Întrebare: În înțelegerea general acceptată, iubirea înseamnă răsfăț. Cum putem vorbi despre a-ți iubi aproapele dacă eu, în esență, îți cer să nu te mai iubești pe tine însuți, iar asta seamănă mai mult cu ura? Cum să ieșim din acest paradox?

Răspuns: Nu trebuie să încetezi să te iubești pe tine însuți.

Întrebare: Dar Rabaş spune că o persoană trebuie să ajungă la ură de sine.

Răspuns: Va veni treptat. După ce iubești nu numai zece, ci în general toți oamenii, vei descoperi că te tratezi cu indiferență.

Întrebare: Adică nu ar trebui să te străduiești pentru ură?

Răspuns: Sub nicio formă nu poate exista nicio ură.

Întrebare: Unii oameni inițial nu se plac pe ei înșiși. Cum ar trebui să-i abordăm pentru că au dreptate în legătură cu ceva?

Răspuns: Nu, greșesc. O persoană trebuie să se iubească pe sine și să-i iubească pe toți ceilalți, să-și compare atitudinea față de sine cu atitudinea lui față de ceilalți și să încerce să fie asemenea.

Întrebare: Există o abordare conform căreia, pentru a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți, trebuie mai întâi să te iubești pe tine însuți. Este corect?

Răspuns: Adevărat, dar adevărul este că, dacă acum dezvălui iubirea pentru tine însuți, nu vei avea puterea să-ți iubești aproapele. Prin urmare, este mai bine să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți și apoi să compari iubirea pentru tine însuți cu iubirea pentru aproapele tău.

Din Lecția zilnică de Cabala 22/07/24, Scrierile lui Rabaș – Art.270 – “Oricine cu care spiritul poporului este mulțumit – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →