Comentariu: Să presupunem că  cineva înțelege 100% că trebuie să vină la prietenii săi și să-i îmbrățișeze. Se apropie de ei, iar apoi apare în el un fel de blocaj. Nici măcar nu poate atinge acești oameni; nu este în puterea lui.

Răspunsul meu: Este o stare foarte bună! Frumoasa! Inteleg asta foarte bine!

Întrebare: Dar ce îl blochează și cum poate face ceva?

Răspuns: Este blocat de lipsa nevoii pentru aşa ceva.

Are nevoie de un șoc, de conștientizarea că nu va supraviețui fără prieteni. Ar trebui să fie într-o astfel de stare încât, dacă nu face acest lucru, atunci comportamentul său urâcios să fie dezvăluit, ceea ce îi va lovi mândria și va provoca o rușine arzătoare în fața tuturor.

Trebuie să ridice necesitatea acestei mișcări în sine ca o persoană care se agaţă de un fir de pai. „Nu ai nimic de care să te agăţi pentru că te îneci! Cum te va ajuta acest pai?” Dar el îl apucă. Acesta este sentimentul care îi lipsește. Nu există suficient simț al necesității! Mai mult încă, este necesitatea fără de care intervine moartea. El trebuie să se convingă în mod repetat de acest lucru.

Comentariu: Dar trucul egoismului este că găsește o grămadă de lucruri împotrivă.

Răspunsul meu: Este aceeași lumină care îți arată cât de mult încă nu ești pregătit să te conectezi cu ea.

KabTV „Am primit un apel. Atât timp cât eu sunt în viață, ei doar vor suferi…” 06.02.2012

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →