Noul meu articol pe Linkedin “Ce fel de preşedinte american merită Israelul”

Noi, israelienii, vrem întotdeauna ca președintele Americii să fie pro Israel și cu un motiv întemeiat. De zeci de ani, SUA au sprijinit Israelul în multe feluri – financiar, în arena internațională și cu ajutor militar. Acest sprijin nu a venit fără prețul său și SUA au avut întotdeauna cel puțin un anumit control asupra politicii externe a Israelului, dar nu există nicio îndoială că sprijinul Americii pentru Israel ne-a făcut mult bine.

Lumea privește Israelul cu disperare și deseori cu dezgust nu datorită conduitei noastre militare, ci datorită conduitei noastre unii cu alții. Dacă ne comportăm așa cum ar trebui să se comporte Israelul, făcând din unitate principala noastră valoare, atunci oricine este ales la 3 noiembrie va fi un președinte favorabil față de Israel, la fel ca toate celelalte națiuni. Se spune că evreii sunt deștepți. Sper că suntem suficient de inteligenți pentru a învăța din erorile noastre din trecut, astfel încât să nu mai avem nevoie să experimentăm un alt cataclism în cronicile dureroase ale națiunii noastre.

În mai puțin de o lună, America va vota pe acela care va fi președintele ei în următorii patru ani. Cred că acesta este un moment bun pentru a reflecta la ceea ce ne face demni de sprijin. Ce oferim lumii? De ce am stabilit statul Israel, la început? Este doar pentru a servi ca un refugiu sigur după Holocaust? Dacă ar fi așa, atunci sunt sigur că națiunile își regretă deja votul din 29 noiembrie 1947, când au susținut înființarea unui stat evreu.

Cred că pentru a merita sprijinul președintelui american și al oricărei alte țări, poporul Israel trebuie să fie la înălțimea numelui său. S-ar putea să vrem să fim ca toate celelalte națiuni, dar nu suntem. Nu provenim dintr-un singur clan sau trib; nu avem nicio afiliere biologică sau familială. Dimpotrivă, strămoșii noștri provin din clanuri și triburi din toată Semiluna Fertilă, care erau adesea ostili unii față de ceilalţi. Acești refugiați din propriile națiuni au devenit o națiune separată, deoarece aveau aceeași ideologie, aceeași idee spirituală că unitatea și iubirea față de ceilalți trebuie să depășească toate celelalte valori. Acesta este motivul pentru care am început oficial națiunea, numai după ce am fost de acord să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”.

Ne-am luptat cu angajamentul nostru de a ne uni, de-a lungul anilor noștri în deșert și am obținut suveranitatea, numai după ce am atins unitatea. Când unitatea noastră s-a dezintegrat, am fost exilați în Babilon. Când ne-am reunit sub amenințarea de distrugere a lui Haman, ni s-a dat încă o dată Israelul. Dar apoi am început să ne urâm reciproc până la punctul în care ne-am măcelărit și ne-am înfometat, în timp ce legiunea romană asedia zidurile Ierusalimului, iar asta ne-a făcut nevrednici să avem un pământ al nostru și am fost exilați până acum.

După al doilea război mondial, ni s-a mai dat o șansă de suveranitate. Dar dacă nu ne ridicăm la provocare, națiunile nu ne vor susține. Dacă nu găsim o modalitate de a fi din nou „ca un singur om cu o singură inimă” și nu dăm un exemplu de unitate lumii, națiunile nu vor vedea nici un scop ca noi să fim aici.

Dacă astăzi s-ar face un alt vot privind înființarea statului Israel, crede cineva că vom primi cele două treimi voturi favorabile? Indiferent de politica noastră externă, națiunile ne vor condamna, atât timp cât suntem un exemplu de beligeranță și diviziune internă. Lumea se uită la Israel cu disperare și deseori cu dezgust, nu din cauza conduitei noastre militare, ci din cauza conduitei noastre între noi. Dacă ne comportăm așa cum ar trebui să se comporte Israelul, făcând din unitate principala noastră valoare, atunci oricine va fi ales la 3 noiembrie, va fi un președinte favorabil față de Israel, la fel ca toate celelalte națiuni.

Se spune că evreii sunt deștepți. Sper că suntem suficient de inteligenți pentru a învăța din erorile noastre din trecut, astfel încât să nu mai avem nevoie să experimentăm un alt cataclism în cronicile dureroase ale națiunii noastre.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →