Întrebare: În lumea noastră, omul se naște, se dezvoltă, devine adult și are proprii copii. Dar când un om traversează Machsom, se construiește el pe sine, sufletul său, dincolo de acesta?

Răspuns: Da. El alege deja: dacă „mănâncă” de la mamă sau nu, dacă să fie mai aproape de ea sau nu; face lucrurile independent și învață de la ea.

Comentariu: În lumea noastră, omul moare în cele din urmă.

Răspunsul meu: În spiritualitate, el moare la gradul său actual pentru a urca la gradul următor. Nu există moarte acolo, așa cum există în corpul nostru corporal.

El se ridică la gradul următor, iar după aceea, gradul său anterior moare. Pare să dispară de sub guvernarea sa rigidă. El începe să lucreze cu noi calități, cu noi zece Sfirot. Trecutul rămâne sub el; nu mai este nevoie de el.

Întrebare: Deci, a te naște și a muri este ca trecerea printr-un punct din inimă până la o corectare completă?

Răspuns: În spiritualitate, pe măsură ce trecem prin 125 grade, murim la fiecare dintre ele și ne naștem din nou la gradul următor.

Ce înseamnă „murim”? Tocmai am terminat lucrul la gradul anterior și acum sunt ca și cum m-aș fi născut ca un om nou. Mă trezesc și simt că au apărut noi calități în mine. Încep să percep lumea într-un mod nou. Acest lucru mi se întâmplă în mod clar.

Atât nașterea, cât și moartea sunt de dorit! Eu însumi le trezesc în mine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Naștere și moarte”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →