Întrebare: Ce fel de efort ne permite să vedem că toate judecățile sunt corecte, milostive și că este cea mai bună cale pentru noi?

Răspuns: Tratând tot ceea ce ni se întâmplă cu condiția dăruirii și iubirii, începem să vedem că totul ne vine de la Creator cu iubire și grijă.

Întrebare: Urcarea de la un grad la altul are loc numai în credinţă deasupra raţiunii. Ridicarea deasupra egoismului se realizează în același mod?

Răspuns: Ridicarea deasupra egoismului are loc numai în credință deasupra rațiunii. Nu există nici o altă cale. Munca în egoism este muncă în credință și rațiune, dar munca asupra egoismului este în credință deasupra rațiunii.

Întrebare: De ce nu este considerată egoistă dorința de a primi credință mai presus de rațiune? La urma urmei, treptat simțim în munca noastră că este mult mai benefic să lucrăm cu credință; apare o simţire a Creatorului, lumina, bucuria și iubirea. De ce acesta nu este egoism?

Răspuns: Deoarece condițiile pentru a ajunge la această stare sunt antiegoiste.

Întrebare: Ar trebui să simțim după acțiunile de dăruire că le-am făcut 100% în funcție de măsura dorinței Creatorului? Sau să mai existe o deficiență, un sentiment de imperfecțiune, că am făcut tot posibilul, dar am fi putut face mai mult?

Răspuns: Tocmai aceste sentimente trec prin noi toți. Adică mereu mi se pare că pot face ceva mai mult și trebuie să mai adaug ceva. Asta e corect.

Din Lecția zilnică de Cabala 10.1.24, Scrierile lui Rabaş „Tora Lishma”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →