Comentariu: Lumea este cuprinsă de o epidemie de frică. Oamenii își pierd încrederea și nu se mai ascultă unii pe alții. Drept urmare, ei sunt mânați nu de lăcomie, ca înainte, când doream să realizăm ceva, ci de frică, una care are cauze reale. Cum putem scăpa de ea? La urma urmei, ne îndreptăm în mod activ către o fundătură.

Răspunsul meu: Cred că este foarte bine. Acesta nu este o fundătură. Când te apropii de o fundătură, vezi deodată că există o uşă în ea, care duce la lumea următoare.

Odată, aceasta a fost acoperită de credință. Omul credea în diferiți zei, nu contează care, și îi era mai ușor. Astăzi, această credință dispare, nu este menținută, și prin urmare, omul nu își poate compensa temerile, anxietatea și diversele simţiri problematice. Nu le poate corela cu dorința și guvernarea celui de Sus, cu Forța superioară, și totul cade asupra lui. E greu pentru el!

Frica blochează omul. El vrea să închidă ochii și să se ascundă sub o pătură ca un copil mic, de parcă nimic nu se întâmplă.

Întrebare: Cum poate să iasă de acolo?

Răspuns: Omul trebuie educat. Dar nu prin jucării mecanice, așa cum încearcă să facă oamenii de știință.

Comentariu: Oamenii de știință tot pun întrebări.

Răspunsul meu: A pune întrebări este bine. Dar frica este legată de sensul vieții. Astfel de întrebări sunt deja dincolo de înțelegerea noastră. Cum existăm? În ce scop? Ce este viața? Cum începe ea și cum se termină? Care este sensul existenței naturii însăși?

Dar să raportezi pur și simplu totul la Dumnezeu, nu calmează omul modern. Acest lucru era suficient de bun înainte de Epoca Iluminismului, dar din secolele XVII-XVIII și mai departe, această abordare nu a mai funcționat.

Omul va fi totuși forțat să vadă că se confruntă cu întrebarea despre sensul existenței: pentru ce este ea, de ce este aşa, care este sensul ei?

Frica există la baza vieții noastre, pentru că dacă nu ar fi frică, de ce să mai trăim?. De ce am nevoie de toate acestea?

Căutați prin întreaga viață viitoare a unei persoane – care deja există, nu mai este nimic altceva – iar el nu și-ar dori să mai trăiască., dacă vede prin ce trece, și toate acestea pentru a se bucura de ceva și a cădea imediat în depresie sau suferință, și de asemenea, să muncească din greu. Are două săptămâni de vacanță pe an, dacă o petrece bine cumva, copii care profită de el, o soție care nu-l lasă să se distreze, o echipă preferată de fotbal care pierde, pescuit, care nu mai există pentru că aceste locuri nu mai există, şi asa mai departe…

Chiar și în sursele antice este scris, că dacă un om și-ar putea vedea viața în avans, atunci în mod natural nu și-ar mai dori să se nască și să trăiască.

Noi uităm de noi înșine așadar, întreaga noastră viață este construită pe această uitare. Uite ce facem cu viețile noastre astăzi! Încercăm să amuțim, tot timpul din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult. Publicitate, concurență… Pentru ce?

La urma urmei, dacă lași omul singur cu gândurile lui, fie va deveni terorist, un criminal, fie se va sinucide, fie va începe să consume droguri, ceea ce este același lucru.

Întrebare: Dar ei spun că omul trebuie să aibă un scop, și străduindu-se pentru el, poate depăși orice dificultăți. Care este scopul potrivit pentru om?

Răspuns: Această întrebare nu ar trebui să fie trezită în oameni. Mai întâi trebuie să te pregătești bine pentru asta. Este scris că dacă pui un obstacol în fața unui orb, făcând asta, comiți o crimă teribilă. Dacă pui o piatră sau un copac în fața unui orb, acesta se va împiedica și va cădea. Cum este posibil acest lucru? Iar toți oamenii sunt orbi. Cum le poți vorbi despre sensul vieții?

Ei nu au un răspuns la asta, și doar vor deveni depresivi. Prin urmare, dezvăluind treptat întrebarea despre sensul vieții, trebuie să știți dinainte cum să le oferiți simultan răspunsul corect, care va fi acceptabil și de dorit pentru oameni. Atunci vor vedea orizonturi optimiste extinzându-se în faţa lor, și nu unele întunecate.

Comentariu: Rezultă că de la naștere, educaţia ar trebui integrată treptat în comunicare.

Răspunsul meu: Despre asta este educația. Iar orice altceva, umple omul cu informații complet inutile.

Întrebare: Cum poate un adult, care și-a trăit viața, să ajungă la întrebarea despre sensul vieții?

Răspuns: Dacă și-a trăit viața, nu are rost. Dacă, în timpul acestei vieți, el primește informații despre sensul ei și începe să-și schimbe viața în conformitate cu sensul pe care l-a dobândit, atunci se ridică la următorul nivel de existență. El devine om în măsura în care poate răspunde la întrebarea despre sensul vieții sale.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →