Noul meu articol pe Linkedin “Lupta fără speranță a Israelului împotriva terorismului”

Recent am aflat că guvernul SUA și Autoritatea Palestiniană și-au reluat discuțiile economice după o pauză de cinci ani. Potrivit Departamentului de Stat, discuțiile se vor învârti în jurul dezvoltării infrastructurii, accesului la piețele americane, reglementărilor SUA, comerțului liber, problemelor financiare, energiei regenerabile și inițiativele de mediu. În Israel, unii oameni sunt îngrijorați de faptul că fondurile nu vor ajunge la obiectivele lor declarate, ci pentru a finanța activități teroriste, în timp ce alții speră că un nivel de trai mai ridicat pentru palestinieni le va reduce înclinația spre terorism. Cred că terorismul provine din ură și din scopurile politice ale celor care îl promovează. Prin urmare, mai multe sau mai puține resurse nu vor avea niciun efect asupra intensității sau frecvenței sale.

Priviţi la Iran, Siria, Liban și toate guvernele din Orientul Apropiat și Mijlociu. Pentru ei, terorismul este un instrument, un mijloc de a câștiga putere și de a-și atinge obiectivele. Palestinienii sunt pioni care trebuie sacrificați atunci când circumstanțele îl fac avantajos. Pentru liderii din Orientul Mijlociu, terorismul este un mijloc legitim de a face presiune pe rivali și inamici, o modalitate de a obține controlul. Este o afacere murdară, la fel ca și afacerea de a-l finanța.

Cât despre Israel, noi nu putem da vina decât pe noi înşine, deoarece diviziunea noastră internă ne slăbește și ne încurajează dușmanii. Există un singur lucru pe care îl putem face pentru a ne proteja: consolidarea coeziunii noastre, a unității sociale, responsabilitatea reciprocă și solidaritatea.

În loc să ne îngrijorăm fără rost pentru ceea ce fac alții, ar trebui să reaprindem spiritul de conexiune între noi. În caz contrar, „vecinii” noștri ne vor alunga în curând. Regulile sociale ale Statului Israel trebuie să fie cele care ne-au călăuzit până la ruinarea Templului: responsabilitate reciprocă și solidaritate. Când Maimonide subliniază în mod repetat în comentariile sale despre Mishnah că „Tot Israelul sunt prieteni”, el nu vrea să o spună ca o metaforă, ci să afirme baza națiunii noastre. Fără ea suntem străini care nu au loc pe acest pământ, deoarece nu suntem o națiune.

Singura lege care ar trebui să se aplice în statul Israel este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Întrucât încă nu putem trăi prin ea, ar trebui cel puțin să ne străduim pentru asta. Progresul nostru către aceasta va justifica prezența noastră aici.

Când ne străduim pentru unitate și coeziune, suntem „o lumină pentru națiuni”. Când ne certăm și ne defăimăm unii pe alții, răspândim otravă și venin în întreaga lume, lucru pentru care atunci lumea ne urăște.

Putem face orice guvern sau regim ostil să se comporte favorabil față de noi sau invers. Nu trebuie să convingem pe nimeni să ne accepte. Tot ce trebuie să facem este să lucrăm la unitatea noastră internă. Exemplul pe care îl vom da ne va câștiga recunoașterea lumii și va face prezența noastră în țara noastră binevenită în ochii lumii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala | Add Comment →