Fiecare dintre noi trebuie să aibă grijă ca dorințele noastre din inimă să fie adresate nu nouă înșine, ci altora.

Avem un grup mare. Trebuie să ne înfruntăm unul pe celălalt și să ne sprijinim. Și apoi, deși unul cade puțin, celălalt se ridică puțin.

Creatorul acționează astfel, alternativ între noi. Prin urmare, să ne obișnuim cu faptul că ne gândim constant la ascensiunea generală este marea noastră muncă.

Întrebare: Grija în inimă înseamnă grija pentru grup. Mă gândesc la grup, mă alătur grupului de zece și în plus, încerc să îi includ pe cei zece în grup; adică încerc să combin aceste două lucruri care sunt încă separate. Cât de corectă este această direcție?

Răspuns: Multe depind de obicei. Un obicei este o stare specială a calităților noastre interioare pe care o percepem ca fiind dată de natură. Prin urmare, ar trebui să încercăm să ne comportăm ca și cum dorințele noastre ar fi îndreptate una către alta. Chiar dacă nu este cazul, trebuie să facem totul cu forța. Și apoi din potențial, se va transforma în acțiune.

Întrebare: Ce ar trebui să facem pentru a nu rata acest moment și a „prinde Creatorul”?

Răspuns: Trebuie să fim în permanență în conexiune între prietenii noștri și Creator. Iar restul vieții noastre ar trebui să fie un plus la asta.

Văd că totul este deschis în fața noastră, trebuie doar să ne ținem unul de celălalt și de Kliul global mai puternic. Aceasta este o putere enormă! Dacă o folosim corect, vom reuși.

Din prima parte a Lecției din  Convenţia Internaţională de Cabala “Deschizându-ne inimile” 30/9/23, Lecția 3 „Depășirea împovărării inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →