Comentariu: Există momente când omul știe clar ce își dorește. Să presupunem că își dorește o mașină roșie sau o casă din cărămidă cu trei etaje și tinde spre asta.

Apoi, există momente când el simte ceva în interior, dar nu înțelege exact ce este. Există un fel de formă abstractă.

Răspunsul meu: Nu contează. Ei încă își doresc. Încă se întind după ceva și asta îi ajută să crească.

Cum urmărim ceva în copilărie? Știm cu adevărat la ce tindem? Suntem împinși înainte, înainte și înapoi, deschizând lucruri, aruncându-le, rupându-le, construind, așezându-le și așa mai departe. Urmăriți doar ce fac copiii mici. Așa se dezvoltă. Urmați-le exemplul.

Întrebare: Dar care este modul corect de a urma exemplul unui copil? Aparent, poți face totul, dar totuși să procedezi în mod greșit.

Răspuns: Dar nu ești un copil mic. Trebuie să te analizezi pe tine și scopul tău cu precizie. Cu cât scopul tău este mai înalt, mai etern și mai perfect, cu atât este mai detașat de simpla existență animalică și cu atât devii mai uman. Trebuie să-ți stabilești un obiectiv și să-l dorești cu adevărat. Cum altfel? Dacă mă trezesc dimineața și nu-mi doresc nimic, atunci ce fel de om sunt? De aceea am un program pentru ziua respectivă și trebuie să îndeplinesc totul: să răspund la întrebări pe blogul meu, să pregătesc materiale, să apar într-o emisiune, să țin o lecție și așa mai departe. Aceasta este datoria mea și nu pot să mă sustrag de ea.

Dar dincolo de asta, există un alt program intern pe care trebuie să-l îndeplinesc: să lucrez la anumite calități, la anumite valori, să fac clarificări și să mă aduc la o anumită stare interioară. Aceasta este o necesitate! Fără asta, ziua este irosită.

Din KabTV “Am primit un apel. Pentru ce ar trebui să mă străduiesc?”, 30.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →