Întrebare: Care a fost atitudinea dvs. față de Rabash? A fost ca fiu pentru un tată, că el este o persoană apropiată și dragă pentru dvs.? Sau a fost mai degrabă un sentiment că de-a lungul anilor de studiu trebuie să iei totul de la el pentru a da mai departe? Ce a prevalat: atitudinea fiului față de tată sau a elevului față de profesor?

Răspuns: Desigur, a  fiului. A existat un sentiment foarte serios, foarte clar de relație între noi. A simțit că casa mea este casa lui. Soția mea a gătit pentru el, i-a spălat hainele și a tricotat lucruri pentru el. A fost o relație foarte strânsă.

Când am venit pentru prima oară la el, cu o seară înainte de cursuri, am văzut că studenții lui treceau o scrisoare cu Baal HaSulam din mână în mână. A fost un articol care a fost inclus ulterior în colecția „Shamati”.

Când l-am întrebat: „De unde o iau și cum o înțeleg?”, mi-a răspuns: „Cel mai important lucru pentru tine este să obții studiul „peh el peh” (gura la gură).”

Multă vreme nu am înțeles ce înseamnă aceste cuvinte. Adică, am auzit că se presupune că aceasta este o stare de studiu, dar nu știam ce este, cum este. Mai târziu mi-am dat seama că „peh el peh” este un singur suflet, atunci când un elev se adaptează profesorului în orice.

Este foarte greu să ajungi la asta pentru că există forțe contrare uriașe. Nu este doar ca într-o atmosferă de calm – suntem împreună și atât. Acest lucru funcționează împotriva unor interferențe uriașe

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →