Întrebare: Aţi avut experiență cu atingerea spirituală în încarnările anterioare, înainte de a veni pe această lume în forma dvs. actuală?

Răspuns: Probabil da, din câte înțeleg eu. În esență, a fost așa-numita “varianta spaniolă”. Dar nu contează. Care este diferența? Nu schimba nimic. La urma urmei, toți venim de undeva.

Toate sufletele au suferit nenumărate încarnări de tot felul. De fapt, nu știm de ce lucrurile devin așa cum se întâmplă. Personal, pot spune că am fost “răsplătit” cu responsabilitatea de a îndeplini munca pe care o fac acum. Desigur, pe de o parte este ceva onorabil, special și respectat. Dar pe de altă parte, mă simt foarte împovărat de ea, deși nu pot argumenta împotriva a ceea ce mi-a fost pus de sus.

Dacă aș fi avut de ales, mi-aș fi ales un alt rol. Aș fi preferat să fiu un cabalist profund introspectiv, care lucrează în izolare, fără a mă implica în detalii minore ale vieții de zi cu zi, cum ar fi acest nivel actual de diseminare practică. Chiar dacă înțeleg că diseminarea este cel mai important lucru, cumva nu se aliniază cu natura mea.

Poate că încă nu mă înțeleg pe deplin, deoarece par să nu fiu de acord cu Creatorul în această privință, dar aș prefera să fiu un cabalist savant izolat, cineva care studiază, realizează și dezvoltă procesele interioare. Și totuși iată-mă, pus într-o poziție ca un ofițer de circulație la o răscruce de drumuri, care direcționează fluxurile pietonilor într-un loc și în altul. Sincer să fiu, nu mă simt echipat pentru acest rol.

Nu știu ebraica sau aramaica atât de bine pe cât ar trebui. În general, mă lupt cu limbile străine în afară de rusă, desigur, chiar și cu engleza. Dar ce legătură are limba rusă cu Cabala? Absolut nimic.

Mă simt de parcă am fost “decapitat” și plasat, în esență inapt, în acest rol. Și în interior nu sunt de acord cu asta. Mă simt obligat să fac asta pentru că mă obligă importanța scopului. Dar în principiu, nu mi-aș fi ales niciodată această meserie. Aș fi ales pe altcineva: cineva informat, înțelegător, strict și puternic, cineva cu capacități și potențial imense.

Dar, după cum se spune, “Omul propune și Dumnezeu dispune”; El dispune cu putere și forţă și face cum crede El de cuviință. Desigur, trebuie să acceptăm acest lucru, deși nu ne este complet clar ce se întâmplă.

Baal HaSulam, în mod clar a fost un mare înțelept, un mare filozof, un mare erudit, un individ cu mai multe fațete, cu o înțelegere profundă a întregii creații, de la cele mai de jos niveluri ale lumii noastre până la înălțimile lumii spirituale. A meritat cu adevărat să conducă oamenii.

Și acum, priveşte la această lume, la această umanitate, la toți acești oameni nefericiți, confuzi, care rătăcesc ca într-o ceață. Și cine sunt eu? În esență, cineva la fel ca ei, având doar sarcina de a merge înainte cu un singur pas.

Când mergi pe un drum neexplorat, trebuie să mergi cu un toiag în mână, urmându-l pe cel din față, pășind exact în aceleași locuri în care el a pășit; numai atunci poți evita căderea.

Aceasta este regula: atunci când păşeşti poteci neumblate, trebuie să urmăreşti îndeaproape, în spatele ghidului, pas cu pas, cu toiagul în mână. Dar aici, practic nu ai toiag, nici ghid în fața ta, nici urmele altora. Și acest lucru este firesc, pentru că într-adevăr călătorim pe o cale nouă. Poate că așa trebuie să fie: să avansezi prin încercare și eroare, prin căutare. Aceasta este calea prin care este creat un om nou.

Noi nu înțelegem ce face Creatorul cu noi. Nașterea se naște din neant, din gol. Nici măcar cărțile pe care le avem nu ne oferă nimic. Desigur, poate părea că înțelegem puțin cu mintea noastră pământească și că ne umplem cu o mică măsură de înțelegere, puțină mulțumire. Dar toate acestea sunt absolut lipsite de importanță.

Totul este doar pentru a ne liniști puțin, pentru a ne convinge să continuăm.

Dar în realitate, toată calea constă doar în a te ridica deasupra ta, ca un magnet care te ridică cu lumina superioară – deasupra simțirilor tale, a cunoștințelor tale și a înțelegerii tale, deasupra a tot ceea ce ai în toate sentimentele și intelectul tău. Numai așa urci, ca un balon care se ridică în aer. Și undeva acolo, în necunoscut, după ce ai atins poate un vârf, ți se deschide o altă stare.

Din KabTV “Am primit un apel. De ce sunt eu?” 24/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →