Întrebare: De ce a avut loc spargerea tocmai în intenția de a dărui?

Răspuns: Creatorul a creat dorința de a primi. Este pur și simplu o senzație care se bucură de prezența Creatorului și nimic mai mult. Dacă Îl simt pe Creator, atunci mă simt bine; dacă nu-L simt, mă simt rău. Mai mult, acest sentiment se poate manifesta în diverse variații, de la cele mai mici la cele mai puternice lovituri. Adică senzația că mă simt bine sau rău depinde, în mod corespunzător, fie de revelarea, fie de ascunderea Creatorului.

Nu există nimic în afară de asta. Cu alte cuvinte, prin faptul că S-a restricționat pe Sine, Creatorul a creat dorința. Iar pentru ca această dorință să nu se deschidă pur și simplu sau să se ofilească ca o floare sub razele arzătoare ale soarelui, ci să fie capabilă să caute în mod activ revelația, să atragă spre ea lumina soarelui și să stabilească singură când să acționeze asupra ei razele soarelui și când nu, este necesar să i se dea acestei dorințe niște proprietăți suplimentare pe lângă senzația de bine sau rău. Aceasta, pentru ca o persoană să poată deveni stăpânul acțiunii sale.

Prin urmare, Creatorul a încorporat în această dorință capacitatea de a o guverna, de a se ridica deasupra ei.

Acest lucru a fost realizat prin spargerea vaselor. Datorită acestei acțiuni, o persoană primește proprietatea Creatorului de dăruire. Și apoi, dacă dorește să dăruiască și Creatorul i Se revelează, simte imediat lumina, deoarece dorința de a dărui în sine devine lumină.

Se dovedește că o persoană nu mai depinde de ceea ce îi trimite Creatorul. Aceasta se numește „Fiii Mei M-au învins”. El este eliberat de stăpânirea Creatorului, de stăpânirea dorinței de a primi, ceea ce, în esență, este unul și același lucru. Și acum totul depinde de dorința sa de dăruire. Și Creatorul îi dă măsura dorinței de a dărui în conformitate cu măsura dorinței sale de a primi.

Adică, acum o persoană poate fi complet independentă de dorința de a primi și poate fi doar în dorința de a dărui. Și, mai mult decât atât, poate dezvolta și folosi dorința de a primi nu numai pentru revelație, ci și pentru dăruire. Din aceasta, el devine o sursă de lumină asemenea Creatorului. Aceasta se numește „cei doi mari luminători”.

Desigur, inițial o persoană primește atât dorința de a primi, cât și scânteile dăruirii de la Creator. Aceasta vine de sus, dintr-o singură Sursă. Dar, pe lângă primirea acestor scântei, tot restul muncii îi aparține.

Din Lecția zilnică de Cabala 23/10/26, Rabaș – Art.2, 1990-Care este înțelesul eșecului în muncă?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →