Noul meu articol pe Linkedin “Răspunsul este clar dacă punem întrebarea corectă”

Până la urmă, ceea ce își dorește toată lumea este să aibă o viață bună. O viață bună înseamnă mai mult sau mai puțin același lucru pentru toată lumea: un loc decent în care să trăiești, mâncare pe masă, sănătate bună, educație pentru copii și cel mai important, certitudinea unui mâine luminos. Când ne întrebăm ce ne împiedică să ducem o astfel de viață, pentru majoritatea oamenilor este clar că numai ego-ul nostru sub toate formele sale – mândrie, tiranie, exploatare, agresiune, cruzime – ne împiedică să ducem o viață bună. Cu toate acestea, în loc să ne întrebăm cum să ne depășim ego-ul, noi ne întrebăm cum să ne protejăm de ego-urile altor oameni în cel mai bun caz, sau mai rău, cum ne putem impune propriile ego-uri altor oameni.

Există un motiv pentru care nu ne punem întrebarea evidentă: Cum depășim singurul obstacol în drumul nostru către fericire? Lucrul care ne obstrucționează și anume ego-ul, ne distrage atenția prin a vedea alte lucruri sau alți oameni ca fiind problema. Dar dacă ne ridicăm deasupra sentimentelor și gândim logic doar o clipă, ne vom da seama că dacă ne-am simți apropiați unul de celălalt, dacă ne-am simți mai degrabă ca o familie decât ca dușmani, nu ne-am lupta unul împotriva celuilalt.

Trucurile pe care ego-ul ni le joacă nu sunt nimic nou. De mii de ani, ne-a pus unul împotriva celuilalt. De mii de ani ne ucidem, ne exploatăm, ne abuzăm unii pe alții și ne bucurăm de durerea aproapelui nostru. Nicio altă ființă nu face asta, doar oamenii, pentru că numai oamenii posedă șarpele interior numit „ego”.

Societățile trecute nu au fost la fel de veninoase ca ale noastre de astăzi. În unele cazuri au trăit cu adevărat ca o familie. Dar ego-ul nu rămâne static; intensifică și otrăvește totul pe cale. Omenirea a încercat toate opțiunile. S-a încercat extrema stângă și extrema dreaptă, capitalism și socialism, anarhie și ordine rigidă, monarhie, democrație, teocrație, iar lista poate continua. Nimic nu a funcționat și nimic nu va funcționa atât timp cât ego-ul ne guvernează mintea și inimile.

În timp ce omenirea a fost implicată în lupte neîncetate, un bărbat care a trăit cu aproape 4.000 de ani în urmă, a pus întrebarea corectă: Cum poate omenirea să învingă ego-ul din inimile noastre? Răspunsul pe care l-a găsit l-a făcut atât de fericit încât și-a dat seama cum să ajute omenirea, încât a început să-l răspândească oriunde mergea. Numele acelui om este Avraam, iar mesajul pe care l-a transmis întregii omeniri a fost că în loc să încercăm să învingem ego-urile altor oameni sau chiar propriul nostru ego, trebuie să ne concentrăm asupra pozitivului, pe cultivarea conexiunilor non-egoiste.

Avraam care a devenit cunoscut drept „omul milei”, datorită ideii sale noi, a început să adune adepți care au înțeles că are dreptate. Presat de autoritățile egoiste din țara sa natală Babilon, Avraam a plecat și s-a îndreptat spre Canaan. Pe parcurs, a acumulat mai mulți adepți care au văzut frumusețea din ideea lui. Nu erau o națiune, cel puțin nu încă; erau o mulțime de oameni care simpatizau cu ideea învăţătorului lor. Abia când au început să pună în aplicare metoda lui Avraam între ei, cultivând grijă și considerație în loc de înstrăinare și egoism, au început să formeze un mod de unitate nemaivăzut până acum.

Prin unitatea lor, acești oameni au descoperit ceva ce oamenii nu știau înainte: totul este conectat. Pentru că au adăugat naturii lor egocentrice elementul dăruirii, au putut simți că totul în realitate nu numai că primește, ci și dăruiește către orice altceva. În acest fel, au înființat o societate echilibrată și armonioasă care a devenit un model pentru restul lumii. Acea societate a devenit cunoscută drept „poporul lui Israel”.

Cu toate acestea, ei nu și-au păstrat solidaritatea. Ego-ul lor a continuat să crească pe măsură ce ego-ul a crescut în fiecare persoană, așa că în cele din urmă și ei au cedat în fața lui. Cu toate acestea, moștenirea lui Avraam a rămas în ei și foarte puțini dintre ei au păstrat vie acea învățătură în cărți și prin profesori.

Astăzi, această înțelepciune se deschide către întreaga lume, deoarece lumea și-a epuizat opțiunile. Eforturile zadarnice de a găsi o modalitate de a ne depăși ego-ul au deschis mințile oamenilor către o înțelepciune a conexiunii care nu încearcă să suprime ego-ul, ci să sporească conexiunea. Profesorul meu RABASH precum și tatăl său Baal HaSulam au fost astfel de profesori iar eu fac tot posibilul să le fac învățăturile accesibile în orice limbă și în orice loc. Astăzi, suntem gata să punem întrebarea corectă: Cum să ne depășim ego-ul? Astăzi, ego-ul nu va mai putea să ne ademenească în ideologii false care nu duc nicăieri, decât la mai multă suferinţă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →