Cedarea [din partea soțului sau a soției] nu este privită ca iubire în întregime, pentru că cel care cedează așteaptă întotdeauna momentul când își va recăpăta puterea de control (Rabaş, Articolul 240, „Discernăminte în stări”).

Cedarera care nu duce la o conexiune absolută, se numește imperfectă. Prin urmare, nici o astfel de conexiune nu este considerată perfectă; îi lipseşte iubirea.

Iubirea este o stare cu aspirații similare de ambele părți și ambii soţi se presupune că vizează un centru comun, unde se unesc și ating perfecţiunea.

Întrebare: Cum diferă cedarea despre care vorbește Rabaş de concesiile pe care le-ați menționat? Au vreo altă funcție?

Răspuns: Concesiile pot fi făcute din iubire sau se pot baza pe alte calcule. În cedare, orice calcul în afară de iubire, nu este bun.

Din KabTV „Bărbat și femeie” 19/03/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →