Medium a publicat noul meu articol “Fiind liber și independent ”

„Omul se naște liber iar peste tot se află în lanţuri” spunea la vremea lui Jean-Jacques Rousseau. Cine ne pune lanțurile care ne neagă libertatea? Aceasta este întrebarea. Este mediul sau noi înșine? Sau este doar natura vieții? Răspunsul depinde de profunzimea contemplației noastre.

Încă din copilărie, oamenii sunt obligați să facă tot felul de lucruri. Bebelușii se nasc, se hrănesc și cresc pe anumite căi, ca parte a dezvoltării lor. De exemplu, chiar dacă nu vor să primească medicamente, totuşi acestea li se dau. Apoi sunt trimiși la grădiniță, la școală. Trebuie să se trezească devreme, să se organizeze în grabă, să urmeze un program rigid toată ziua, să asculte lucruri care nu îi interesează neapărat și să-și facă temele. Pe măsură ce ne creștem copiii și îi pregătim pentru viață, ei nu au libertatea de a alege.

Pentru că un obicei devine a doua natură, nu avem impresia că suntem încătușați. Ne-am obișnuit cu granițele și condițiile care au fost stabilite și ne simțim liberi în aceste limite. În mod inconștient, lăsăm viața să ne conducă: studii, carieră, familie, statut, succese.

Există acei oameni pentru care se pune problema libertății și independenței. Pentru ce trăiesc de fapt? Care este esența și sensul vieții mele? Doar să cumperi o casă, o mașină, să mergi în vacanță din când în când nu pot fi tot ce există în viață. Chiar dacă ar fi o nouă descoperire a modului de prelungire a unei vieți sănătoase, mi-ar da asta un sentiment de libertate și m-ar face mai fericit? Acestea sunt marile întrebări cu care fiecare dintre noi se va confrunta în cele din urmă.

Nefericirea în esență, provine din conștientizarea că viața noastră este limitată și cu lipsuri, fără un obiectiv înalt și clar pe care să-l putem atinge. Exact acesta este sentimentul de sclavie, la propriu. Dacă în trecut oamenii încă reușeau să oprească întrebările interioare îngropându-se în tot felul de misticisme și religii, astăzi acest lucru funcționează din ce în ce mai puțin. Nu mai are un scop.

Sunt cei care cred că a fi liber înseamnă a fi independenți și fără nicio dependență de ceilalți. Este chiar posibil așa ceva? Pentru că fie că sunt angajat sau independent, antreprenor, angajat junior sau executiv, sunt încă dependent de mulți factori care mă limitează.

Și dacă aș putea scăpa de toate limitările și dependențele față de ceilalți pe o insulă pustie, stând pe o plajă care îmi aparține numai mie, singur, aș fi definit ca liber? La urma urmei, în fiecare moment ar apărea noi dorințe în mine forțându-mă să le urmăresc și să le împlinesc cu orice preț.

Așadar, pe măsură ce ne adâncim în chestiunea libertății, descoperim cât de vagă este noțiunea. Viața însă, are propria ei dinamică și evoluăm de la an la an. Mai devreme sau mai târziu, chiar dacă toate nevoile noastre materiale ar fi deja împlinite și ar fi din belșug peste tot în lume, întrebarea „pentru ce trăim?” ar veni să ne bântuie.

În cele din urmă, fiecare dintre noi va descoperi că libertatea personală poate fi atinsă doar prin construirea unui nou tip de relație între noi: relații reciproce bune, nelimitate. Evoluția ne îndreaptă pe noi, rasa umană, către o conexiune atât de integrală și în cadrul acestei conexiuni vom descoperi un tip complet nou de viață pentru noi înșine.

Asemenea copiilor care aleargă prin casă în abandon vesel lângă mama lor, despre care știu că va avea grijă de ei și le va pregăti tot ce este bun pentru ei, un sentiment de libertate va crește în noi pe măsură ce dezvoltăm iubire și apropiere în relațiile dintre noi. Va crește o siguranţă că nu va trebui să mă apăr împotriva ta și tu împotriva mea; inima mea va fi deschisă pentru tine și a ta pentru mine.

Legătura umană autentică a grijii și considerației reciproce ne va elibera din a ne îngriji de noi înșine și ne va scăpa de stres, probleme și lupte. Puterea iubirii și a dăruirii va umple întreaga creație, iar aceasta este forța integrală care conectează toate părțile naturii într-o țesătură minunată fără petice pentru o existență împlinită în cele din urmă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →