Întrebare: În străduințele noastre de a obține garanţia reciprocă, este posibil să îndreptăm prea mult efort spre exterior, în loc să acționăm în interiorul nostru?

Răspuns: Acest lucru ar putea fi valabil dacă nu am constata în practică faptul că implicarea în diseminarea externă ne unește, ne dă încredere, putere și înălțare, pe care le primim înapoi de la comunitățile pe care le servim.

Construind ceva spre exterior, ne construim pe noi înșine. Este imposibil de spus care ar trebui să fie echilibrul corect. Încercăm. Aceasta în esență, este un fel de acțiune numită “vom face și vom auzi”.

Vedem că trecem în mod constant prin schimbări. Trebuie să acționăm conform înțelegerii propriei stări. Ce altceva putem face? Aceasta este calea noastră, deoarece căutarea și descoperirea reprezintă acea muncă practică prin care realizăm clarificări și corectări.

A aspira către starea finală este bine. Dar descoperind lucruri diferite acum, și efectuând acțiuni minuscule, generăm detalii de percepție fără de care nu poate fi simțit sfârșitul corectării.

Diferența dintre sfârșitul corectării și începutul creației constă doar în detaliile adăugate ale percepției noastre (Avchanot), pe care le colectăm pe parcurs.

Te întorci la aceeași stare, doar că în interiorul tău devii mai divers și mai rafinat; apar în tine mai multe detalii opuse de percepție și calități interioare distincte.

Asta îți permite, în loc să fii un punct contopit cu Creatorul, așa cum erai odinioară, să devii un Parţuf și să exiști cu adevărat la nivelul Său.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →