Întrebare: Spuneţi că profesorul dvs. Rabash a suferit mult pe plan intern. Ce i-a provocat aceste suferințe?

Răspuns: Un cabalist trăiește în această lume atât timp cât este nevoie de el. Nu depinde de el. De exemplu o persoană obișnuită trăiește atât timp cât îi este destinat: 60, 70, 80, 90, chiar 120 de ani. Iar pentru un cabalist, totul este construit pe a-i servi pe ceilalți, a-i conduce.

Prin urmare dacă oamenii au nevoie de el, el continuă să existe în această lume. Dacă nu, atunci are alte funcții pentru că îndeplinește simultan mai multe sarcini, nu doar creșterea urmașilor spirituali.

A venit un astfel de timp pentru Rabash când oamenii din jurul lui au încetat parțial să aibă nevoie de el. Am simțit și eu: totul a intrat în automatism și lipsă de dorință de a se schimba, elevii săi au devenit hassidici.

După felul în care se comporta și gândea, am simțit că își punea ordine în gânduri și treburi, sortând și sistematizând intern elevii, atitudinea față de lume, lumea etc., înainte de a pleca.

Habar n-aveam că pleacă, dar era un sentiment de „toamnă”, de stingere a vieții.

Întrebare: Era în puterea lui să suspende acest proces și să se trezească din nou?

Răspuns: Nu. Numai ucenicii cu dorinţa lor foarte puternică, lupta pentru țel, l-ar fi putut chema la viață, ca el să transmită asupra lor lumina de îndreptare pe care ar fi cerut-o. Dar nu era solicitat. Dacă un cabalist nu este solicitat, nu are nimic de făcut în această lume.

KabTV „Am primit un apel. Profesor” 30.04.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →