Nici nu ne putem imagina faptul că, distanţa dintre mine şi Creator şi distanţa dintre mine şi aproape este la fel. Îi spunem celui care este aproape de  noi „aproape”, în timp ce acesta este la aceaşi distanţă ca şi Creatorul. La aceaşi distanţă!

Încearcă să ajungi la aproape nu fizic, ci interior şi vei descoperi acelaşi abis. De aceea subestimăm ceea ce ne-a fost dat. „Pai, de ce avem nevoie de aproape? Tot felul de figuri umblă pe aici…” Nu ne putem imagina că acesta este un indicator care ne arată exact atitudinea noastră faţă de ce este ascuns în natură. La fel cum Creatorul este în ascundere, la fel este şi prietenul.

Imaginează-ţi cât din acest abis dintre noi nu este încă revelat. Tot timpul adăugăm peste el, îl umplem cu ceva superficial, dar nici măcar nu vedem aceste imesn abis negru.

Totuşi, dacă lucrezi serios în grup, atunci, conform cu munca depusă, începi să înţelegi că trebuie să loveşti exact în acest punct; aici vei descoperi totul. Doar să nu uiţi că atunci când lucrezi la relaţia cu prietenii, lucrezi la relaţia cu Creatorul. Sfârşitul acţiunii trebuie să fie în El; atunci vom primi Lumina superioară.

Aceasta este diferenţa între metoda Cabala şi orice altă metodă, pentru că atunci când ajungem la sfârşitul acţiunii, îndreptând-o spre forţa superioară, primim Lumina superioară care ne schimbă. Principalul lucru este să nu uităm că toate acţiunile noastre sunt aţintite către a ajunge aproape de El, la această forţă superioară, la a deveni similar cu Ea, a ne dizolva în Ea, acţionând ca Ea, obţinând nivelul Lui, înţelegând şi conectându-ne astfel încât întreaga mea parte interioară este absolut egală cu El.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Munca interioara | Add Comment →