Noul meu articol pe Linkedin “Cei douăzeci de ani întunecați de la Conferința de la Durban”

Durban este un oraș portuar internaţional din Africa de Sud, un oraș plin de influențe din multe țări și cufundat într-un amestec de culturi diferite. Este un oraș al contrastelor: zgârie-nori moderni alături de zone urbane înconjurate de piețe, o promenadă împodobită cu palmieri alături de drumuri întunecate.

În ciuda abundenței și atmosferei multiculturale pe care acest oraș o poate oferi, numele „Durban” poartă cu sine o conotație amară pentru evrei. În special, cuvintele „Conferința de la Durban”. În urmă cu douăzeci de ani, în septembrie 2001, prima Conferință de la Durban, care trebuia să fie un eveniment de combatere a rasismului, discriminării și xenofobiei, a devenit rapid un îngrășământ puternic pe motiv de ură împotriva evreilor și în special a Israelului.

Este clar că semințele antisemitismului nu au început atunci, dar forul a accelerat și extins cu siguranță acuzațiile veninoase împotriva Israelului ca „stat apartheid”, a propulsat delegitimarea statului Israel și boicotul său ulterior prin mișcări globale precum BDS (Boicot, Dezinvestire și Sancțiuni.)

Aici a început noul antisemitism, iar tratamentul ostil împotriva evreilor și a Israelului a izbucnit din nou în toată forța. Sionismul a devenit de asemenea, sinonim cu rasismul, iar Holocaustul a fost descris nu ca o atrocitate care a vizat distrugerea evreilor europeni, ci drept justificare a „faptelor greșite ale Israelului”.

Pe 22 septembrie 2021, un eveniment care marchează a douăzecea aniversare a Conferinței de la Durban va avea loc la New York, ca parte a Adunării Generale ONU anuale, dar din păcate, nimic nu s-a schimbat în bine în ultimii douăzeci de ani. Sunt aceiași lupi în haine de oaie.

Și în acest an, când cel puțin 16 țări arată sprijin pentru Israel și boicotează evenimentul din cauza izului său antisemit chiar mai mult decât în conferințele anterioare – nu este un semn real al progresului. Nu cred nici o clipă că aceste țări tind să favorizeze statul Israel sau să fie empatice cu evreii oriunde s-ar afla.

Puteți cumpăra cu bani niște zâmbete false, dar lumea nu se va întoarce și nu se va schimba ca urmare a acestora. Este imposibil să se rezolve la conferințe fenomenul antisemitismului secular. Este posibil să ne adunăm, din conferință în conferință, dar în afară de bani și publicitate pentru a promova agendele politice sau pentru a marca faptul că am făcut ceva în acest sens, nu vor rezulta beneficii reale din astfel de evenimente.

Singura condiție pentru schimbare este conștientizarea de sine a poporului Israel și o nouă atitudine față de destinul nostru. Poporul evreu a fost fondat de o adunare de reprezentanți din diferite popoare, o compoziție de elemente diferite, dedicate în măsură egală unității și iubirii de ceilalți.

Antisemitismul este resentimentul națiunilor lumii față de noi. Ei simt că evreii dețin secretul pentru un viitor mai bun, dar că nu deschidem conducta pentru ca bunătatea să curgă către toate popoarele. În mod inconștient, lumea se așteaptă ca noi evreii să ne conectăm între noi, să fim uniți și să ajungem la un puternic sentiment de iubire pentru ceilalți. Dacă acționăm în acest fel, vom fi o lumină pentru națiuni, vom răspândi lumină și nu întuneric, iubire în loc de ură. Doar așa vom eradica ostilitățile împotriva noastră.

Misiunea noastră este să aducem metoda conexiunii  pentru a încuraja unitatea și considerația reciprocă. Dacă ne dedicăm acestei sarcini și ne conectăm deasupra diferențelor dintre noi, deasupra elementelor care ne separă, deasupra etniei și partizanatului care ne desparte din interior, atunci vom fi o națiune-exemplu pentru toate popoarele.

Chiar și un prim pas mic către unitatea dintre noi va trezi o forță de conexiune mai puternică, o forță supremă care este esențială pentru noi toți. Apoi, direcția se va schimba de la rău la bun. După cum este scris, „În fiecare generație ni se poruncește să întărim unitatea dintre noi, astfel încât dușmanii noștri să nu stăpânească asupra noastră”. Rabin Eliyahu Ki Tov, Cartea conștiinței.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →