Toată munca noastră se desfășoară doar deasupra rațiunii. Aceasta lipsește complet din dorința de a primi. Și deși Cabala este numită ştiinţă, această știință este ascunsă. Nu provine din natura dorinței de a primi din care sunt construite toate științele noastre: fizica, chimia, electronica, chiar și psihologia (deși aceasta nu este în întregime o știință).

Dar ce concluzie se poate trage din toate acestea? Indiferent cât de mult cercetăm, indiferent cât de mult dezvoltăm aceste științe, ele nu ne schimbă. Nu obținem niciun beneficiu real de pe urma lor.

Întrebare: Deci, în ce constă „întărirea noastră pe cale” înainte de descoperire? Să ajungem la o stare deasupra rațiunii?

Răspuns: Deasupra rațiunii înseamnă să primim sfaturi de la Creator, să devenim incluși în El și nu în dorința de a primi.

Dacă, în timp ce mă aflu în dorința de a primi, îmi imaginez o altă stare pe care o numesc să spunem, dorința de a dărui, este tot aceeași dorință de a primi. Deci, ce este de făcut? Trebuie să primesc de la Creator ceva ce nu există în dorința de a primi.

Înțelepții spun că tot ce mai rămâne este să realizez pregătirea numită „întărire”. Trebuie să lucrez cu alți oameni care sunt în afara mea, în mod egoist, și atunci voi începe să descopăr că există o mare diferență între atitudinea mea față de ei și atitudinea mea față de mine însumi. Din recunoașterea acestei diferențe, voi începe să înțeleg cine sunt eu.

Am un „laborator” în această lume situat în dorința de a primi. În natura noastră, datorită spargerii sufletului comun, există o posibilitate unică de a vedea din interiorul dorinței de a primi o analogie cu genul de diferență care există între lumea spirituală și cea materială.

Se spune că aceeași opoziție care există între lumea materială și lumea spirituală există și în atitudinea ta față de tine însuți și față de ceilalți. Este uimitor că în egoismul tău poți vedea acest lucru și poți învăța din el.

Cu toate acestea, dacă studiezi acest lucru în mod egoist, atunci este psihologie: cât de bun sunt, cât de politicos sunt și așa mai departe. Devine genul de lucru cu care oamenii se mândresc: cât de nobili sunt la inimă.

Dar dacă studiezi acest lucru cu scopul de a-ți imagina cumva atitudinea față de spiritualitate, față de Creator, atunci, ca urmare a conexiunii dintre ramură și rădăcină, apare în tine un anumit sentiment numit punctul de recunoaștere a răului.

Din acest punct, începi treptat să te străduiești spre adeziunea cu Creatorul, așa cum spune Baal HaSulam: „Sunt bolnav de iubire”. Dar acest lucru vine doar din recunoașterea atitudinii tale față de prieten.

Ce ne poate întări în acest sens? Relația dintre „Eu” și Creator, „Eu” și divinitate.

Întrebare: Dar acesta, nu este ascuns?

Răspuns: Nu este ascuns. În fața ochilor mei stă un prieten adevărat. Dar dacă îl accept, atunci lucrez cu el pentru a găsi punctul relației mele cu cel superior. Altfel, nu am alt loc de muncă. Realitatea care mă înconjoară devine ca un laborator.

Din Lectia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →