De pe pagina de Facebook Michael Laitman din 14.06.2018

Cupa Mondială FIFA 2018 începe în această seară cu un meci între Rusia şi Arabia Saudită, începe o lună de victorii şi pierderi, care se va încheia cu o singură echipă, dintr-o singură țară, care va fi declarată campioana lumii la fotbal.

Fără îndoială este o lună plină de bucurie şi entuziasm pentru milioana de persoane din jurul lumii, care vor sta în fata televizoarelor lor cu plasmă, cu o bere în mână. Îmi aduc aminte când mă plimbam cu profesorului meu, Rabash, în apropiere de stadionul de fotbal Ramat Gan, el obişnuia să spună că este un loc respectabil deoarece oferă oamenilor o senzație a bucuriei şi a mulţumirii în viaţă.

Deci, pentru o lună, cupa mondială adaugă o atmosferă globală conştientă în umanitate, ajutând mulţi oameni de pe glob să se simtă cumva conectaţi, în timp ce toţi sunt lipiţi de ecranele lor, ca unul.

Dar în afara stadionului şi departe de camere, partea întunecată a acestui eveniment devine violentă. Drogurile, pariurile si mafia îşi joacă rolul din spatele scenei. De asemenea, apare ostilitatea, rasismul şi violenta extremă printre huligani. Şi nu uitaţi de miliardele de dolari implicaţi, împreună cu publicitatea, agenţii, politicienii şi multă corupţie.

Astfel, în acelaşi mod în care cupa mondială aduce umanitatea împreună, ea de asemenea reflecta blestemul umanităţii.

Dacă ne dorim cu adevărat că acest eveniment să facă bine umanităţii, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să scoatem din el motivul profitului. De exemplu, prin direcţionarea veniturilor spre cauzele sociale precum ajutorarea nevoiaşilor, în medicină sau educaţie.

Dar, de asemenea, se construieşte şi ostilitatea în competiţia în sine. Ei spun că a început în Grecia antică, cu scopul conexiunii dintre ţări, însă eu nu văd că acesta este scopul pe care îl serveşte astăzi.

Ideal, sporturile noastre ar trebui să angajeze competiţia pozitivă pentru a promova un simţ mai mare de unitate atât în jucători cât şi în spectatori, prin demonstrarea conexiunii şi prin practicarea colaborării. Ar trebui să fie o experienţă foarte educativă.

De exemplu, ce ar fi dacă echipelor li s-ar da o minge, iar scopul să fie să o menţină în aer, să o paseze în mod dinamic între toţi jucătorii? Ce ar fi dacă mulţimea ar aplauda succesul colectiv global, în loc de triumful naţiunii lor asupra altora?

Dacă am continuat și am dezvoltat acest tip nou de sport, am reușit să obținem câteva puncte majore pentru unitatea globală.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →