Întrebare: Mă uit la câţiva prieteni care par să se ascundă, nu se deschid niciodată. De ce spuneţi mereu: „Nu te gândi la mine, gândește-te la Creator?” Unde și care este puterea aici?

Răspuns: Când am ajuns la Rabash, am văzut șase sau șapte bătrâni stând și studiind diferite cărți. Nu am înțeles încă aceste texte și de fapt nu știam să le citesc. A fost foarte greu: nu știam nimic, nu înțelegeam și nu vedeam care este relația dintre ei.

Cu greu vorbeau unul cu altul; numai când citeau cărțile schimbau uneori unul sau două cuvinte.

Dar treptat, limba lor mi-a devenit clară și am văzut de ce s-au comportat astfel – pentru a nu interfera cu lectura generală. Mi-am dat seama că se gândesc unul la altul și se ajută unul pe altul.

Nu se vedea nimic din exterior. Aceasta este munca din inimă. Cabaliștii chiar ne încurajează să ascundem ceea ce este în inimile noastre.

Deschiderea inimii are loc din interior, în dorințe. Dar nu era nimic acolo în cuvinte. Dacă aș judeca după cuvintele lor, aș crede în general că stăteau acolo niște bătrâni care nu au ce face, și doar se adună și citesc. Ce altceva ar trebui să facă la vârsta de șaptezeci de ani?

Dar nu cred că va trebui să aștepți până la șaptezeci de ani. Îți vei dezvălui sentimentele prietenilor tăi mai devreme, iar ei ți le vor dezvălui pe ale lor. Fara cuvinte!

Din partea a 2-a a Lecției din Convenţia Internatională de Cabala “Deschiderea imilor” 30/9/23, Lecția 2 „Conectarea ca un singur  om cu o singură inimă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →