Întrebare: Nu am un buton pe care să-l pot apăsa pentru a începe acest proces. Trebuie să parcurg toate etapele pe care le-aţi descris. Când mă examinez și văd că tot ceea ce fac nu este pentru dăruire, ci pentru propriul meu interes, ce urmează? Conștientizarea răului nu apare prin intermediul intelectului.

Răspuns: Conștientizarea practică a răului – adică a faptului dacă intenția omului vizează primirea sau dăruirea – apare în principal prin eforturile depuse în cadrul grupului, prin studiu și prin diseminare. Cu cât omul investește mai mult în aceste activități, dorind în același timp să-și perceapă intenția, cu atât mai clar începe să o vadă datorită acelor eforturi. Fără o astfel de investiție, nu ar exista nicio modalitate de a-ți recunoaște intenția.

După spargerea Kelim (vaselor), fragmente din ecranele sparte au rămas în interiorul nostru. Trebuie să le simțim. Cum este posibil acest lucru?

Cândva, exista un ecran în fața luminii, iar ecranul și lumina erau egale. Acum, ecranul și lumina sunt opuse. Trebuie să simt această opoziție, astfel încât ea să mă determine să înlocuiesc ecranul spart cu unul corectat.

Cum se poate realiza acest lucru? Trebuie să întreprind acțiuni pe care le-aș desfășura folosind ecrane corectate. Aceste acțiuni sunt studiul, activitatea în grup și diseminarea. Nu avem la dispoziție alte acțiuni legate de ecran. Nu vorbesc despre a mânca mai mult, a bea mai mult sau a primi mai multe plăceri. Mai avem multe etape de parcurs până a ajunge la acele aspecte; acelea sunt acțiuni de primire.

Acțiunile de dăruire care pot fi asociate cu ecranele de dăruire sunt studiul, interacțiunea în grup și diseminarea. Dacă, în timp ce desfășor aceste acțiuni, mă gândesc la atitudinea mea față de mine însumi, față de prieteni sau față de Creator, văd imediat cât de departe sunt de dăruire.

În cazul altor acțiuni, cad rapid pradă unei iluzii și reușesc cumva să mă justific. Însă în cazul acestor acțiuni, nu pot face acest lucru. De aceea, înțelepții ne sfătuiesc să acționăm. Altfel, și eu aș putea sta într-un colț precum vreun mare cabalist – fără a merge nicăieri și fără a face nimic (deși în realitate, toți munceau, dar să presupunem contrariul) – și aș putea săvârși Yihudim („unificări”), practici specifice cabaliștilor.

Yihudim înseamnă că prin intermediul „ecranului” (Masach), omul se conectează cu Lumina superioară. Prin urmare, în această lume, doar aceste acțiuni ne rămâne să le îndeplinim. Trebuie să mă asigur că fiecare zi include studiul, diseminarea și munca în grup, concentrându-mă simultan asupra intenției – a scopului – din spatele a tot ceea ce fac.

Se spune că, dacă dorința mea de a mă apropia de Creator prin aceste acțiuni izvorăște din dorința propriului bine, dar totuși îmi amintesc de Creator și recunosc că nu mă gândesc prea mult la El, atunci această stare constituie ceea ce se numește Lo Lişma. Din această stare, eu cresc și mă apropii de scop.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 08/09/26, Rabaș – Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →