În scopul de a obţine o idee uşoară despre diferenţa dintre corporalitate şi spiritualitate, imagineaza-ti că lumea este un magazin unde intri sa cumperi ceva pentru tine. Şi lângă tine este un magazin pentru nou-născuţi, unde intri sa cumperi ceva pentru bebelusul tau.

Este clar ca te vei simti complet diferit în acel magazin şi vei avea o atitudine complet diferita fata de achiziţii.  O vei face cu gandul de a darui. Te vei gandi doar la a-l face pe celalalt (copilul) sa se simta bine, deoarece, prin natura, il  iubesti mai mult decat pe tine. Vei alege întotdeauna ceea ce acesta are nevoie, cu această intenţie, indiferent ca sunt scutece sau lotiune pentru belebusi. Totul va fi destinat numai pentru copil şi cum să-i dai cel mai bun lucru posibil.

Poate că vei fi în stare să gândesti aşa despre altcineva decat copilul tau, cum ar fi prietenii tăi, întreaga societate, sau chiar toată omenirea, sau poate chiar si în legătură cu Creatorul. Acest lucru depinde de înălţimea atitudinii tale fata de altii.

Aceasta este diferenţa dintre a lucra pentru binele tău şi a lucra pentru alţii. E doar greu pentru noi să înţelegem ce înseamnă forta credinţei, care ne permite să simţim importanţa şi necesitatea de a ne gandi, nu la noi înşine, ci la alţii, ceva ce nu am mai făcut înainte. În lumea noastră există exemple despre aceasta, dar sunt egoiste şi ne pasă de aproapele nostru numai atunci când simţim că avem nevoie de el.

Deci, cum putem face acelasi lucru, dar împotriva egoismului nostru, mai presus de el, şi sa construim atitudinea noastră faţă de aproape prin anularea constantă a sinelui nostru? Noi putem înţelege acest lucru atunci când vine vorba despre oamenii apropiati. Dacă îi iubim, atunci simtim placere, chiar limitandu-ne pe noi înşine de dragul lor. Acesta este modul în care se măsoară forţa iubirii şi a daruirii noastre: prin cat de mult le daruim şi avem grijă de ei.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08 /11//11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →