Comentariu: Trebuie să aducem Cabala oamenilor fără să-i speriem.

Răspunsul meu: Nu-i sperie. Le ofer medicament pentru temerile lor, doar că nu îl ofer pentru ca ei să rămână în această viață și să o îndulcească puțin, ci pentru a se ridica la un nivel la care să fie eterni, perfecți, infiniți. Desigur, sună cool și neclar, dar în adâncul sufletului, fiecare om își dorește practic doar asta.

Comentariu: Este clar că cel menit să ajungă la Cabala va veni, partea lui interioară se va deschide. Și cel care nu, este menit să…

Răspunsul meu: Chiar și cel care nu este menit va dori totuși să vină, pentru că această viață devine foarte înfricoșătoare. Înfricoșător! Așteptați puțin. Aici va fi o deversare de petrol, va fi un vulcan, un alt tsunami, încă câteva incendii. Să trăim până la iarnă și veți vedea ce fel de iarnă va fi, poate minus cincizeci de grade. Asta e mai rău decât plus patruzeci vara.

Așadar, totul este încă în față. Nu ameninț, dimpotrivă, vreau să mergem pe o cale rapidă și bună, pentru că pentru copilul tău îți dorești mereu ca el să crească mai înțelept, să nu facă greșeli prostești și ca lucrurile să meargă bine, nu ca să fie nevoit să-l pedepsești.

Întrebare: Dar de fapt, vine o lovitură, omul se simte deprimat, bolnav. Chiar credeţi că o parte din el se va deschide sau că se va întâmpla un proces în el?

Răspuns: Dacă ești lovit de câteva ori, vei fi de acord cu orice! Nu ai propriul tău „Eu”. „Eul” nostru nu este al nostru. Suntem cu toții niște mici animale. „Eul” poate fi suprimat oricum și vei fi de acord cu orice.

Chiar și acum acționezi subconștient conform stării tale animalice. Nu ai nicio filozofie personală, nicio ideologie, nu te bazezi pe nimic. Nu există o astfel de noțiune în lumea noastră. Cu toții pornim de la egoismul nostru; acesta ne dictează da ce să ne agățăm, ce să prețuim. Asta este tot.

Cine este un om în această lume, de fapt? O creatură mică egoistă programată, fără nimic al său. O marionetă trasă de sus, fără liber arbitru. Așadar, de ce să raționăm despre asta?

Întrebare: Și procesul? Ce se întâmplă cu omul după lovitură? Ce este transformat?

Răspuns: Această marionetă începe să tresară puțin. Apoi are șansa să audă cum să scape de suferință.

Întrebare: Și cum va auzi în masa generală de informații din jurul său?

Răspuns: Poate că va trebui să meargă în India timp de douăzeci de ani și să se întoarcă cu mâinile goale. Iar următoarea generație nu va pleca deloc. Deocamdată, nu se poate face nimic.

Întrebare: Deci nu este o etapă cu o singură lovitură?

Răspuns: Nu, omenirea trebuie să ajungă singură la conștientizare, altfel o veți conduce cu forța. Această etapă neprocesată trebuie să se desfășoare singură. Este ca o rachetă: prima etapă se arde, a doua se aprinde, apoi a treia și așa mai departe.

Oamenii trebuie să vadă golul din filosofii, din științe, din religii și din tot restul. Trebuie să descopere acest gol, să vadă în toate acestea doar cultura pământească, și în această măsură, să o folosească în mod rezonabil. Dar le va oferi doar înregistrarea în trenul în care călătoresc. Și încotro merge trenul? Asta trebuie să afle ei.

Din KabTV „Am primit un apel. Încotro merge trenul?”, 26.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →