Comentariu: Dorința dezvoltă mintea. Dvs. spuneţi că nu cel inteligent învață, dar totuși omul devine mai inteligent.

Răspunsul meu: Dar acest motiv apare ca urmare a unor noi sentimente, simțiri și schimbări în dorințele omului.

Comentariu: Așadar, apare o dorință mai puternică, și din această cauză mintea crește, ca efect secundar.

Răspunsul meu: Nu, nu este un efect secundar. Este cu adevărat auxiliar. Servește dorințelor crescute, transformate.

Dar am crezut întotdeauna că dorințele sunt doar un fel de pasiuni, altceva și că mintea este ceva pe care ne putem baza. În realitate, nu este așa. Începi să vezi că totul este complet diferit, lumea este aranjată invers, tocmai pentru că dorința este baza materiei.

Adică, dacă acționezi doar în lumea noastră, atunci cunoașterea este mai presus de dorințe. Dar dacă dorești să intri în lumea superioară, începi să înțelegi că întregul tău progres depinde de schimbarea și corectarea dorințelor tale. Prin urmare, ele devin principalul lucru de care trebuie să te ocupi. Iar cunoașterea și rațiunea sunt adiacente, ca ceva auxiliar.

Comentariu: Nu aș spune asta. La urma urmei, toate cunoștințele dvs. anterioare v-au permis să exprimaţi anumite lucruri.

Răspunsul meu: Dar nimic mai mult. Doar în profesia mea de profesor, dar personal, nu am nevoie de ea.

Inteligența interioară, adică dezvoltarea interioară, ajută, desigur, dar depinde de tipul de suflet.

Vorbesc serios. Vreau ca oamenii să înțeleagă că nivelul de cunoaștere pământească, oricare ar fi el – psihologic sau științific – nu oferă absolut nimic omului pentru avansare spirituală. Pentru explicații, pentru muncă, pentru ceva extern, poate că da. Dar nu pentru omul în sine.

Din KabTV „Am primit un apel. Rațiune și simţiri”, 05.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →