Noul meu articol pe Linkedin “Puneţi liderii în pielea voastră ”

Am postat recent răspunsul meu la un e-mail primit despre rugăciune. Primesc multe e-mailuri, iar în aceste zile multe dintre ele se referă la războiul din Ucraina. Un alt e-mail pe care l-am primit despre război a venit de la un bărbat pe nume Vladimir. Nu-i cunosc naționalitatea, dar situația lui este universală. El a scris: „Dragă Michael Laitman, aș dori să vă împărtășesc că am încercat să mă pun în pielea prietenului meu. Fiul lui luptă în război. După cinci minute, am intrat într-o stare de șoc. Am ținut telefonul în permanență la vedere și mă temeam de fiecare dată când suna sau vibra, că ar putea fi cineva care îmi dă cea mai proastă veste. Mâinile mele se simțeau grele ca plumbul, iar viața devenea pauza dintre sunetele telefonului. Spuneţi-mi, în ce fel de lume trăim? De ce ni se dă asta astăzi?”

Răspunsul meu pentru Vladimir a fost simplu: Ni se oferă această situație oribilă, astfel încât o vom experimenta și vom putea decide cum vrem să trăim. Noi suntem cei care am construit realitatea astfel. Prin urmare, în ciuda durerii este și responsabilitatea noastră ca un colectiv, să o facem mai bună.

Un lucru care ar funcționa este dacă i-am pune pe „managerii” lumii noastre în această situație. Dacă ar experimenta aceeași frică pentru familiile lor ca și noi, chiar dacă doar pentru o săptămână, atitudinea lor s-ar schimba. Dacă și ei s-ar teme de sunetul telefonului așa cum ne temem noi, ar înțelege mult mai bine ce înseamnă războiul pentru cei care chiar îl experimentează.

Oamenii care simt această anxietate devin mai responsabili. Când copiii tăi sunt în pericol, este o altă poveste decât atunci când copiii tăi sunt sănătoși, departe de război și îi trimiți pe copiii altora pe câmpul de luptă.

Dacă ar fi așa, ar face tot ce le stă în putere pentru a evita un război. Factorii de decizie care au copii în prima linie gândesc diferit de cei care nu au copii acolo; ei sunt mult mai dispuși să contemple și să acționeze în slujba interesului publicului, mai degrabă decât să-și caute propria glorie și prestigiu.

Prin urmare, dacă m-ai întreba ce sfat să dau, acesta ar fi sfatul meu pentru a pune capăt rapid războiului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →