Întrebare: Spuneţi că restul lumii nu deține cheia rezolvării problemelor. Cum putem transmite această cheie lumii?

Răspuns: Cred că, chiar dacă am începe cu toții să strigăm despre asta din toate părțile și aș continua să scriu articole despre amenințarea anihilării, oamenii tot nu se vor trezi. La urma urmei, știm stadiul de dezvoltare în care se află masele. Chiar și într-o societate dezvoltată, oamenii nu sunt capabili să perceapă ideea spirituală încorporată în aceasta. Nu ne putem aștepta la niciun răspuns din partea lor.

Cu alte cuvinte, trebuie să acționez indiferent de reacție. La urma urmei, eu sunt cel care acționează, nu ei! Eu activez legea progresului, conform căreia întreaga omenire trebuie să-și schimbe calitățile, să ajungă să semene cu calitățile Creatorului și să atingă nivelul Său. Activez această lege pentru că am primit această cunoaștere de sus. Alte câteva zeci de oameni de aici au primit-o și ei.

De ce posedă ei această înțelegere și conștientizare? Pentru că ei au atins acest nivel în propria lor dezvoltare. Dacă un om nu s-a dezvoltat încă la nivelul necesar, indiferent ce i-am spune, pentru el va fi o mantră lipsită de sens, una dintre multele.

Chiar dacă astfel de oameni aud despre asta, o notează și o repetă, la ce bun ar fi? Nu există nimic mai prostesc. Pot ei să acționeze în această direcție? Desigur că nu! Dacă sunt atrași psihologic de asta, este minunat. La nivel uman obișnuit, acesta este un lucru bun, la fel ca multe alte lucruri.

Prin urmare, deși fără îndoială trebuie să lucrăm la diseminare, munca noastră principală este internă, nu externă.

În acest caz, s-ar putea spune: „Dacă da, haideți să reducem eforturile de diseminare și să ne concentrăm toată energia asupra muncii în grup!” Dar adevărul este că nu ne putem descurca fără sprijin extern sau fără a atrage noi forțe din exterior. Prin urmare, nu ne putem descurca fără diseminare. În plus, a ridica toți studenții grupurilor exterioare cu doar un milimetru este echivalent cu a ne ridica pe noi înșine cu zece metri!

Prin urmare, avem nevoie de ambele componente ale muncii noastre. Baal HaSulam scrie despre asta că trebuie să răspândim Cabala printre mase. Dar desigur, în acest mediu nu ne putem aștepta la reacția specifică pe care o dorim din partea acelui mediu. Lucrurile se desfășoară acolo conform legilor care guvernează masele; întrucât noi operăm conform legilor care se aplică individului. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să acționăm.

Din partea maselor, va exista doar sprijin; ele te vor urma, dar pentru a face să se întâmple acest lucru, trebuie să distribui materialul nostru printre ei. Totuși, tu ești cel care trebuie să arate calea. Tu însuți trebuie să ajustezi și să purifici constant direcția scopului și să-i tragi pe toți după tine! Nu există altă cale.

Prin urmare, nu ar trebui să transferi responsabilitatea asupra altcuiva. Este scris că cei care se ocupă de aspectele externe ale Torei în loc de cele interne sunt de vină pentru tot, dar ce diferență face asta pentru mine? Îmi pot permite să-i aștept? Ei nu vor face nimic, sunt incapabili de asta. Eu sunt obligat să acționez! Așa trebuie să gândească toată lumea.

Trebuie să predăm acest lucru și în grupurile externe: omul care primește cunoștințe devine un participant activ la muncă. Prin urmare, trebuie să-i conducem să simtă obligația care le revine.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →