Noul meu articol pe Linkedin “Războaiele vaccinurilor ne arată că nu am învățat”

În timp ce națiunile care au avut acces la vaccinurile Covid-19 s-au grăbit să-și inoculeze cetățenii, alții au privit neputincioși cum virusul face ravagii în țările lor. Între timp, așa cum am spus că se va întâmpla (verificați postările mele despre acest subiect datând de la începutul pandemiei), s-au dezvoltat noi tulpini, iar țările care au crezut că au văzut deja ce este mai rău se regrupează sau se gândesc să reinstaureze blocaje și alte restricții asupra adunărilor.

Chiar dacă țările ar fi putut furniza vaccinuri altor țări, ele nu au făcut-o. Mai rău încă, unele guverne ar putea oferi oamenilor lor vaccinuri, dar au ales să nu facă acest lucru din motive politice. Aceste războaie implicând vaccinul arată că nu am învățat nimic și ca rezultat, va trebui să învățăm o altă lecție și probabil una mai dureroasă.

După cum am scris de nenumărate ori de la începutul pandemiei, virusul nu va renunța până când nu ne schimbăm relațiile. Răutatea noastră unul față de celălalt este sursa sa de energie. Aceasta este ceea ce îl menține, suferind mutaţii pe măsură ce călătorește din țară în țară și devine din ce în ce mai contagios, astfel încât vaccinurile care înainte ofereau imunitate de turmă să nu mai facă acest lucru.

Dar în loc să învățăm, ne comportăm ca niște copii care au fost trimiși în camerele lor (blocajele) ca pedeapsă, pentru a ne gândi la ce am greșit. Cu toate acestea, în loc să tragem concluziile necesare și să recunoaștem că ne-am purtat greșit unul față de celălalt, așteptăm înlăturarea pedepsei astfel încât să putem ieși din nou, să ne jucăm și să ne luptăm unul cu altul, ca înainte. Nu vom mai avea voie să facem asta. Vom fi nevoiți să ne regândim viețile, valorile, relațiile și scopul vieții noastre în ansamblu.

Poate cel mai bun exemplu al prostiei comportamentului nostru este modul în care ne ocupăm de eforturile de vaccinare. În primul rând, în loc să lanseze un efort global coordonat pentru a dezvolta un vaccin, numeroase companii din numeroase țări au lansat cercetări independente și au concurat unul împotriva celuilalt. În mod clar, vaccinul ar fi putut fi dezvoltat pentru o fracțiune din cost și prin urmare, ar putea costa o fracțiune din ceea ce costă acum. Acest lucru l-ar face disponibil la nivel mondial și finanțarea unui program mondial de vaccinare nu ar fi o problemă.

În al doilea rând, acum că unele țări au vaccinuri, fie le păstrează pentru ele, fie le vând cu un profit uriaș. Se pare că, în timp ce întreaga omenire luptă împotriva aceluiași dușman, se duce o luptă cu armate care luptă una împotriva celeilalte în timp ce luptă cu dușmanul comun. Acest lucru oferă virusului timp pentru a genera noi tulpini care sfidează armele existente și face ineficiente eforturile umanității de a lupta împotriva lui. Pe scurt, nu pierdem războiul împotriva virusului Covid pentru că este atât de letal sau infecțios, ci îl pierdem pentru că suntem atât de divizați.

Această diviziune ne va costa greu, cu mai multe pierderi de vieți omenești, cu mai multe crize economice și cu mai multe perturbări ale vieții noastre. Cu cât aflăm mai repede că nu Covid este problema mea, problema ta sau problema lor, ci problema noastră, problema tuturor, cu atât mai repede vom găsi o modalitate de a pune capăt pandemiei. Și odată ce vom învăța cum să cooperăm împotriva Covid, sperăm că vom învăța că așa ar trebui să acționăm de aici înainte în ceea ce privește toate problemele noastre, întrucât astăzi, în satul global, fiecare problemă este problema tuturor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara | Add Comment →