Întrebare: În articolele lui Rabaş, se spune că pe de o parte prietenii ar trebui să fie egali cu mine, apoi mă pot uni cu ei. Pe de altă parte trebuie să-l văd pe același prieten ca fiind egal cu mine și altă dată mai presus decât mine. Când și cum este reglementat acest lucru?

Răspuns: În măsura în care o persoană poate combina aceste două abordări în sine, ea face asta. Totul se echilibrează reciproc. Un prieten se relaționează cu mine așa cum eu mă raportez la el și amândoi ne unim și ne îndreptăm către Creator.

Comentariu: Nu este clar de unde găsești energia pentru asta. Învățătorul dvs. Rabaş scrie că, deși nu avem nicio poruncă să ne iubim copiii, din natură există o iubire firească pentru ei; altfel nu ar exista continuarea speciei. Dar aici, se dovedește că trebuie să facem niște acțiuni nefirești.

Răspunsul meu: Da, aceste acțiuni nu sunt naturale și puțini oameni au capacitatea, impulsul și înțelegerea de a le îndeplini.

Întrebare: Deci de unde obținem energia pentru a le executa?

Răspuns: De la prietenii care au de la început o anumită înclinație spre asta. Aceștia sunt indivizi care au această înclinație. Dacă se adună sub îndrumarea unui instructor sau professor, care să îi direcționeze corect spre unitate, ei se conectează într-un singur grup și în acest fel avansează.

Din KabTV „Cabala practică”, 11/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →