Întrebare: Putem spune că la un moment dat în istorie omenirea a luat calea greșită?

Răspuns: Desigur! Din vremea lui Aristotel și Platon.

La un moment dat au strigat: „În nici un caz nu dați știința ignoranților! O vor folosi greșit, o vor vinde celor bogați, o vor pune în slujba progresului!

Dar avem nevoie de progres spiritual, nu de progres tehnologic! Nu putem deschide universitățile tuturor!

Ştiinţa ar trebui să fie urmată doar de oameni care, cu ajutorul ei vor să înțeleagă sensul vieţii, chestiunile înalte care se află dincolo de granițele lumii noastre!”

Știința ar trebui să se dezvolte numai în forma în care ridică o persoană deasupra lumii noastre! Oricine ar putea-o folosi în scopuri rele nu are dreptul să se angajeze în ea!

Chiar și inventarea să spunem, a unei mașini speciale de tocat carne este de asemenea rea. Nu ai nevoie de ea și poți trăi fără ea! Până la urmă, în cele din urmă, adaptând știința la lumea noastră, începi dezvoltarea acesteia.

Nu există altă cale, fie de dezvoltare externă, fie internă. Lumea a urmat calea externă a dezvoltării. Din punct de vedere istoric, acest lucru s-a întâmplat acum 3.000 de ani.

Întrebare: Dar a existat o altă opțiune de dezvoltare? Sau mai trebuia să trecem prin această etapă?

Răspuns:  Este greu de spus, pentru că pentru a înțelege răspunsul la această întrebare trebuie să fii în două lumi, în dualitatea despre care vorbim.

Totul vine de la Creator, și în același timp depinde de liberul nostru arbitru, de alegerea noastră.

Nu putem compara aceste două funcții gratuite; mintea noastră nu este adaptată la asta. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să fii în ambele lumi: cea spirituală și a noastră în același timp. Atunci nu vei avea contradicții; poți percepe fapte și informații absolut opuse ca fiind complementare și nu se exclud reciproc.

Din KabTV „Am primit un apel. Calea mărginită a dezvoltării umane” 24/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →