Noul meu articol pe Linkedin “Dacă vrem, vom avea independență”

În scurtul timp dintre 1948 și astăzi am construit statul Israel ca o țară puternică și prosperă, sub o presiune imensă și un bombardament constant. Cu toate acestea, nu am atins o stare în care să ne simțim stabili sau în siguranță pe acest pământ. Dimpotrivă. Zi de zi amenințarea crește atât din afara țării, cât și din interiorul ei și simțim cum în orice moment tot ceea ce s-a realizat cu sânge, transpirație și lacrimi se poate prăbuși și dizolva. Există o amenințare existențială constantă.

Incapacitatea noastră de a atinge siguranţa provine din felul în care ne-am adunat pe acest pământ. Am întemeiat această țară ca frați nevoiași, ca străini care au acceptat să locuiască pe acest pământ, știind că lumea este împotriva noastră și prin lipsa oricărei alte opțiuni. Din acest punct de plecare, astăzi suntem în pericol de a ne dezintegra și de a ne pierde independența.

Când ego-ul nostru învinge și ne divide, și o face întotdeauna, „frații în nevoie” nu mai sunt capabili să ne țină împreună. Fiecare ceartă dispare în loc să întărească apropierea, fiecare frecare slăbește în loc să întărească și să crească iubirea, până nu ne mai putem suporta. Iar vecinii alăturaţi granițelor noastre ne simt dezbinarea și ne lovesc.

Bunăstarea noastră depinde de pacea dintre noi. De aceea, de la bun început ar trebui să ne străduim să vedem unii în alții nu frați aflați în necazuri, ci frați. Punct. Ar trebui să dorim să ne ghidăm unii pe alții, să fim preocupați de bunăstarea celuilalt și să ne măsurăm constant în raport cu preocuparea noastră reciprocă: Am atins aceste idealuri? Dacă nu am făcut-o, va trebui să ne corectăm imediat greșeala.

Ar trebui să devenim o națiune care nu este mai puțin decât o familie. Doar un concept numit familie poate conține astfel de diferențe abisale și prin aceasta se poate transforma într-o națiune și mai puternică și mai de succes.

Independenta noastră depinde de un factor intern si acesta este voinţa noastră, dorința de a ne conecta peste decalaje. Conexiunea este puterea spirituală care ne-a fost inerentă de când strămoșul nostru Avraam a întemeiat națiunea prin diviziunea creată de ego-ul în creștere sau beneficiul pentru sine. Și nu folosim această putere pentru că nu vrem.

Această putere care poate locui între noi din dorința de iubire și îmbrățișare reciprocă este cea mai înaltă putere. Deoarece este potențial ancorată în noi, este suficient să ne asigurăm supraviețuirea aici. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Construirea unei clădiri adevărate necesită să o facem cu intenția corectă, adică să ne servească tuturor. În acest fel, nu numai că Israelul va fi cu adevărat construit, dar întreaga lume care se prăbușește va fi întărită.

Nu este nevoie de mult. Un mic compromis. Trebuie doar să încetez să-l văd pe evreul din afara mea ca pe un străin.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →