persoană” în general, iar „prietenii” în particular şi ce este „iubirea de prieteni”? Prietenii nu sunt aceia cu care este plăcut să petrec timpul, să beau ceva, să iau masa sau să dansez, ori să studiez.

Prietenii sunt o conexiune spirituală specială, care nu este cu scopul de a-şi aduce plăcere între ei. Plăcerea este doar un mijloc. Dar, de fapt, iubirea de prieteni este atunci când toţi acţionează în locul celorlalţi. Asta este una din dificultăţile studiului Cabalei.

A doua dificultate este că percepem Tora ca pe o poveste despre lumea noastră: ca şi cum ar fi timp, mişcare şi spaţiu, care nu există în lumea spirituală. Aşadar, această „poveste” pe care o auzim din Tora, de asemenea, nu există deloc! Nu este nici Egiptul, nici exilul egiptean.

Nu ar trebui să-mi imaginez că acest lucru s-a întâmplat vreodată în lumea noastră. Tora nu descrie evenimentele istorice, ci secventa stărilor pregătitoare prin care au trecut Cabaliştii, pentru a obţine adevărata şi singura percepţie existentă a realităţii.

Aşa că şi eu ar trebui să-mi imaginez constant că nu studiez istoria, care s-a petrecut în vremuri antice, cu un grup de oameni care a fugit dintr-un loc în altul. Nu este vorba de asta, ci despre impresiile senzoriale ale unei persoane, regăsindu-se într-o stare pe care o defineşte ca exilul spiritual, exilul din lumea spirituală. Apoi este posibil să ne imaginăm ce este răscumpărarea şi dezvoltarea spirituală. Este vorba numai despre ceea ce se petrece într-o persoană.

În fiecare zi îmi doresc să mă separ din ce în ce mai mult de poveşti, de istorie şi geografie şi să mi le explic în interior, la nivel de simţire: a mea, ori a altcuiva care îşi doreşte să se dezvolte spiritual. Toate acestea se aplică numai în perioada dezvoltării spirituale a unei persoane. Aşadar „iubirea de prieteni” şi, în general, întreaga Tora ar trebui considerată numai în forma interioară și numai în relaţia cu dezvoltarea noastră.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala 3/6/18, lecţie pe subiectul: „Pregătire pentru Pesach”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→