Noul meu articol pe Linkedin “Natura face un hiatus”

Un nou an este un moment excelent pentru reflectare. Aceste zile, pe măsură ce începe un nou an conform calendarului ebraic, cred că ar trebui să reflectăm la ceea ce a însemnat Covid-19 pentru noi, ca societate. Unde mergeam? Până la izbucnire chiar, tensiunile internaționale crescuseră la astfel de niveluri, încât toată lumea a fost tacit de acord că va izbucni un uriaș război. America vs. China, Rusia vs. America, Coreea de Nord vs. America, Pakistan vs. India (ambele puteri nucleare), conflictele regionale și globale amenințau să izbucnească în întreaga lume. Virusul a forțat totul să se oprească. Ne-a dat o pauză, o șansă de a ne redirecționa.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au lovit anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine.

Coronavirusul ne-a arătat, de asemenea, cât de repede se recuperează natura dacă o lăsăm în pace. Timp de câteva săptămâni, am asistat la o recuperare a faunei sălbatice pe care nu am mai văzut-o până acum, și pe care nu o credeam posibilă. Dar, de îndată ce restricţiile au fost ușurate, ne-am reluat lăcomia, de parcă am fi spus „Natura poate aștepta”.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au atins anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine. Orice vătămare a provocat dezastrele, acestea sunt mult mai mici decât ceea ce am avea, și ne-am provoca nouă înşine prin înstrăinarea noastră totală și atitudinea abuzivă față de natură și față de oameni. Eram la un pas, iar natura ne-a tras înapoi de la marginea prăpastiei.

Sper că nu ne va lăsa să mergem din nou acolo și sper că vom înțelege în cele din urmă că trebuie să ne oprim și să ne gândim la viețile noastre. Natura ne-a oprit cursa de șobolani, dar trebuie să ne întrebăm de ce. Dacă facem asta, atunci putem construi împreună o viață grozavă. Dacă nu o facem, atunci fie natura va continua să ne împiedice prin lovituri din ce în ce mai dureroase, fie ne vom distruge noi înșine și o mare parte a planetei, împreună cu noi.

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism | Add Comment →