Este imposibil pentru un individ să obțină lumină interioară înainte de a fi răsplătit cu pocăință (Rabaş, Note alese, #459, “Din cauza smerenei şi fricii de Domnul”).

Întrebare: Ce este această pocăință?

Răspuns: Apropierea de Creator.

Întrebare: Ce putem aduce de la individ la colectiv în afară de intenţie, rugăciune și acțiuni pentru conexiune?

Răspuns: Nu mai este nevoie de nimic.

Întrebare: În ce stare ar trebui să ajungă omul de fiecare dată la sentimentul de smerenie pentru a primi ajutor de sus?

Răspuns: Numai în starea de rugăciune corectă, cererea corectă.

Întrebare: De-a lungul vieții omul experimentează diferite stări, de la individual la colectiv. Ce ia cu el la finalul călătoriei sale pământești, individualul sau colectivul?

Răspuns: Doar partea care poate urca la Creator.

Întrebare: Care vor fi semnele în munca grupului de zece că noi creștem în anulare reciprocă, smerenie și frică în fața Creatorului?

Răspuns: Veți simți că gândurile și intențiile voastre se aliniază și că înțelegeți cu toții cum să lucrați și să înțelegeți sursele împreună.

Întrebare: De ce șterge Creatorul uneori memoria, simțirea măreției Sale?

Răspuns: Pentru ca să avem spațiu pentru a lucra și să ne dăm seama din nou de ce acționăm astfel unul față de celălalt și față de El.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/8/24, Scrierile lui Rabaș-Art. 459 – “Din cauza smereniei și fricii de Domnul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →