Întrebare: În fiecare zi, de mulți ani, ați trezit inimile elevilor dvs.. Ce simțiți când vedeţi că elevii pe care îi iubiţi nu au importanța lecţiei? Ce simți când vedeţi că sunt absenți?

Răspuns: Simt că nu am făcut suficient.

Întrebare: Vă doare?

Răspuns: Pe de o parte, da. Dar pe de altă parte, înțeleg că aceasta este ceea ce se numește durerea creșterii copiilor.

Întrebare: Ce faceţi cu această durere?

Răspuns: Continui să lucrez cu voi.

Întrebare: În Scrisoarea 24, Rabaş scrie din poziția unui profesor în ceea ce privește elevii, nu din perspectiva lucrului între prieteni. Cum ar trebui să aplicăm asta? La urma urmei, prietenii nu mă văd ca pe un profesor.

Răspuns: Nu contează. Acționați la fel.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/8/24, Scrierile lui Rabaş “Scrisoarea nr. 24”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →