“Şi un anumit om l-a găsit, şi iată, el rătăcea pe câmp. Şi omul l-a întrebat spunând: ‘Ce cauţi’? Şi el a răspuns: ‘Îmi caut fraţii. Spune-mi, te rog, unde îşi pasc ei oile’”? (Geneza, 37)

 (Rabaş – Art.3, 1984, “Iubirea pentru prieteni-1“).

În momentul în care un om adună toate căutările anterioare, îndoielile, regretele și aspirațiile în sine, atinge o stare numită “Iosif” [Jozef] în dezvoltarea sa. Cuvântul “Iosif” este derivat din “asefa” sau “osef”, care înseamnă “a colecta”.

În acest moment, Omul, cu majusculă, apare în interiorul unei persoane și întreabă: “Ce cauți cu adevărat?” Acesta marchează începutul călătoriei spirituale.

Înainte de aceasta, omul era sfâşiat interior și nu știa unde, de ce, în ce scop sau cum să procedeze. Nici acum omul nu știe cu adevărat, dar “Omul” care iese în el sau ea din interior începe să-şi explice scopul vieții, ce cale ar trebui să urmeze, pentru ce să se dedice și ce să realizeze.

Apoi se întreabă: “Deci, ce vrei cu adevărat?” Iar Iosif înăuntrul lui răspunde: “Îi caut pe frații mei”. Aceasta înseamnă că o stare de adevăr s-a manifestat în el și descoperă adevăratul scop al creației. Acum el ia o cale directă către Egipt, în inima egoismului, către Faraon, pentru a-și explora natura, și prin corectarea ei, atinge scopul creației.

Tocmai după ce frații săi, însemnând calitățile sale interioare, l-au trădat, l-au vândut și l-au redus la nimic, el începe să înțeleagă că numai anulându-se pe sine se poate uni cu ei și îşi poate simți cu adevărat natura – tot ce este în el, dar nu a ieșit încă la iveală – și să atingă pe Creator din ea.

El simte că toate calitățile sau “frații” lui sunt împotriva lui, deoarece adevărata lor natură egoistă începe acum să se manifeste.

Prin urmare, din punctul de bifurcație pe care l-a trecut, se ataşează de ei anulându-se. De acum înainte, el le poate încorpora pe toate în sine, adică să devină Iosif, adunând în el toate calitățile sale anterioare: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah și Hod. El însuși este Yesod, ultimul dintre cele șase Sfirot.

Iosif nu are o calitate proprie; nu poate decât să adune laolaltă calitățile sale anterioare, tot ceea ce aspiră și de care este capabil, pentru ce este potrivit și ceea ce îi lipsește. Aceasta este misiunea lui. Abia atunci se poate conecta corect cu egoismul, cu Malhut, în care se va manifesta Keter, calitatea Creatorului.

Comentariu: Spuneeți că Iosif trebuie să se anuleze înaintea fraților săi pentru a-i include în el însuși. Dar articolul spune că trebuie să se anuleze în fața lui.

Răspunsul meu: Se spune astfel, deoarece frații lui sunt calitățile sale pe care trebuie să le adune în sine. La început, ei există în el într-o formă egoistă, și prin urmare, atunci când îl vând în sclavie, el își schimbă atitudinea față de ei, față de modul în care ar trebui să adune aceste calități.

Inițial el are o aspirație de realizare, către Creator, pentru sensul vieții, dar este încă îmbrăcat în egoism general. Dar când este aruncat într-o groapă și apoi răscumpărat, el își formează deja o atitudine corectă față de misiunea sa. El trebuie să se ridice deasupra lui însuși. Dacă mai devreme credea că toată lumea ar trebui să se unească egoist în el, acum înțelege că este necesară doar anularea de sine.

Din KabTV “Am primit un apel. Ultima generaţie” 21/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →