Dacă o persoană ar trăi numai pe cont propriu s-ar realiza pe sine și nimic mai mult, adică dacă egoismul nostru nu ar încerca să-i imite pe alții și să inventeze noi sarcini pentru sine, care îi sunt complet străine, atunci am fi fericiți și lucrurile ar fi simple pentru noi. Întreaga problemă constă în realizarea dorinţelor altora, pe care le adopt de la ei cu ajutorul invidiei și a dorinței de faimă și putere, iar aceste dorințe devin ale mele.

Acesta este progresul nostru înainte! Prin faptul că vreau ceea ce vor alții (brusc și eu mi le doresc), mă dezvolt. Dar aceste dorințe îmi sunt date pentru ca să pot simți pe ceilalți și să mă conectez cu ei, să le satisfac dorințele și să mă bucur de ei, și să nu le adopt dorințele pentru mine și să încerc să le umplu. În asta nu mă bucur niciodată și nu voi găsi niciodată împlinire.

Când adoptăm dorințele altora și începem să încercăm să le împlinim în interiorul nostru ca „eu vreau!” este momentul în care începem să ne săpăm locul în pământ.

Dacă aș face invers aș îndeplini aceste dorințe nu în mine ci în ceilalți, în forma pe care o au ei, în locul lor, atunci aș fi infinit de fericit! M-aș conecta cu toată lumea. Acesta este motivul pentru care mi-au fost oferite calitățile invidiei, geloziei, respectului, onoarei și a tuturor celorlalte, astfel încât să simt calitățile altora și să împlinesc acele dorințe în interiorul lor. Vedeți cât de simplu este totul?

Dar noi facem opusul. Acest „opus”, adică adoptarea calităților altora (invidie, gelozie) în interiorul nostru, „Ce au alții? Și cu mine cum rămâne? De ce nu?” Aceasta este o expresie reală a egoismului. Ne întoarce în direcția opusă scopului creației.

KabTV „Am primit un apel. Cum să folosiți alți oameni?” 22.12.2012

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →