Întrebare: În articolul „Agenda Adunării”, Rabaş scrie că atunci când se adună prietenii, ar trebui să vorbească despre importanța celuilalt.

Mi se pare nefiresc. Nu am auzit niciodată de persoane invitate la o întâlnire care să discute despre importanța reciprocă, despre beneficiile pe care le pot câștiga în urma întâlnirii și cât de semnificative sunt acele beneficii în comparație cu neprezentarea. De ce dă Rabaş sfaturi atât de nefirești?

Răspuns: În principiu, nu este nimic nefiresc aici pentru că vorbim despre prietenii care se adună în grup. Scopul acestui grup este de a efectua o muncă spirituală care poate fi realizată numai împreună.

În plus, ei înțeleg că dezvoltarea lor spirituală depinde de cât de bine se conectează între ei. Prin urmare, articolul discută cum ar trebui să fie un astfel de grup, cum ar trebui să interacționeze prietenii între ei și atitudinea lor unul față de celălalt. Toate acestea sunt elemente foarte importante ale muncii spirituale a fiecărui membru al grupului.

Comentariu: Sunteți de acord că, atunci când omul merge la o întâlnire, nu se gândește „Ce grozavi sunt acești prieteni!” Dacă este interesat să fie cu ei, el merge. Dacă îi vede obișnuiţi, pur și simplu nu participă la întâlnire. Dar aici, venim și trebuie să ridicăm artificial importanţa prietenilor.

Răspunsul meu: Da, este corect. Mai mult, acest lucru poate fi după cum se spune, „din senin”, atunci când omul nu are deloc astfel de gânduri sau intenții. Dar începe să se gândească serios la acest lucru și își dezvoltă treptat dorința de adunare, pentru prietenii săi, înțelege cât de importanți sunt aceștia și își dă seama că atingerea celei mai înalte condiții de urcare spirituală de la nivelul lumii noastre în lumea spirituală depinde numai de modul în care prietenii se unesc și țintesc împreună în sus.

Din KabTV „Cabala practică”, 4/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →