Comentariu: Un bărbat în vârstă a vizitat asistenta pentru a-i îndepărta cusăturile după operație. Toată lumea era ocupată. El a întrebat, a cerut și a implorat să fie îngrijit rapid spunând: „Trebuie să ajung la spital la timp pentru a-mi hrăni soția bolnavă. Ea are boala Alzheimer.”

O asistentă în vârstă s-a eliberat imediat și a spus: „Probabil va fi îngrijorată dacă întârzii. Voi face totul repede pentru tine.”

El a răspuns: “Nu, ea nu m-a recunoscut în ultimii cinci ani. ”

“Deci, de ce te grăbești dacă ea nu știe cine ești?”

El a răspuns: “Nu contează că ea nu știe cine sunt eu, eu știu cine este ea.”

Răspunsul meu: Într-adevăr.

Întrebare: Vă rog să-mi spuneți, ce susține o persoană care nu primește nimic în schimb: nicio mulțumire, niciun zâmbet, nimic? Pentru el este iubita lui și atât. Asta este ceea ce sprijină o persoană? Ea nici măcar nu-l recunoaște.

Răspuns: Omul știe că este de datoria lui.

Întrebare: Poți continua așa, știind că este o datorie și nu primești nimic în schimb?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta poate fi numită iubire?

Răspuns: Aceasta este mai mult decât iubire.

Întrebare: Ce este iubirea pentru dvs. și ce este datoria dvs. în acest caz?

Răspuns: Datoria este mai presus decât iubirea. Iubirea îți dictează acțiunile pentru că așa tratezi o persoană, cu iubire. Datoria este ceea ce ești obligat să faci mai presus de iubire. În acest caz, este deja măsurată prin responsabilitate.

Iubirea te obligă să te comporți astfel. Când nu este iubire ci datorie, trebuie să te îndrepti corect.

Comentariu: El este în viață, dar ea pare că abia dacă există. El are un fel de viață, dar își îndreaptă întreaga viață către ea, alergând la ea tot timpul.

Răspunsul meu: Ceea ce îl face să meargă este că îi pasă de ea.

Comentariu: Chiar și atunci când oamenii nu i-ar oferi puțin sprijin spunând: „Ce tip grozav!”

Răspunsul meu: Nu, asta nu contează pentru el.

Întrebare: Putem spune că el se apropie de dăruire pură?

Răspuns: Nu cred. Când o hrănește, lucrul acesta îl împlineşte.

Întrebare: Adică faptul că își îndeplinește datoria este viața lui, nu? Este aceasta împlinire?

Răspuns: Da, întinzându-se în patul ei de spital fără să recunoască pe nimeni, își ține toate rudele împreună.

Întrebare: Când unei persoane i se oferă o astfel de putere și datorie în viața sa, aceasta poate veni doar de sus? Este uman posibil să faci asta?

Răspuns: Nu, este de sus.

Întrebare: Putem spune că Creatorul este acolo cu ei? În timp ce bărbatul are grijă de ea așa, este Creatorul acolo?

Răspuns: Creatorul este în general peste tot, dar mai ales în astfel de acțiuni.

Comentariu: În timpul nostru este așa… Era o vreme când vizitam casele de bătrâni și asistentele îmi spuneau: „Copiii nu au mai venit aici de mult timp”. Oamenii în vârstă sunt acolo de multă vreme.

Răspunsul meu: Acesta este egoismul fiilor, fiicelor și rudelor. Un spital de altfel, este o invenție recentă.

Întrebare: Da, înainte toată lumea era acasă. Probabil era corect să stai acasă?

Răspuns: Cred că oamenii s-ar recupera mai repede.

Întrebare: Putem trăi așa mult timp, cu iubire și dăruire? Putem ajunge la asta și astfel să fim împliniți?

Răspuns: Da. Asa va fi.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 19/2/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →