Întrebare: Vorbiţi despre munca de grup, dar în trecut, cabaliştii nu lucrau cu adevărat în grup, nu-i aşa?

Răspuns: Nu, doar că atunci nu exista încă o stare în care oamenii să simtă că au epuizat toate eforturile şi totuși nu progresează, nu exista o stare de disperare a grupului în care simți că ai ajuns într-un punct mort și nu știi ce să faci în continuare.

Oamenii au trecut întotdeauna prin etape ca aceasta. Diseminăm Cabala, acționăm, ne simțim importanți, responsabili, suntem atât de înțelepți. Dar apoi ajungem la un punct în care spunem: “Și acum ce? Nu avem nimic” – încă nu apăruse acest tip de stare.

Eu o așteptam. Am pregătit Cartea Zohar pentru acest moment. Am pregătit practic 70% din Zohar chiar înainte de a începe să-l citim. A fost o călătorie foarte lungă.

Dar acum a sosit momentul în care începem să simțim nevoia de mișcare interioară, tensiune interioară. O mare parte a grupului, oameni care au avansat de ani de zile, care au parcurs toate articolele de mai multe ori, au absorbit tot materialul, au diseminat Cabala peste tot, au călătorit prin lume, s-au conectat cu prietenii la nivel global, au realizat și au epuizat totul la acest nivel. Deci, care e urmatorul pas?

Tocmai acesta este punctul în care apare situația reală, în care putem spune: „Băieți, destul cu jocurile! Vedeți că nu ne va ajuta nimic din exterior. Acum ori ne ridicăm, ori nimic.”

Desigur, putem continua așa cum suntem. Putem disemina Cabala, să ne simțim ca o academie globală, o comunitate mondială care promovează idei bune. Dar, în realitate, acest lucru nu ne va aduce nimic real.

Pentru a merge înainte, avem nevoie de o revelație de grup a Creatorului, nu de una individuală. De aceea am început să lucrez în această direcție.

Întrebare: Ne aflăm cu adevărat la acest prag – fie în sus, fie în jos?

Răspuns: Nu, nu “ori sus ori jos”. Nu vom cădea. Vom continua să ne mișcăm, dar vom rămâne în același plan în loc să luăm calea cea mai scurtă.

Fie vom începe cu adevărat să ne unim punctele, să ne unim cu ajutorul Creatorului și să ne umplem cu El, fie vom continua să avansăm încet — o altă carte, un alt clip, un alt pas mic, care treptat se răspândește.

Desigur, aceasta este tot existență și este cu siguranță mai bună decât existența pur animalică, în care omul se gândeşte doar la corpul său fizic cât timp este în viață.

Din KabTV “Am primit un apel. Disperarea grupului.” 28/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →