Corpul nostru este compus din diferite părţi care sunt făcute şi operate în mod diferit. Dacă ne uităm la ele în mod individual, este dificil să înţelegem cum sunt conectate una cu alta inima, rinichii, plămânii, ficatul, creierul, cele cinci simţuri, memoria şi tractul digestiv.

Sunt complet diferite, iar principalul lucru este programul comun care le contectează într-un întreg şi stabileşte viteza şi funcţionarea fiecărei părţi, stabileşte conexiunea corectă dintre ele şi le permite să lucreze împreună într-o singură armonie.

Programul care combină toate părţile corpului se numeşte viaţă. El crează nivelul superior – conştiinţa noastră umană.

Trebuie să interacţionăm unul cu celălalt conform aceluiaşi principiu. Există grupuri diferite şi oameni diferiţi, iar în timp ce fiecare persoană îşi păstrează caracteristicile, interconexiunea trebuie să aibă loc deasupra individualităţii noastre. Vrem să descoperim programul universal care ne uneşte pe toţi într-un întreg. În acest fel vom descoperi Lumina Infinitului care ne sprijină şi ne conectează. Percepţia acestui program este revelarea Creatorului.

În afară de corpul nostru animal, noi simţim că mai există o persoană care trăieşte în noi – un nivel mai înalt. În acelaşi fel, atunci când ne unim unul cu celălalt, descoperim programul interconexiunii noastre, adică revelarea Creatorului creaturii.

Şi chiar dacă primim un impuls puternic către aceasta în timpul congreselor, putem face o muncă enormă de unitate în grup şi între grupuri în timpul pauzelor dintre congrese, pentru a aduce lumii acest mesaj, acest exemplu. De fapt, lumea începe deja să exeperimenteze această nevoie de a înţelege situaţia curentă.

Creatorul devine revelat între noi în întuneric. Îl foloseşte pentru a ne arăta faptul că ne lipseşte şi astfel noi să ne direcţionăm către El. Nu ne putem corecta altfel vieţile. El evocă acest lucru în noi prin criză şi sentimentul neputinţei, prin diferite senzaţii neplăcute. Altfel, cum am putea noi, egoişti, să aspirăm către El? Nu am putea fi în stare să îl descoperim în mod artificial, fără a avea nevoie cu adevărat de El.

Zi după zi, lumea devine mai adâncită în întuneric şi confuzie, pierzându-şi speranţa şi puterea şi pierzându-şi orientarea chiar şi în activităţile lumeşti. Asta devine reflectat în viaţa oamenilor obişnuiţi, făcând ca senzaţia de lipsă să se maturizeze în ei. La început, aceştia nu ştiu exact ceea ce le lipseşte, dar apoi realizează că au nevoie de încredere în ziua de mâine, de speranţă pentru viitor, de o garanţie a lucrurilor de care au nevoie în viaţa cea de toate zilele.

Acestea nu sunt revelaţii filozofice sau dezvoltări intelectuale teoretice. Acestea nu sunt lucruri care ne devin revelate nouă, oamenilor cu punctul în inimă, deasupra vieţii noastre obişnuite. Avem o căutare specială, una proprie Galgalta ve-Eynaim, vaselor de dăruire, acelea care vor să penetreze esenţa programului care ne conectează, care vor să simtă reţeau interconexiunilor noastre şi care vor să obţină legile care operează asupra noastră. Dar nu toată lumea aspiră către asta.

O persoană obişnuită are nevoie doar de înţelegerea că participă în proces datorită nevoii sale pentru hrană, pentru a-şi educa copiii, pentru a avea o pensie, sănătate şi siguranţă, şi pentru a-şi plăti facturile… În acest fel devine ea inclusă în marele program, în mod diferit faţă de noi. El are nevoie de lucrurile simple, familiare: să îşi facă o viaţă, să aibă un televizor în casă, să viziteze siteuri familiare, să aibă şi să crească copiii….

Aceşti oameni vor continua să trăiască exact în acelaşi mod în stadiul spiritual al dezvoltării lor, dar cu intenţia de a participa la afacerea comună împreunaă cu toată lumea. Altfel, ei nu vor fi în stare să îşi furnizeze aceste lucruri. Celulele din organism operează în acelaşi mod, primind programul de la creier.

Trebuie să le explicăm oamenilor ce se întâmplă şi să îi învăţăm specificaţiile comportamentului în noua lume, în timp ce se dezvoltă şi studiază printre noi. Practic, aceasta este realizarea sufletului.

Din lecţia a şaptea de la  congresul din Toronto  9/18/11

Filed under: Congrese | Add Comment →